Un om de afaceri din judeţul Mureş, Mihail Răspopa, este cel care a preluat, anul trecut, în concesiune linia ferată între Târgu Mureş şi Lechinţa, care se întinde pe 90 de kilometri. Din luna mai a anului 2011 şi până în prezent, bărbatul a reuşit să reabiliteze doar 35 de kilometri din această linie ferată care leagă localităţile Teaca din Bistriţa-Năsăud şi Rîciu din judeţul Mureş.
„A fost o investiţie mare fiindcă linia era extrem de degradată, s-a furat foarte mult şi a fost nevoie să refacem tot ce lipsea, dar de acum urmează greul. Sincer să fiu nu ştiu ce m-a determinat să mă apuc de această afacere. Nu-mi plăceau trenurile înainte. Au început să-mi placă pe parcurs, deja sunt obsedat de ele. Deocamdată facem călătorii de probă fiindcă vrem să testăm siguranţa liniei. Acum vrem să ajungem la Milaş (la o distanţă de circa 20 de kilometri de Teaca –n.r) şi sâmbăta viitoare până la Rîciu (35 de kilometri). Atât am reuşit să reabilităm pentru început. Mai avem nevoie de un an-doi ca să poată circula trenul în siguranţă între Târgu Mureş şi Lechinţa”, a declarat Răspopa.
Munca este cu atât mai îngreunată cu cât, de fiecare dată când se înlocuiesc piese lipsă, acestea sunt furate din nou, motiv pentru care concesionarul liniei a decis să achiziţioneze un aparat de zbor fără pilot, dar cu camere de supraveghere care va filma orice mişcare şi îl va ajuta să găsească hoţii.
„Aparatul costă 20.000 de euro. L-am cumpărat şi sper să vină cât mai repede ca să nu mai avem probleme”, a declarat Răspopa.
Duminică, din Gara Teaca, închisă de CFR în 1996, după ce ce „mocăniţa” care lega Lechinţa de Târgu Mureş nu a mai circulat, trenul cu abur a pornit spre localitatea Milaş, însă nu înainte ca mecanicul locomotivei, Iosif Şuteu (55 de ani) şi fochistul Ioan Ivan să pună multe lemne pe foc şi să umple rezervoarele cu apă.
„Locomotiva este una fabricată în Polonia în 1949. A fost cumpărată de Căile Ferate Române şi de atunci funcţionează în România. Poate să ducă şi vagoane de marfă, şi de călători. E o locomotivă foarte bună. Cu întreţinerea e mai greu fiindcă nu se prea găsesc piese de schimb. Nu se mai prea fac”, a declarat mecanicul Iosif Şuteu.
El a explicat că, pentru ca trenul să se pună în mişcare, se aprinde focul în focarul locomotivei.
„Cazanul e plin cu apă. Se transformă în abur care, prin anumite conducte, ajunge unde trebuie şi pune în mişcare bielele care mişcă roţile. Viteza maximă pe care o poate atinge e de 35-40 de km la oră. Pe dealurile acestea, între Teaca şi Târgu Mureş, viteza e mai mică”, a spus el.
Fochistul trenului e Ioan Ivan, de loc din Sibiu: „Aici facem presiune la locomotiva cu aburi. Folosim lemne şi cărburi şi urmărim acest manometru, un ceas care arată presiunea. E multă muncă, dar sunt obişnuit şi cu fumul. Copiii sunt foarte bucuroşi mai ales când trenul face: Uuuuuu! Uuuuu!”.
Fochistul a explicat că cel mai mult le place copiilor să intre în locomotivă şi să vadă cum se pun în mişcare toate mecanismele.
„Eu am obiceiul că le trag o linie cu funingine cu degetul pe obraz şi când vor să mai urce a doua oară, le spun că nu îi mai primesc, să se dea jos că deja au văzut. Sea muză şi noi ne amuzăm împreună cu ei”, a spus fochistul.
Şeful trenului e Alexandru Veconi (66 de ani), fost şef al Gării din Teaca, acum pensionar.
„Îmi vine să plâng acum că văd trenul circulând din nou. Din 1972 am condus această gară până în 1996 când am ieşit la pensie. De atunci nici nu a mai circulat trenul. A mai venit de două ori cu turişti străini, dar de atunci nu a mai circulat nimic pe această linie îngustă. Mă bucur din toată inima că văd iar un tren pe linie. Lucrez şi eu la remedierea liniei chiar dacă sunt şeful trenului. E mult de lucru pe linie fiindcă traversele sunt rele, s-a furat mult. Şi azi (duminică –n.r) am avut nişte puncte slabe şi ne-am dus înainte şi le-am remediat. Se fură buloanele cu care se leagă şinele. Azi am înlocuit 20. Trenul are pentru moment un vagon, dar va mai avea unul deschis, fără geamuri. Toată lumea e foarte încântată şi mulţi se interesează şi abia aşteaptă să înceapă călătoriile”, a spus el.
În ceea ce priveşte traseul, Veconi a relatat că acesta este minunat.
„Traseul este extraordinar, minunat. În pădure e foarte frumos, se văd animale sălbatice, fazani, căprioare. Şi mistreţi am văzut din tren, de toate, e o splendoare. Este o curbă la un moment dat care seamănă cu o potcoavă şi acolo e spendid. Trenul va merge cu 15-20 de km/h maxim. Dacă turiştii vor dori, vom opri ca să poată admira peisajul şi apoi vom merge mai departe”, a declarat el.
Chiar dacă şi duminică au fost oameni care au participat la „cursa de probă” cu trenul cu aburi, prima călătorie oficială cu turişti va fi abia sâmbăta viitoare.
