Ziua Drapelului Național, ziua defilării steagurilor istorice – de la Draco la Tricolor (FOTO-VIDEO)

De Ziua Drapelului Național, în Piața Centrală din Bistrița, la statuia poetului Andrei Mureșanu, a avut loc o ceremonie militară și religioasă al cărei punct culminant l-a reprezentat un eveniment unic la noi: defilarea celor 24 de drapele istorice care au călăuzit formarea României Mari și care au marcat, în mod simbolic, toate etapele majore parcurse de țara noastră până în prezent.

Cele 24 de steaguri oficiale, de luptă și pavilioane regale au fost purtate de 48 de tineri îmbrăcați în port tradițional, pentru o lecție de istorie neconvențională oferită celor prezenți la ceremonia care a cuprins acordarea onorului militar, salutul Drapelului de Luptă, primirea Drapelului Naţional al României, binecuvântarea drapelului, sărutul drapelului (autorităţi publice locale şi comandamentul garnizoanei), înălţarea Drapelului Naţional al României pe catarg concomitent cu intonarea Imnului Național, defilarea drapelelor istorice, defilarea gărzii de onoare. Cu o zi înainte, Drapelul Național a fost coborât de pe catarg și dus în Biserica Protopopiatului Ortodox, de la Coroana, unde a fost sfințit.

”Ziua Tricolorului este momentul omagial care ne sintetizează istoria și perspectivele într-o lume tot mai dificilă. Niciodată nu a fost simplu, dar neamul nostru a răzbit, indiferent de forțele care au încercat să ne subjuge. La fel ca și neamul nostru, drapelul național s-a născut din frământări. Tricolorul i-a însoțit pe români în toate momentele, dificile sau de glorie, iar viitorul nostru ca neam stă scris sub cele trei culori, roșu, galben și albastru. Avem nevoie de solidaritate mai mult decât oricând. Alături de conștiința noastră, singurul simbol care ne poate așeza la un loc este tricolorul. Înainte de orice, suntem români. Drapelul nu este o bucată de pânză, prin tricolor trăiește toată simțirea românească încărcată de istoria neamului. Ziua de astăzi este unul dintre momentele în care trebuie să fim mândri că suntem români”, a spus, printre altele, președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan.

Au fot prezentate la defilare următoarele steaguri:

1. Draco – stindardul dacilor ˮcei mai viteji și mai drepți dintre traciˮ. Cap de lup, cu gura deschisă, se continua cu un corp de șarpe multicolor (roșu, galben și albastru), așa cum aflăm din descrierile lui Arian din sec. al II-lea. Simbolul a fost preluat de armata romană, cei ce-l purtau se numeau Draconarius.

2. Steagul lui Ștefan cel Mare – 1500 – reprezintă cel mai vechi steag care se păstreazăîn România. Înfățișează imaginea iconografică a Sf. Mare Mucenic Gheorghe, brodată cu foițe de argint aurit, pe fundal de mătase roșie. În colțuri este brodată, în greacă, Sfântul Gheorghe din Capadocia, de jur-împrejurul broderiei are inscripționată, în slavonă, Rugăciunea lui Ștefan cel Mare. Mai bine de 400 de ani, acest steag a fost păstrat la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, fiind adus în țară chiar în Anul Marii Uniri, 1918.

3. 1683 – Steagul de luptă al domnitorului Țării Românești Șerban Cantacuzino, cel care împreună cu Duca Vodă, domnul Moldovei, alături de statele creștine, a zădărnicit planurile otomanilor de a ocupa Viena și, în fapt, islamizarea Europei. Pe steag este pictată, în ulei, icoana Mântuitorului stând pe tron, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta se afla înscris în românește deviza Vitezia dreaptă să biruiască! și trei stele (în trei culori: roșu, galben și albastru) cu câte 6 raze, dispuse una sub alta. Steagul a fost păstrat până în 1937 la Muzeul din Dresda, de unde a fost adus în țară și expus la Muzeul Militar din București.

