Biserica din Figa, resfințită de IPS Mitropolit Andrei

Prima atestare documentară a localității este din anul 1305. După 1698-1701, preotul și comunitatea apar în conscripțiile confesionale de confesiune greco-catolică. În conscripțiile din 1733 și 1750 Parohia greco-catolică Figa figurează în componența Protopopiatului Bonț. Începând din sec. XIX, când au fost publicate șematismele bisericii greco-catolice, parohia figurează în componența Protopopiatului Beclean din cadrul Episcopiei Făgărașului, iar după înființarea episcopiei de Gherla în anul 1853, în același protopopiat, subordonat acestei episcopii și Mitropoliei de Alba-Iulia și Făgăraș. La ea erau afiliate Agrișul de sus și Agrișul de jos. În secolul XVII a fost construită la Figa o biserica din lemn care, după ce în locul ei s-a zidit în anul 1899 o altă biserică, a fost dusă în anul 1901 în localitatea Sângeorzul Nou.
Problemele fiecărei parohii erau conduse de sinodul parohial format din membrii marcanți ai parohiei, care alegea „Comitetul parohial” ca organ executiv, pe preoții parohi și pe învățătorii școlilor poporale parohiale. Învățătorul era ales de sinodul parohial, preotul era directorul școlii, iar protopopul „inspectorul” școlilor din protopopiat. Dependența învățământului sătesc de organele bisericești s-a păstrat până în anul 1918 când statul român a preluat administrarea procesului de învățământului din ciclul elementar.
După trecerea forțată a parohiilor și preoților greco-catolici, în urma decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, la religia ortodoxă, parohia din Figa a intrat în componenta Protopopiatului ortodox Beclean.

În perioada 1835-1842 Dumitra a aparţinut ca şi filie (filială) de parohia greco-catolică Bistriţa, care făcea parte din Protopopiatul greco-catolic Bistriţa, ce aparţinea de Episcopia greco-catolică de Făgăraş (episcopie înfiinţată în anul 1721). În perioada 1882-1938 Dumitra a aparţinut ca filie de parohia greco-catolică Prislop (Liviu Rebreanu) care a făcut parte din Protopopiatul greco-catolic Beclean (în perioada 1882-1925) şi din Vicariatul greco-catolic al Rodnei (în perioada 1930-1938), ce aparţineau de Episcopia greco-catolică de Gherla (episcopie înfiinţată în anul 1853).
În anul 1938 filia Dumitra a fost ridicată la rang de parohie. În anul 1930 credincioşii din Dumitra au amenajat o capelă în casa cumpărată cu 72000 lei de la Iohann Hansel. Având o suprafaţă de 171,50 metri pătraţi, capela a fost dată în folosinţă în anul 1931. Din 1945 cultul divin s-a oficiat în biserica evanghelică luterană primită în custodie după plecarea saşilor în Germania.
În 1947 în Dumitra erau 1552 credincioși greco-catolici și 124 ortodocși. Asociații religioase greco-catolice: AGRU 243 membrii, Reuniunea Mariană 294 membre. Elevi în comună 177 din care 176 greco-catolici.
Un an mai târziu, în 1948, cei 1552 de credincioși greco-catolici și-au dat seama deodată că au fost niște proști toată viața lor, că Sfintele taine pe care le primiseră până atunci nu erau bune și s-au hotărât să revină la religia ortodoxă practicată de sacerdoții daci creștinați de apostolul Andrei într-o peșteră din Dobrogea. Urmașii acestora tocmai urmau să sosească aduși de diviziile Tudor Vladimirescu și Horea, Cloșca și Crișan. În subsidiar dumitrenii au încuviințat în sinea lor că este drept ca mitropolitul lor Alexandru Rusu și episcopul lor Iuliu Hossu să fie închiși și lăsați să moară în detenție. Nu însă și preotul lor.
În perioada 1938-1948 parohia Dumitra a avut ca preot pe Ioan Costan. Acesta a fost arestat în septembrie 1940 şi judecat de către Curtea Marţială din Cluj fiind acuzat de ofensă adusă statului şi naţiunii maghiare, dar a fost achitat. În perioada 24.08.1944-10.09.1944 Ioan Costan a fost arestat şi închis de către autorităţile maghiare de ocupaţie în închisoarea militară din Bistriţa, dar a scăpat şi de această dată.
Ioan Costan s-a născut în localitatea Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud, la data de 27 august 1911. Urmează şcoala primară, clasele I-a şi a II-a, în localitatea natală, iar clasele a III-a şi a IV-a precum şi primii doi ani din studiile secundare le urmează în Năsăud. La intervențiile lui Emil Precup este primit la studii la Liceul „Petru Maior” din Gherla. Clasa a VII-a a studiilor secundare îl prinde din nou la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud, devenind un colaborator al publicaţiei liceale „Din munţii Rodnei”, care apărea în 1930-1931. Studiile universitare le termină în 1935, fiind hirotonit preot greco-catolic în satul Cepari din apropierea Năsăudului. A fost redactorul publicaţiei „Solia”, subvenţionată de „Regna”. Odată cu vânzarea publicaţiei „Săptămâna” de către proprietarul ei, în 29 decembrie 1940, Ion Costan preia conducerea acestei publicaţii până în 27 august 1944. O parte a articolelor publicate în „Săptămâna” în perioada 1941-1942 le-a adunat într-un volum pe care l-a intitulat „Glia strămoşească” şi pe care l-a tipărit la Bistriţa în 1942. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a mutat la Bucureşti unde a îndeplinit diverse funcţii, până în anul 1973 când se pensionează. Moare la data de 29 iunie 1987 la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Belu Catolic. Cu doar doi ani și jumătate înainte de ieșirea din catacombe a bisericii sale. Desigur preoții și episcopul l-a pomenit pe vrednicul înaintaș și slujitor al Domnului din Dumitra în rugăciunile lor.