„Trenul va circula în special la sfârşit de săptămână cu două curse pe zi dacă e nevoie. Traseul e foarte frumos, e superb şi cred că vor fi destui oameni interesaţi. Deocamdată, ducem lipsă de vagoane şi acum le recondiţionăm ca să zic aşa. Cel de aici e un vagon recondiţionat. Miercuri sau joi mai aduc şi aici unul fără geamuri, albastru, şi cu prelată şi mai facem. Trei vagoane maxim vor fi aici”, a spus proprietarul trenului Mihail Răspopa.
El a declarat că are planuri mari cu linia îngustă.
„Nu vrem să facem concurenţă, dar sper să îi depăşim pe cei care mai au afaceri în domeniu. Comunităţile prin care trece trenul sunt interesate. Oamenii vor să ne sprijine. Nu ştiu cât vom reuşi anul acesta, dar la anul viitor sigur vom face. Am văzut că, la Bistriţa, chiar nu sunt locuri de distracţie şi undeva, aşa, într-un loc unde nu există populaţie, nu sunt case, să fie un loc care să atragă oameni ce vor să-şi petreacă timpul liber şi să se simtă bine. Colaborez cu străinii care sunt îndrăgostiţi de aşa ceva şi m-au făcut şi pe mine să mă îndrăgostesc”, a spus el.
Pentru început, pentru o călătorie între Teaca şi Rîciu, un bilet în trenul cu aburi va costa cel mult 65 de lei pentru adulţi. Copiii vor beneficia de o reducere de 40%, iar pensionarii, elevii şi alte categorii speciale vor plăti şi ei mai puţin.
Linia îngustă Târgu Mureş – Lechinţa se întinde pe 90 km lungime şi traversează nouă localităţi – şapte din judeţul Mureş şi două din Bistriţa-Năsăud. Linia a fost dată în exploatare în anul 1914 pentru transport mixt de persoane şi de marfă.
Pe traseul trenului de epocă, turiştii pot admira podul de fier de peste râul Mureş denumit ”podul celor trei poduri” pentru că este alcătuit din trei asemenea lucrări de artă, lacurile Cenan, populate cu specii autohtone de crap şi caras, amplasate în mijlocul unei naturi sălbatice cu floră şi faună specifice bălţilor din Câmpia Transilvaniei, un veritabil ”paradis al pescarilor“, dar şi rezervaţia de pin negru de la Săuşa.
Tot pe traseul trenului se mai află situl arheologic de la Moreşti ce adăposteşte un castru roman construit pe la anul 122 d.H ., rezervaţia cinegetică de la Sântioana, bogată în vânat mic, livezile de cireş de la Păunet, terenul de vânătoare din Dealul Oroiului, Dealul Bandului şi multe altele.
Mai multe imagini – pe pagina noastră de facebook!
Dragute pozele!Sa nu va suparati ca am distribuit si eu cateva .Multumesc.
Nu ne supărăm 🙂
Luni după-amiază,25.06.2012, am trecut prin zonă, venind după un drum lung prin plaiurile bucovinene…..De la Vatra Dornei am ales drumul de întoarcere spre casă, prin Sărăţel-Reghin-Tg.Mureş, deşi lucrările de la şosea, între Sărăţel şi reghin, m-au cam „stresat”, dar nu mi-a părut rău! Am vrut, cu ocazia asta să vad la „faţa locului” realitatea….faţă de ceea ce se spune prin „zvonistică”…..şi ….”promisiuni”……
Apropiindu-mă de Viile Tecii, m-am oprit să caut prin binoclu, prezenţa liniei, pe câmp, mai ales c-am văzut la unele podeţe…”nimic”…adică, nici şine, nici grinzi….La intrare în Viile Tecii şi mai apoi pe mai multe uliţe laterale, m-am dus până la terasament, unde am văzut cu strângere de inimă, că linia a fost ridicată complet, până la intrarea în gara Teaca……au mai rămas cupoane de şină numai la „trecerile la nivel” de pe uliţeţe respective…..până şi romm-ii din zonă mi-au spus că „au venit cu două trailere si-au luat toată linia, cu lemne cu tot”…..
Grămada de şine depozitate în gara Teaca, m-a mai liniştit puţin şi am privit lung la ele, căutând şi anul fabricaţiei….am găsit RESICSA 1890 BA şi DIOSGYOR 1906 BA.
Adevărata plăcere a fost să descopăr locomotiva şi vagonul, în gară şi mai ales urmele de „foc”…cărbunele rămas printre şine de la curătarea focarului şi-a camerei de fum…..
Constatări personale: linia ridicată de pe terasament de la Teaca spre Lechinţa, în următorii 10 ani, n-o revăd la locul ei…vreau să mă înşel în aprecierea asta…. legătura cu podul peste Mures, Nazna-Tg. Mureş, e şi aceasta treabă, un ….”pod prea îndepărtat”……
Locomotiva de la Teaca, ce număr are ???? Pe marchiză se văd urme de „flex”, sculă cu care s-au tăiat şuruburile ce fixau placa de inmatriculare a locomotivei……E locomotiva de la Sovata-Eremitu ????
De la cineva care a mai pus umărul la păstrarea şi conservarea a ceea ce a mai rămas la Planul Înclinat de la Covasna şi pe la Comandău, vă doresc să puteţi să vă respectaţi promisiunea şi să puteţi reface linia ce aţi ridicat-o (altfel, bun-ridicată rămâne), să fiţi sănătoşi, să fiţi perseverenţi…….. Cu privire la piese de locomotivă, nu-i o cauză pierdută…..luaţi legătura cu cei de la Brad-Crişcior şi nu numai…..mai sunt oameni care se ocupă de reparaţii-restaurări feroviare….
Cu respect!