4. Steagul de luptă al lui Tudor Vladimirescu – datat5 ianuarie 1821, marchează debutul Revoluţiei. Steagul avea ca și parte componentă un ciucure tricolor: roșu, galben și albastru, mărturie a istoriei tricolorului românesc. În mijloc era pictată Sfânta Treime, la dreapta Sf. Teodor Tiron, patronul lui Tudor, la stânga pe Sf. Gheorghe, patronul armatelor, sub acestea se afla vulturul Țării Românești, cu crucea în cioc, având pe ambele părți versurile: ˮTot norodul românesc Pe tine te proslăvesc, Troița de o ființă Trămite-mi ajutorință, Cu puterea ta cea mare Și cu brațul tău cel tare, Nădejde de dreptate Acum să am și eu parte!ˮ 5 ghenarie (ianuarie) 1821

5. 1840 – Drapelul de luptă al domnitorului Țării Românești, Alexandru Ghica. „Steagurile aceștii de Dumnezeu păzite țăridin vechime au fost fala oștirilor sale și semnele slavei lor…” – declara domnitorul Alexandru Ghica la înmânarea drapelelor de luptă în 1840. Tricolor: roșu, galben și albastru, cu roșu în partea superioară și lățimi algale ale benzilor. În centru se afla un scut alb, brodat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.

6. Drapelul adoptat de către Guvernul Provizoriu al Țării Românești – 1848. ˮDe demult, străbunii noștri le purtau pe pavilionele lor și pe steagurile lor (n.a cele trei culori). Deci, ele nu sunt de împrumut și o imitație din prezent sau o amenințare pentru viitor!ˮ – declara Ministrul de externe al Guvernului Provizoriu, Ștefan Golescu, către trimisul extraordinar al Porții în anul 1848. Decretul nr. 1 al Guvernului României din 14/26 iunie 1848, stabilea că steagul național ˮva avea trei culori: albastru, galben și roșu, cu deviza DREPTATE; FRĂȚIE!ˮ, cu referire la toate cele trei provincii locuite de români. De altfel, în timpul Revoluției Pașoptiste, tricolorul îl aflăm la București, la Iași și pe Câmpia Blajului.

7. Drapelul princiar al lui Al. I. Cuza – marchează momentul recunoaşterii Unirii Principatelor de către Puterile garante – 11 decembrie 1861 – pentru prima oară sunt reunite stemele Ţării Româneşti şi Moldovei pe un drapel oficial. Drapelul princiar al lui AI Cuza era alcătuit din trei fâși tricolore, din mătase, dispuse pe orizontală, în centru se aflau pictate: acvila valahă, la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești și bourul moldovean, la senestra, purtând o stea cu 6 raze între coarne. Cele 2 simboluri erau flancate de 6 drapele tricolore.
Pe fâșia roșie erau brodate o coroană princiară, situată în centru pentru a timbra cele 2 steme și deviza: ˮUNIREA PRINCIPATELOR! FERICIREA ROMÂNILOR! TRAIASCĂ A. IOAN I!ˮ

8. Drapelul de luptă din timpul lui AI Cuza – 1863 – acvila romană devine simbolulul României. ˮConsiderând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel, având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi decât acvila romană, …am decretat şi decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune ca emblemă a României, deasupra drapelelor armatei – declara AI Cuza la19 martie 1863, la înmânarea drapelelor de luptă unităților Armatei Române. Pe tricolor era reprezentată acvila romană, larg deschisă, încoronată princiar, purtând sceptrul domnesc, la dextra și sabia la senestra, pe piept figura un scut despicat și încoronat princiar, ce conținea la stânga, peste azur și aur, acvila Tării Românești, iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei, purtând o stea între coarne. În jurul atributelor puterii domnești se afla înfășurată o eșarfă roșie conținând deviza ˮHONOR ET PATRIAˮ și monograma domnitorului înconjurată de lauri.

9. Drapelul de luptă din timpul pricipelului Carol I – 1867 – marchează momentul instalării lui Carol I de Hohenzollern ca principe al României. ˮPunând piciorul pe acest pământ sacru, am devenit Român … Cetățean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu Domniile Voastre soarta cea mai bună, ca și pe cea rea. Din acest moment, totul este comun între noi, credeți în mine, precum cred eu în Domniile Voastre!ˮ – Declarația oficială principelui Carol I la sosirea în România – 10 mai 1866. Prin Constituția din 1867, se adopta o nouă stemă de stat, imprimată doar pe drapelul de luptă și princiar, reprezentând un scut scarlelat, cuprinzând în cartierele 1 și 4, pe câmp de azur și de aur, acvila cruciată, încoronată, cu zborul în jos, redată cromatic natural, însoțită în cantonul superior senestru de un soare de aur, în cartierele doi și trei, pe fond de azur și roșu, un cap de zimbru cu stea între coarne. Peste tot armele familiei Hohenzolern: ecuson sfertuit: argint cu negru. Scutul este susținut de o femeie dacă și un leu. În partea inferioară, pe o eșarfă albastră, deviza familiei ˮNIHIL SINE DEO!ˮ, scrisă cu litere de aur.

