Cultură

Alexandru Uiuiu îşi lansează romanul „Ţara Ascunsă” la Sinagoga Bistriţa

Scriitorul Alexandru Uiuiu, şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Bistriţa-Năsăud, îşi lansează, joi, la Sinagoga Bistriţa, romanul "Ţara Ascunsă" al cărui personal principal este zâmbetul conform spuselor romancierului. Evenimentul are loc la ora 18.00.

Alexandru Uiuiu s-a născut la 20 martie 1962 la Feldru în judeţul Bistriţa-Năsăud. Este poet, prozator şi dramaturg. A urmat şcoala generală în localitatea natală, Liceul de Chimie şi Facultatea de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” la Cluj Napoca (1982-1986). Potrivit crispedia.ro, după absolvire a devenit profesor la Şcoala Generală din Dorolea, judeţul Bistriţa-Năsăud (1986-1990), apoi la Liceul Agricol din Bistriţa (1990-1996). Până în 1998 va fi redactor-şef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN”, iar ulterior director la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare.

A debutat în 1988 la „Vatra” cu un grupaj de proze scurte, şi editorial cu volumul Felia amară (1993). A mai colaborat la „Cadran”, „Minerva”, „Euphorion”, „Familia”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Hyperion”, „Convorbiri literare”, „Mişcarea literară”, „Discobolul”, „Echinox”, „artPanorama” etc. Este director-fondator al revistei de etnologie „Zestrea” (1998).

Principiul disoluţiei pare să caracterizeze toate scrierile lui Uiuiu. Mai întâi e vorba de o disoluţie a genurilor: indiferent de (sub)titlurile anunţate, autorul se complace în a topi convenţiile generice într-un continuum discursiv, în care se amestecă deopotrivă fragmente dramatizate, secvenţe lirice şi, mai ales, numeroase reflecţii aforistice. De altfel, ultimele trimit deja spre cealaltă formă de transgresiune: oricare ar fi destinaţia imaginară spre care se îndreaptă ficţiunea, cert este că realul apare aici doar în postura de pistă de decolare a ideii. E drept, asta nu înseamnă că volumele lui Uiuiu ar fi teziste sau găunos-filosofarde, doar că uneori efectul de real e spulberat înainte de a lăsa asupra cititorului amprenta unui make-believe.  

Astfel, între povestirile din volumul de debut, Felia amară, textul titular demarează cu o reuşită evocare melancolică a mamei şi sfârşeşte cu o scenetă parodică şi parabolică, uşor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Preşedintele, Mătuşa Măriuca, Eu şi Străinul. Mult mai izbutită e proza Aşteptând-o pe Godette, unde o intrigă erotică se inserează pe fundalul unei lumi absurde, cu diferenţa că de data aceasta subversiunea mimesisului e asumată de la început (când naratorul primeşte vizita unui necunoscut enigmatic) până la finalul ce proclamă distincţia între „fapt” şi „imaginaţie” ca „nesemnificativă şi inutilă”. Interesante prin potenţialul lor alegoric sunt şi povestirile „de deşteptat copiii”, care încheie cartea şi care se vor transforma, odată cu Poveşti din pădurile fanteziei (1998), în feerie pură. 

În schimb, o miză mult mai ambiţioasă are romanul Ridicarea în genunchi (1999), ce se deschide cu programarea unei sinucideri şi se termină cu o epifanie neprogramată; între ele se dezvoltă o amplă criză existenţială, oscilând între un pol metafizic şi unul social. Captivantă prin observaţia caracterologică şi prin dialectica ideilor, cartea pierde ca urmare a tonului demonstrativ anunţat din primele rânduri: „Omul este lup pentru sine. Aceasta este condiţia pentru ca într-o vreme omul să devină lup pentru om. Autodevorarea se află în conţinutul fiecărei clipe şi este energia care face ca timpul să pulseze, istoria să se nască şi natura să dăinuie”. Sub un pretext erotic, „prozo-poemele” din Socrate poetul (2000) configurează şi ele o parabolă ironică privitoare la raportul între „natură” şi „cultură”, între „viaţă” şi „idee”. Temperamentul scriitorului pare a se împlini însă în formula dramatică a (post)absurdului, materializată în volumul Aşteptând-o pe Godette (2003; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu), din care se distinge în primul rând piesa omonimă, unde melanjul de mitologeme biblice, de pamflet şi grotesc, de registre stilistice, de livresc şi metateatru creează imaginea unei umanităţi în derivă.  

Opera literară a lui Alexandru Uiuiu cuprindeFelia amară, Sibiu, 1993; Poveşti din pădurile fanteziei, Deva, 1998; Ridicarea în genunchi, Bucureşti, 1999; Socrate poetul, Bistriţa, 2000; Aşteptând-o pe Godette, prefaţă de Claudiu Groza, Cluj Napoca, 2003.

Despre ultima sa carte, apărută la Editura Charmides a Societăţii de Concerte Bistriţa, Alexandru Uiuiu spune: „Te invit într-o ţară împăcată cu ea însăşi care are personaj zâmbetul”.

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.