Sucul de roșii, cu care se înăcresc în zona noastră ciorbele, trebuie preparat cel târziu luna aceasta din tomate roz, de cea mai bună calitate, foarte bine coapte. Doar astfel gospodinele au garanția că îl vor putea păstra chiar și mai mulți ani la nevoie și va avea un gust deosebit.
”Cele mai bune roșii pentru bulion, zic eu, sunt cele care sunt foarte coapte și care sunt deja sunt crăpate. De-asta crapă fiindcă au ajuns la momentul optim, fiind foarte bine coapte. Iese un bulion de calitate dacă roșia are dulceață și tot ce trebuie. Eu recomand roșiile roz pentru bulion pentru că sunt mai dulci ca cele roșii, iese sucul mult mai aromat. Noi am făcut ani la rândul și din tomate roșii, și din roz și mie îmi place mai mult cel din cele roz. Ideal este să facem bulionul în luna iulie fiindcă e foarte mult soare, căldură. E bine și în luna august. Deja, în septembrie, nopțile sunt mai lungi, roșiile nu mai au căldură, umditatea e mare, iar roșia nu mai are așa de multă dulceață ca și în lunile cu foarte mult soare. Cei care așteaptă să scadă prețurile așteaptă degeaba.
Eu aș face mai puțin și de calitate în loc să fac mult și prost. Ca să fac un bulion bun trebuie să pun cele mai bune roșii, de cea mai bună calitate. Trebuie să ne gândim că trebuie să-l conservăm să stea până la iarnă. Dacă punem o marfă proastă nu stă. Dacă e făcut din roșii jumătate verzi și jumătate putrede, e normal ca bulionul să nu stea. Noi avem vreo 3-4 ani de când facem. Anul trecut am făcut 1000 de sticle. Am de acum trei ani bulion, la fel de bun ca cel de anul trecut. Anul acesta cred că vom face mai puțin că am vândut foarte multe roșii”, a spus Ioan Simionca, pe care îl găsim cu marfă proaspătă adusă din Monor în fiecare sfârșit de săptămână la piața locală și în rest în Piața Decebal.
Ioan Simionca vinde roșiile de grădină la prețul de 8 lei kilogramul. ”Nu pot spune dacă rămâne prețul opt lei/kg. Săptămâna trecută a coborât puțin prețul la 7 lei/kg, acum iar a urcat la 8 lei. Eu cred că nu va mai coborî prețul în zona noastră, cel puțin. Dacă vrem calitate și să știm ce mâncăm, trebuie să ne alegem foarte bine sursa, la fel cum fac și eu cu brânzeturile, cu carnea. Cumpăr din sursă sigură și știu exact ce a mâncat animalul respectiv, cine a făcut-o și în ce condiții a fost păstrată”.
Povestea lui Ioan Simionca, întors în țară după ce a lucrat ani buni în Spania, de ce a decis să vină acasă şi să facă agricultură şi cu ce greutăţi se confruntă, ați putut-o citi AICI.
Mai multe despre ferma lui din Monor găsiți pe pagina de Facebook:
Adaugă comentariu