Timp de gândire

Despre bloguri, presă online, comentatori şi comentaţi

Multă lume m-a întrebat de ce am renunţat la blog, acesta fiind un mijloc foarte facil pentru toţi să ştie exact cu ce mă ocup fără să depună cel mai mic efort să mă întrebe din când în când ce mai fac.

Ideea de a nu mai scrie pe blog mi-a venit într-o zi în care am decis să închid o uşă prin care intra parcă prea mult curent în viaţa mea şi mă scurtcircuita. Cu toate că am spus de mai multe ori că blogul e un fel de casă a mea virtuală din care nu e frumos să iei tot ce-ţi pofteşte inima fără să întrebi dacă poţi face acest lucru, unii n-au înţeles sau s-au prefăcut că nu înţeleg, iar acest lucru mi-a creat multă amărăciune şi nervi. Şi atunci am stat şi m-am gândit la ce aş putea face. Să închizi gura lumii? Nu poţi! Să ţipi în faţa unei hoarde? Nu te aude nimeni! Să încerci să explici ceva unora care nu pot înţelege? Pierdere de vreme. Ca urmare, am pus lacătul pe blog şi am terminat cu amărăciunea. Discreţia are beneficiile ei. De ce să deschid eu ziarele şi să-mi văd fotografia şi textele în toate şi apoi să mă întristez zile la rând citind comentarii răutăcioase?  Dintre toţi comentatorii cui credeţi că-i pasă cu adevărat de mine? Cel mult familiei şi câtorva prieteni adevăraţi care pun mâna pe telefon şi mă întreabă ce fac indiferent dacă scriu sau nu pe blog. De ce să le dau prilej de bârfă altora? De ce să le dau satisfacţie unora care abia aşteaptă să mă vadă ieşindu-mi din minţi? Degeaba, fireşte.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu presa ultimilor ani, de ce a devenit o mocirlă plină de bârfe şi de răutăţi, lipsită total de credibilitate şi într-o proporţie mult prea mare penibilă. Varianta online a creat mult rău. Graţie internetului, oricine poate spune orice fără să aducă niciun argument. Cel care scrie e primul care dă cu parul şi incită la răscoală. Cu bârfe ieftine, se aprind cărbuni în capul unor oameni total nevinovaţi şi care nu ar trebui să intre în gura lumii gratuit atât timp cât nu sunt plătiţi cu bani publici, cât nu fac lucruri care să ne afecteze pe toţi. În penibilismul ei, presa îi lasă în pace pe politicieni şi pe cei care fac cu adevărat rău acestei ţări, dar ia la rând oameni care, indiferent ce ar face, nu pot influenţa mersul acestei lumi nici în bine, nici în rău. Îşi trăiesc şi ei viaţa cum şi-au aşternut, iubesc, muncesc, râd sau plâng. Şi totuşi, mulţi se trezesc pe prima pagină a unei publicaţii doar pentru că un anume personaj care îi poartă sâmbetele vrea o păruială în public pentru simplul fapt că îşi doreşte să-şi arate muşchii de „jurnalist”.

Dacă meserii precum cea de medic sau pilot nu le poţi practica fără şcoală multă şi atestate, în schimb, oricine nu are ce face şi nicio calificare în domeniu poate deveni ziarist. Nu există nicio oprelişte. Nu contează că nu ştii ce e o ştire, că nu ai habar de ortografia limbii pe care o vorbeşti, că îţi e total străină ideea de transmitere a unui mesaj. Nu contează că habar nu ai cu ce se mănâncă meseria asta. Contează dacă ai tupeu şi te pricepi la scuipat şi apoi, fireşte, la comentat. Fiindcă adevărata miză a presei online nu e conţinutul, ci comentatul. Cu cât un text e mai comentat, cu atât se consideră că e de succes. Nu contează ce scriu comentatorii, pe cine înjură, ce minciuni debitează, contează câţi sunt şi cât de accesat e textul de alţii dornici să nu rateze niciun comentariu ca şi cum acela ar fi adevărul revelat.

Cine a spus că lumea actuală e un râu murdar, plin de hoituri, care curge cu viteză la vale a avut mare dreptate. E foarte greu să i te împotriveşti dacă nu ai repere morale solide, oameni de caracter care să-ţi atragă atenţia că greşeşti, dacă tu însuţi nu înţelegi că viaţa aceasta e mai mult decât trecătoare şi că, dacă nu eşti atent, s-ar putea să ai parte de iadul pe care singur l-ai creat. Împotriva curentului luptă foarte puţini, dar victoriile lor sunt mult mai importante. Nu se contabilizează în accesări, comentarii sau bani, ci în sentimentul că ai făcut ceea ce trebuie.

