Analiză. 2012, anul protestelor

Încă din primele zile de proteste, Viorica Calo, la vremea aceea consilier local PNL, s-a erijat în conducător de oşti având drept scop precis, dar de neînţeles pentru mulţi, traversarea oraşului de la un capăt la altul. Apoi au apărut caricaturi cu Ioan Oltean şi Ioan Botiş, deveniţi adversari cu acte în regulă pentru protestatarii bistriţeni. Cea care avea să devină candidat la funcţia de deputat în Colegiul 3 din partea PRM, Anca Cârcu, a ieşit şi ea în stradă cu căciulă de blană şi ochelari. În cea de-a patra zi de proteste, Ioan Botiş a prins curaj şi, în speranţa unei noi candidaturi, a început să facă declaraţii belicoase, dar fără niciun alt efect decât acela că i-a enervat şi mai mult pe oameni mai ales că a făcut gafa să spună că nu l-a afectat deloc criza. Drept urmare, în următoarea zi de proteste, manifestanţii au dat foc fotografiei lui Botiş, o adevărată declaraţie de dragoste.

Mai multe personalităţi locale, printre care dr. Marius Pop, dr. Dan Ilieş, avocatul Ioan Someşan, profesori, oameni de cultură, sindicalişti, au început să se alăture manifestanţilor.

Cei mai consecvenţi au acordat interviuri pe care Timp Online le-a publicat într-un serial intitulat „Fă cunoştinţă cu oamenii care protestează!”. Astfel, i-aţi putut cunoaşte pe Alina Urs, Dumitru Bucilă, Iacob Hatfaludi, Emil Danci, dr. Camelia Anton, Lidia Ionaşcu,Elisabeta Ghita, Tiberiu Roş, Ioan Cherecheş, Claudiu Şular, Georgică Toderaşc, Gheorghe Maxim, Ioana Ciuciur, Ludmila Lucaciu şi Anca Cârcu. Aţi putut afla de la ei care sunt motivele pentru care unii au ieşit în stradă seară de seară.

Grupul protestatarilor s-a rărit începând cu luna martie. În 25 iulie s-au reluat protestele anti Băsescu, iar două zile mai târziu USL a organizat pe pietonal un miting la care a cântat şi Loredana, dar tot a rămas un „nucleu dur” care s-a organizat şi a protestat până spre toamnă. În data de 29 iulie, a avut loc un protest spontan chiar la sediul PDL care l-a înfuriat pe Ioan Oltean. În campania pentru parlamentare, deputatul a declarat într-un interviu acordat ziarului nostru că nu ar fi mers niciodată în faţa sediului altui partid ca să strige „Ieşi afară, javră ordinară!”.

Prin luna august, protestele aveau loc o dată la două zile sau nici măcar. La petrecerea pensionarilor din luna octombrie organizată de Primăria Bistriţa, mai mulţi pensionari protestari au putut fi văzuţi la masă. Tot în octombrie, manifestanţii, care au susţinut sus şi tare că fac parte dintr-o organizaţie civică, s-au dus la Bucureşti să susţină USL. A fost momentul în care au arătat pentru cine militează. De altfel, unul dintre cei mai înfocaţi manifestanţi, Emil Danci, mărturisea că e dezamăgit şi că a renunţat la proteste.

După ce USL a venit la guvernare, protestele s-au răsuflat, deşi pretextul pentru care manifestanţii s-au strâns atât de mult timp la Prefectură a fost acela de a cere demisia preşedintelui Traian Băsescu. Obiectivul nu a fost atins. Preşedintele e bine-merci, chiar a învestit Guvernul Ponta II şi a semnat un acord cu premierul prin care agreează ideea de a nu se mai ataca reciproc. Unii manifestanţi s-au ales între timp cu funcţii de conducere probabil drept premiu pentru că au dat dovadă de „atitudine civică”.

Deşi trăim poate mai prost decât în momentul în care s-a ieşit pentru prima oară în stradă, acum din cauza scumpirilor şi a diferenţelor de curs valutar, deşi nu au apărut locuri de muncă noi şi nici angajările la stat nu s-au deblocat, cu toate că nu s-au schimbat prea multe din sistemul de guvernare, poate doar actorii, Bistriţa protestară încheie anul în linişte. Probabil la Revelionul de stradă. În fond, au câştigat cei pe care i-a susţinut.

Cristiana Sabău