10. Drapelul de luptă din timpul Principelui Carol I – 1878 –marchează obținerea Independenței. ˮSuntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare…suntem o națiune liberă și independentă!ˮ – 9 mai – Mihail Kogălniceanu în Parlamentul României. ˮDrapelul sub care luptați este în mijlocul vostru însăși imaginea patriei. Urmați-l, dar vitejește și când odată laurii păcii vor reînverzi pe munții și câmpiile României, Patria cu recunoștință va înscrie numele bravilor ei apărători pe frontispiciul Independenței noastre!ˮ – din Ordinul de Zi către Armată din 10 mai 1877. Acesta înfățișa: scut scartelat, cuprinzând în primul cartier, pe fond albastru acvila de aur purtând în gheare spada și sceptrul și însoțită de un soare de aur; în cartierul 2, pe câmp roșu, capul de zimbru cu o stea cu 6 rze între coarne, flancat de o lună; în cartierul 3, simbolul Olteniei, un leu ieșind dintr-o coroană, ținând o stea, în cartierul 4, doi delfini afrontați desemnând Dobrogea. Scutul era susținut de doi lei în picioare. În partea inferioară, pe o eșarfă albastră, deviza familiei ˮNIHIL SINE DEOˮ!, totul sub un pavilion de purpură. Proporția pânzei fiind de 2:3.

11. Drapelul de luptă din timpul Regelui Carol I – 1882 –marchează momentul declarării României Regat. ˮPrimesc, dar cu mândrie ca simbol al Independenței și al tăriei României, această coroană tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor noștri, sființită în biserică!ˮ – declara Carol I la încoronare ca Rege al Românilor / 10 mai 1881. Compoziția stemei rămâne aceiași, doar scutul era timbrat cu coroana de oțel și sprijinit de doi lei, care amintesc despre Unirea realizată sub Mihai I Viteazul. În colțuri apare cifra (monograma regelui), înconjurată de o coroană de lauri, închisă, iar în partea inferioară colanul Carol I.

12. Pavilionul Regelui Carol I – 1877. Pavilionul regal sau princiar era identic cu cel al armatei, doar dimensiunea pânzei era de 1:1. Funcția pavilionului era aceea de a desemna în fiecare moment reședința sau vehiculul în care se găsește suveranul sau principele.

13. Pavilionul principelui moștenitor – 1881

14. Drapelul de luptă din timpul Regelui Ferdinand I – 1914 marchează momentul preluării tronului de către Regele Ferdinand. ˮÎnsuflețiți de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâți să înfruntăm cu bărbăție toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui poporcare are credința nclintită în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei.  Cu Dumnezeu înainte!ˮ– Proclamațiacătre țară a regelui Ferdinand când s-a hotărât intrarea României în război – 15 august 1916. Rămâne aceeași compoziție a stemei ca și cea din anul 1897, diferă cifra regală, apărând monograma Regelui Ferdinand.

15. Drapel de luptă din timpulRegelui Ferdinand I – 1918. ˮCu profundă recunoștință privesc hotărârea fraților noștri de peste Carpați de a săvârși Unitatea Națională a tuturor Românilor și declar pe veci unite în Regatul Român toate ținuturile locuite de Români de la Tisa până la Nistru!ˮ – din Declarația Regelui Ferdinand din 14 decembrie 1918 la primirea Delegaților transilvăneni, după actul de la 1 Decembrie. Drapelul marchează momentul realizării Marii Uniri.

16. Drapel de luptă din timpul Regelui Ferdinand I – 1921. Stema României Mari, fixată prin Legea din 23 iunie 1921, reda marele moment înfăptuit la 1 Decembrie 1918: scut albastru încărcat cu acvila cruciată, încoronată, ținând în gheare un sceptru și o sabie. Pe pieptul acvilei, scut sfertuit, în primul cartier, pe albastru, acvila, simbolul Țării Românești, în cartierul 2, pe roșu capul de bour cu steaua între coarne, flancat de o semilună, cartierul 3, simbolul Olteniei și Banatului, un leu rampant, trecând pe un pod, în cartierul 4, simbolul Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului, un scut tăiat, în partea superioară o acvilă ieșindă flancată de un soare și o semilună, iar în partea inferioară, pe aur, șapte turnuri roșii, dispuse 4:3. In insițiune, pe azur, doi delfini, afrontați de aur, reprezentând Dobrogea. Peste tot armele Casei de Hohenzollern, scut scartelat, argint cu negru. Scutul timbrat cu coroana de oțel, are ca sprijinitori doi lei afrontați. Totul plasat sub un pavilion de purpură, căptușit cu hermină, prins într-o coroană închisă. În partea inferioară colanul ordinului Carol I și deviza ˮNIHIL SINE DEO!ˮ. În colțuri apare cifra regală.