 Cristiana Sabău

11 comentarii

  • Pacat…..imi lipseste ….dar un lucru pe care trebuia sa il faceti pana la urma….
    unii nu au limite……si dupa ce am citit aceaste randuri am inteled pe deplin!
    Succes in activitati oricare ar fi ele!

    • Cateodata si mie imi lipsesc incurajarile prietenilor care citeau blogul. Din pacate, insistenta celor care dadeau buzna ca sa mai poata copia ceva, sa mute texte pe te miri ce site-uri ca sa aiba prilejuri de inteles lucrurile pe dos si motive de scuipat m-a determinat sa iau aceasta decizie. Nici asa nu am scapat, dovada ca deranjez orice as face sau poate contez? 🙂

    • La fel ca si „ROCK” citeam aproape zilnic ce scriai pe blog.
      Devenise o obisnuinta sa tastez „Post c.”
      Nu-i bai, Important e ca tu sa fii bine.
      Ca citim, in continuare, ce ne scrii.
      E f. bine ca raspunzi comentariilor facute de cititorii tai.
      Te imbratisez, cu drag

  • Buna seara! Cred ca ati procedat corect, avand in vedere circumstantele actuale nefaste. Ideile Dvs. care privesc lumea inconjuratoare trebuie sa le dezvoltati si expuneti in continuare pe acest site independent. Totusi, jurnalul-blog ar trebui sa il continuati intr-o formula inaccesibila publicului, pentru linistea Dvs. sufleteasca. Psihologii recomanda aceste forme de marturisire libere (jurnale, scrisori, memorii etc.) pentru sanatate; prin ele ne descarcam de lucrurile negative acumulate din contactul nostru cu realitatea inconjuratoare. Pe de alta parte si jurnalismul in toate formele sale este o meserie care trebuie invatata si respectata. Din pacate, din diferite motive, numarul profesionistilor din diferite domenii de activitate, scade periculos de mult…Iar comentatorii trebuie si ei educati sau… eliminati din fasa…Felicitari sincere pentru modul in care scrieti pe timponline.ro , care este unul din sursele mele zilnice serioase de informare. Va doresc sanatate si succes in tot ceea ce faceti.

    • Va multumesc, domnule Alexa. Stiti ca va pretuiesc si ca orice gand din partea dumneavoastra e mai mult decat un zambet. In ce priveste blogul, exista optiunea sa le dau posibilitatea doar unora sa-l citeasca. Probabil ca, in viitor, ma voi gandi serios la varianta asta. E mult mai placut sa-ti astepti oaspetii decat sa-i tot dai afara din casa pe unii care iti intra pe furis, ca hotii.

  • Stimata Cristiana Sabau

    Acum sapte ani un manager din judetul nostru spunea”Cristiana daca vede ca ai dreptate merge pana in panzele albe pentru adevar……”
    Astazi din pacate sunteti foarte putini independenti si sunt foarte mult adepti ai vorbelor goale „capul plecat sabia nu l taie sau mana pe care nu o poti musca sarut o ”
    Cristiana mergi drept inainte pentru Adevar si de dragul Meseriei

    Cat despre blog tu alegi sa lasi comentariile sau nu ori poate fi distribuit „abonatilor”

    • E placut sa auzi, chiar si la sapte ani distanta, ca ai o anumita reputatie. Vremurile sunt grele, dar cred ca au mai fost si altadata cand exista totusi putin respect fata de om. Din pacate, astazi nu mai exista si mi-e tare greu sa cred ca va fi o revelatie in masa si ca oamenii vor intelege ca nu procedeaza corect atunci cand ii denigreaza gratuit pe semenii lor. In ce priveste blogul, nu l-am inchis din cauza comentatorilor, ci pentru faptul ca mi s-au copiat texte si au fost mutate in ziare fara sa mi se ceara voie.

  • se pot gasi procedee tehnice sa blochezi copierea de continut, un informatician bun poate incerca sa rezolve
    ma gandesc…
    blogul nu era rau, il citeam zilnic
    sincer asta citeam zilnic
    bistriteanul.ro
    timponline.ro
    postcontrol
    citynews.ro
    uneori
    bistrita24.ro
    rasunetul.bn
    poate al lui Chiuzan
    despre observatorulbn, bistritaonline, gazeta de bistrita, menajerul.bn, gbnews.ro, si altele mai intram uneori dar sunt slabe!
    Si eram destul de informat!
    Acuma normal ca se scriu si multe despre crime, accidente dar mai aflam si de concerte, evenimente culturale cum ar fi FOLK BIstrita, etc
    La timponline imi placeau si pozele tare mult!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.