Ziua în care oamenii din politică ar trebui să stea acasă

La ora 11.00, celebrul „ministru în ţara asta”, pe numele lui de cod „euroactivul Botiş”, a anunţat conferinţă de presă la sediul PDL Bistriţa, acel sediu veşnic închis după ora 17.00 şi, paradoxal, zilele acestea, fără siglă. Oare ce vrea să ne explice Botiş? Probabil de ce gaşca lui „euroactivă” nu a dat banii înapoi luând în braţe considerentul „alţii au furat mai mult”. Îşi va da cu părerea despre manifestaţii? Probabil că da şi va avea şi ce spune dată fiind prezenţa în fruntea coloanei a unor oameni care nu au nimic mai bun de făcut pe acasă. Despre asta voi scrie însă ceva mai încolo. Nu ştiu ce vrea să ne spună Botiş, dar nu mai e mult până vom afla. Constat, în schimb, că tupeul lui e din nou în creştere. Probabil visează noaptea că e erou şi, în timp ce restul lumii portocalii s-a cam pitit, iese el cu paloşul pe un cal alb să ne arate că nu se teme de nimic. N-ar trebui să ne arate fiindcă am văzut deja. Nu se teme nici el, nici gaşca lui nici de organismele statului, nici de lege, din moment ce nimeni nu a returnat banii europeni luaţi cu japca în condiţii atât de obscure. Şi nici nu-i va returna. Suntem pe zi ce trece tot mai convinşi.

Sper că astăzi, la 11.00, Botiş îşi va reanunţa candidatura la Primăria Bistriţa, va spune că are de gând să candideze şi la un fotoliu de deputat, din nou, şi apoi să decidă, după ce îl vom fi ales în ambele părţi, pe care îl va păstra. Eu aş zice să nu mai existe niciun alt candidat de la PDL. Să fie Botiş peste tot, şi la CJ, şi la Primărie, şi primul pe lista de consilieri judeţeni şi cap de listă la municipali, că doar a fost ministru în ţara asta!

La ora 17.00, ne vom întâlni în faţa Prefecturii cu manifestanţii şi, probabil, din nou, cu celebra conducătoare de oşti pe numele ei doamna liberală Viorica Calo. Duminică nu am observat-o, poate tocmai de aceea am apreciat mai mult manifestaţia, luni însă am reperat-o în primul rând, la Prefectură, ţipând ca din gură de şarpe. După ce coloana s-a pus în mişcare, doamna Calo s-a erijat în conducătorul ei. A luptat cu jandarmii de pe tocuri şi cu blana lungă pe dânsa, a stabilit trasee, a făcut ce a vrut. Iniţial mi s-a părut distractiv, apoi enervant şi, în final, penibil. Speram că spectacolul nu durează mai mult de o zi fiindcă, ştiţi cum e, fiecare vrea să joace un rol principal la un moment dat. Numai că a venit şi ziua de marţi în care doamna Calo a luat-o de la capăt, de data aceasta echipată cu o haină de blană mai scurtă şi cu cizme fără toc. În schimb, a fluturat o umbrelă, fie că era nevoie, fie că nu.

Nu am nimic împotrivă ca doamna Calo şi alţi oameni care fac politică (în opinia mea politician înseamnă ceva mai mult) să manifeste cot la cot cu electoratul dacă au aceleaşi nemulţumiri ca şi manifestanţii. Mă deranjează însă modul ostentiv în care o fac, prezenţa lor în fruntea coloanelor, ordinele pe care le dau, lucrurile pe care le spun. Din acest punct de vedere, apreciez că PSD nu a mai participat in corpore la manifestaţia de marţi. Aşa ar trebui să facă şi liberalii dacă nu vor să-şi piardă respectul electoratului lor.

Insistând să fie acolo, în lumina reflectoarelor, nu fac altceva decât să le dea motive celor din PDL să spună că în spatele acestor manifestaţii sunt cei din opoziţie şi să compromită orice formă de protest a omului de rând care vine să-şi strige în stradă propria nemulţumire, nicidecum frustrările acumulate de cei care nu au mai ajuns demult la putere.

Cristiana Sabău