17. Drapel de luptă din timpul Regelui Carol al II – lea – 1930 -marchează momentul preluării tronului de către regele Carol al II-lea. ˮPrin Unire s-a săvârșit România de azi, prin ea s-a reîntregit România de azi, prin Unire trebuie să săvârșim și să întărim România de mâine!ˮ – din Discursul regelui Carol al II-lea la aniversarea a 15 ani de la Marea Unire. Compoziția stemei este aceeiași ca cea din anul 1921, doar cifra regală este schimbată, cu monograma Regelui Carol al II-lea.

18. Pavilionul Regelui Carol al II-lea – 1930. Drapel pătrat de culoare roșie, brodat cu o fâșie galbenă, cu 13 colțuri albastre, pe fiecare latură. În mijloc era amplasată stema, sub care era amplasată crucea Ordinului Mihai Viteazul, pe toată suprafața,ˮca un simbol al regalității eroiceˮ.

19. Drapelul de luptă din timpul Regelui Mihai I – 1940marchează momentul preluării tronului de către Regele Mihai I. ˮNu văd România de azi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copii noștri! Așa să ne ajute Dumnezeu!ˮ – din Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României- 2011. Compoziția stemei este aceeiași ca cea din anul 1921, doar cifra regală este schimbată, cu monograma Regelui Mihai I.

20. Drapel oficial al României – ianuarie – martie 1948 – marchează venirea comuniștilor la putere, România devine Republică. ˮRepublica Populară Română a luat ființă prin lupta dusă de popor, în frunte cu clasa muncitoare împotriva fascismului, reacțiunii și imperialismului. În RPR întreaga putere de stat emană de la popor și aparține poporului.ˮ– art. 2 din Constituția din 1948. Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948, prevedea ca nouă stemă a Republicii să fie înfățișată printr-un tractor, un grup de 3 furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNIA și inițialele RPR la capătul spicelor. Culorile drapelului rămâneau cele trei culori: albastru, galben și roșu, așezate pe vertical, având în centru câmpului stema României.

21. Drapel Oficial al României – martie 1948. Prin Constituția din martie 1948, stema României era înfățișată prin elemente geografice: munți, câmpii, păduri și o sondă, pe un soare, spicele fiind legate cu o panglică tricoloră pe care este trecută inscripția RPR.

22. Drapel Oficial al României – 1952. Potrivit Constituției din anul 1952, compoziția stemei Republicii Populare Române rămâne aceiași, doar în partea superioară apare o stea roșie cu 5 colțuri.

23. Drapel Oficial 1965 – marchează revenirea la modelul comunist românesc, România devine Republică Socialistă. ˮÎntreaga putere în Republica Socialistă România aparține poporului, liber și stăpân pe soarta sa. În RSR forța politică conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român.ˮ – art. 2 din Constituția din 1965ˮ. Prin Actul Constituțional din anul 1965, stema României are aceiași compoziție ca din anul 1952, doar spicele erau legate cu o bandă tricoloră, cu inscripția REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA.

24. Drapelul Oficial al României 1991 – marchează momentul căderii comunismului şi a regimului totalitar în România –ˮRomânia este stat de drept democratic și social în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltar a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantateˮ – art. 1 din Constituția României din anul 1991. Art. 12 din același actprevede că Drapelul României este tricolor, culorile fiind așezate vertical, începând de la lance, în ordine: albastru, galben și roșu. Prin Legea nr. 96 din 1998 s-a instituit în România ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL, pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul Provizoriu din Țara Românească a decretat în mod oficial că tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor. Cele trei culori, împărțite în mod egal, reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus, reprezintă verticalitatea, iar cifra trei este numărul perfect.

(Prezentare realizată de Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud – Cornelia Vlașin)

Evenimentele de la Bistrița au fost organizate de Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud, Consiliul Județean, Primăria Bistrița, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Brigada 81 Mecanizată „General Grigore Bălan”, Ansamblul profesionist „Dor Românesc” al Centrului Județean pentru Cultură  și Serviciul Județean al Arhivelor Naționale.

Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/19098 şi se sărbătoreşte în fiecare an la data de 26 iunie. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat că tricolorul – roşu, galben şi albastru – va fi steagul naţional al tuturor românilor. Cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, iar cifra trei este numărul perfect.