Noi cu cine votăm? (II)

Rezultatul nu mă surprinde. Vasile Moldovan se bucură de notorietate. Timp de opt ani a fost primar al oraşului şi nu are cum fi uitat. Pentru o largă categorie de cetăţeni a fost un primar bun, prietenos, care saluta şi bibilea lumea pe stradă spre deosebire de Ovidiu Creţu căruia multă lume îi reproşează că e ocupat mai mult cu vorbitul la telefon decât cu socializatul cu cetăţenii. E posibil ca, în lipsa altui candidat mai bun, Vasile Moldovan să intre în cursă şi să salveze onoarea PDL. Eu am rezerve legate de şansele lui fiindcă alegerile sunt într-un singur tur şi întotdeauna primarul în funcţie e avantajat. Important este totuşi scorul pe care le-ar putea obţine pentru PDL şi eu cred că va fi unul bunicel dat fiind faptul că memoria oamenilor e scurtă şi tendinţa noastră  e să mistificăm trecutul şi să demonizăm prezentul. Rămâne de văzut cum vor gândi strategii partidului fiindcă sunt absolut convinsă că decizia legată de candidatul la Primăria Bistriţa nu va fi una emoţională.

În ce-l priveşte pe Ovidiu Creţu, eu cred că se va găsi cu greu un candidat care să-i creeze cu adevărat probleme, deşi, la rândul lui, ne-a rotit adesea prin sensuri giratorii de nu am mai văzut bine (din cauza plantelor de doi metri de la mijloc sau a mormamelor de zăpadă depozitate strategic) şi ne-a împins la vale pe un deal zis pârtie, ca să dăm doar două exemple. Fiecare poate să judece singur dacă a făcut sau nu bine atât timp cât suntem cu toţii contemporani cu el şi nu avem nevoie de un narator ca să aflăm cum s-a purtat.

Cum a fost mandatul lui Ovidiu Creţu pentru noi, ca jurnalişti? Câteodată ciudat din cauza conferinţelor de presă anunţate în ultimul moment la care primarul întârzia (chiar şi 45 de minute), spunea apoi trei fraze după care ne plimba fiindcă, nu-i aşa, inginerul tot inginer rămâne, nu-i plac vorbele, îi place să arate ce a făcut. Şi, dacă suntem sinceri cu noi înşine, a cam făcut. Sunt multe şcoli care arată cu totul altfel după patru ani în care Ovidiu Creţu şi cei de la Integrare Europeană au atras milioane de euro de pe unde au putut. Nu au ratat nicio sursă de finanţare, nu s-au oprit din scris proiecte. Căminul de bătrâni e un fel de hotel de lux pentru cei de vârsta a treia care au stat decenii în clădirea cu miros de azil, blocurile sociale sunt cele mai bune case pe care le-au avut vreodată săracii oraşului mult prea mulţi ani locatari ai centrului istoric plin de igrasie şi pe care l-au adus la ruină.

Pe de altă parte, Bistriţa are slogan, brand şi siglă, ceea ce trebuie să recunoaştem că nu e puţin lucru pentru aceste vremuri în care e foarte greu să ai identitate mai ales dacă te-ai trezit a treia zi după Scripturi. E un început, dar pe drumul astfel deschis vor călca mulţi cu mai multă uşurinţă. Struţii? Să-l înfierăm pentru asta? Doar dacă nu avem nicio noţiune referitoare la mascote. Mascota nu e pentru oameni de la 40 la 90 de ani, ci pentru copii. Lor le plac, urcă pe ei, se fotografiază cu ei. Îi vedem zi de zi că fac asta. Despre ce vorbim aici?

E adevărat că primarul a introdus reguli absurde cum ar fi aceea că nu ai voie în pantaloni scurţi în clădirea municipalităţii şi a ferecat intrările pe holuri cu cartele. Între timp, pe domnişoarele cu fuste scurte nu le-a împiedicat nimeni să defileze pe tocuri de 20 de centimetri pe holurile lucioase cu gresie. Da, pentru aceste două isprăvi ar merita să-l înfierăm cu mânie proletară, dar nu ştiu dacă ne-ar face cinste o astfel de atitudine. E ca şi cum nu vedem pădurea de copaci.

În ce mă priveşte îi reproşez primarului că nu avem încă un oraş cu străzi preponderent bune, că le tot cârpim la infinit şi nu mai ieşim din sarabanda asta. Mă enervează că nu a făcut mai mult ca să scăpăm de caracteristica de comună mai mare. Avem prea multe tropăieli cu iz folcloric, dar care sunt foarte departe de folclor, şi prea puţine evenimente urbane. Poate face o comparaţie între numărul celor care merg la festivaluri de folclor şi ce s-a întâmplat aseară la Cupa Liceelor la Street Dance. Nu cred că Dorel Cosma cu ai lui au adunat vreodată publicul care nu a mai încăput efectiv în Sala polivalentă!

Ştiu că datoria unui primar este aceea să ţină cont de toată lumea şi de toate gusturile, dar parcă o mărităm prea des pe Zamfira asta şi dăm prea multe ture în jurul Bisericii Evanghelice în bătaia tobelor.

Mi-ar fi plăcut ca, în mandatul lui Ovidiu Creţu să avem un soi de Băile Figa şi la Bistriţa. Din păcate, nu le avem. Wonderland e doar un aerodrom şi o tablă. Şoseaua de centură doar un subiect de râcă între putere şi opoziţie. Mi-a explicat de ce s-a întâmplat aşa într-un interviu pe care i l-am luat la sfârşitul anului. Au fost multe beţe în roate din partea puterii, multe avize de obţinut, întârzieri strategice. Asta e, nu i-a ieşit! Unii se bucură, alţii îl hulesc, niciodată nu îi va mulţumi pe toţi, dar măcar acest om a încercat să facă ceva. Strategic din partea lui era să lase în sertar şi proiectul de modernizare a parcului de care Vasile Moldovan s-a temut. Putea să uite de el în acest an electoral, dar şi l-a asumat. O să vadă el cu ce preţ. Nu îl voi plânge eu aici.

Şi, dacă tot veni vorba de natură, ceva nu-mi place absolut deloc, faptul că a tăiat copacii până la trunchi. Mi se pare nu numai oribil felul în care arată Bulevardul Republicii şi străzile principale, ci şi profund nesănătos. Are o teorie, dar pe mine nu m-a convins.

Primarul actual are defectele lui, ca tot omul, dar, deşi a condus oraşul într-o perioadă în care Guvernul a fost de altă culoare politică, eu spun că a făcut mult mai multe decât a reuşit Vasile Moldovan în opt ani. Aşa mi se pare. Poate greşesc şi accept să fiu contrazisă cu argumente şi exemple concrete.

Cristiana Sabău