Primăria Ilva Mică va investi circa 900.000 de lei în refacerea dugeanei de joc, o construcție similară unui foișor, ridicată în jurul anului 1930 pe malul râului Ilva, în apropierea unui pod din lemn acoperit și a unei punți, dar transferată în 1977 la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Consiliul Local Ilva Mică a adoptat Hotărârea nr. 71 din 27.11.2025 prin care a aprobat indicatorii tehnico-economici ai proiectului ”Reconstituire dugeană de joc Ilva Mică” finanţat din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Valoarea totală a investiției este de 728.132,70 lei la care se adaugă TVA, din care cheltuieli neeligibile suportate de la Bugetul local – 407.595,00 lei (la care se adaugă TVA) și cheltuielile eligibile nerambursabile din PNDR prin GAL LIDER Bistrița-Năsăud – 320.537,70 lei (la care se adauga TVA), în total 881.040,57 de lei.
Potrivit Muzeului Etnografic al Transilvaniei, dugeana este o construcție octogonală semideschisă, similară unui foișor, cu fundație din piatră și acoperiș din draniță (șindrilă). După slujba de duminică, fetele și feciorii mergeau la joc în acest spațiu special amenajat, rolul băieților în pregătirea evenimentului fiind esențial, ei programau jocul și tocmeau muzicanții. De obicei erau chemați un ceteraș și un gordunist (contralău). Când fata ieșea la joc, trebuia să aibă pregătită cel puțin o parte din zestre, căci din acel moment începea să fie curtată și putea fi cerută în căsătorie. Strigăturile îndemnau dănțăușii la veselie și erau de obicei texte șugubețe, care ironizau și lăudau anumite calități sau înțepau defectele. Părinții și persoanele vârstnice rămâneau în afara dugenii, la un pahar de jinars, întinzându-se la discuții despre viitoarele nunți din sat. Erau povești relaxate și niciodată nu s-a ajuns la divergențe sau la incidente, dugeana fiind un loc în care lumea aștepta să se destindă și să socializeze. Dansurile se țineau săptămânal, în afară de perioada posturilor, vara sau iarna, pe vreme bună sau pe vreme rea.
Fiecare băiat își chema la primul dans iubita, apoi perechile se schimbau. Dacă un băiat invita toată seara aceeași fată la dans, era semn de căsătorie. Primul dans era întotdeauna unul mai lent, denumit popular De-a mâna, după care se porneau învârtita și horele. Obiceiul de a juca la dugeană s-a pierdut treptat, o dată cu apariția căminelor culturale care erau spații mai generoase și mult mai confortabile. Căminele culturale erau realizate după un proiect tip care se construia în toată țara și aveau capacitatea de o sută de locuri.
Dugeana din Ilva Mică a fost construită în jurul anului 1930 pe malul râului Ilva, în imediata apropiere a unui pod din lemn acoperit și a unei punți. Ridicată pe o temelie din piatră de râu, legată cu mortar, structura octogonală era realizată din lemn de brad și acoperită cu draniță. Localnicii au contribuit financiar și cu forță de muncă pentru a avea în sat un loc special destinat dansului de duminică. Lemnul a fost adus din pădurea locală, piatra a fost preluată din râu, iar scândura pentru podele și blănile cu care au fost înfundate laturile au fost donate de fabrica de cherestea din localitate. Cioplitul, crestatul și montajul părților au fost realizate de meșterul local Petre Gherasim, angajat cu ziua, care a fost plătit cu 45 lei.
Podită cu scândură groasă pentru a rezista presiunii pașilor, dugeana aflată acum în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei (foto) are un plan octogonal, cu latura de 4,20 m și este mărginită cu scândură, pe înălțimea de 1 m. Intrarea în dugeană se face prin partea sudică, prin trei trepte din piatră. Dugeana a fost transferată la Muzeul Etnografic în anul 1977, iar la data respectivă era deja acoperită cu tablă, dar acoperișul a fost restaurat, partea metalică fiind înlocuită cu draniță, așa cum a fost concepută inițial.
Primăria Ilva Mică motivează intenția de a reface dugeana de joc prin aceea că ”în prezent, comuna nu dispune de un astfel de spațiu tradițional dedicat activităților culturale în aer liber, iar oferta de infrastructuri destinate conservării și promovării patrimoniului cultural este limitată. Lipsa unui spațiu autentic, cu funcție atât culturală, cât și comunitară, conduce la diminuarea participării locuitorilor — în special a tinerilor — la activități tradiționale și reduce oportunitățile de promovare a identității locale. Prin urmare, realizarea unei dugeane de joc răspunde unei nevoi reale de revitalizare culturală, de recreare a unui cadru autentic pentru desfășurarea tradițiilor și de întărire a coeziunii comunitare”.
Investiția este considerată oportună deoarece contribuie la conservarea și valorificarea patrimoniului cultural rural.
- contribuie la protejarea și promovarea identității locale
- va oferi cadrul necesar pentru organizarea de activități culturale, dansuri tradiționale, evenimente comunitare, ateliere și programe educaționale pentru tineri.
- amenajată în mod autentic va deveni un punct de interes pentru turiștii atrași de cultură tradițională și de specificul local. Această poate fi integrată în trasee turistice, evenimente tematice și programe culturale dedicate folclorului, sprijinind astfel diversificarea economiei locale și creșterea vizibilității comunei.
”Realizarea unei dugeane de joc în comună Ilva Mică reprezintă o investiție justificată și oportună, care răspunde obiectivelor PNDR privind dezvoltarea durabilă a comunităților rurale, promovarea patrimoniului cultural și întărirea coeziunii sociale. Proiectul contribuie la revitalizarea identității locale și generează beneficii culturale, sociale și turistice pe termen mediu și lung”, se arată în motivarea proiectului.
Conform ultimului recensământ al populației și locuințelor din anul 2021, comuna Ilva Mică are o populație de 3.164 locuitori.
Sursa foto: Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Adaugă comentariu