Un antreprenor originar din județul Bistrița-Năsăud, care a studiat și muncit în companii de succes din Statele Unite ale Americii, dar și în câteva țări europene, le-a împărtășit elevilor de liceu, la Festivalul Educației, rețeta succesului experimentată de el.
Liviu Floroaie (44 de ani) s-a născut la Năsăud și a copilărit la Sângeorz-Băi. Tatăl lui a fost medic, iar mama asistentă medicală. A studiat la Liceul ”Liviu Rebreanu” și a urmat Facultatea de Studii Economice la UBB.
”Sunt născut la Năsăud, am crescut la Sângeorz-Băi, am făcut liceul la Liviu Rebreanu. Am terminat facultatea de Științe Economice la Cluj, după care am devenit cadru universitar în 2004 și mi-am făcut masteratul. Doi ani am fost apoi antreprenor și trader pe Bursa de Valori București și am deținut o firmă de construcții. Apoi, am plecat la MBA la Johns Hopkins University, în SUA, unde am stat doi ani. Acolo am predat și la nivel postuniversitar în cadrul programelor masterale, după care am avut o carieră de mare succes în energie, în energie regenerabilă, am lucrat foarte mult în energie solară, eoliană, mai târziu în baterii și am revenit după vreo 13 ani în România. Am avut roluri de expat american la Paris, vreo 2 ani la Amsterdam, am avut șansa să lucrez, la un moment dat la cea mai mare companie din lume din domeniul meu, pe urmă în zone foarte sofisticate. La Amsterdam, am lucrat într-un birou care făcea eficientizare fiscală, adică folosirea legislației internaționale pentru a-ți minimiza taxele. Când tu nu plătești taxe nicăieri, ți-ai optimizat businessul. Dacă faci un pas mai la stânga sau mai la dreapta, dai în fradudă și atunci ai cei mai instruiți oameni care te ajută.
De obicei corporațiile mari care generează 150 de miliarde de dolari pe an, jumătate din PIB-ul României, sunt extraordinar de sofisticate și atunci există niște nișe în care munca devine extrem de sofisticată și mereu la limita legii. După 10 ani în corporații mari, am făcut exit, am revenit în zona antreprenorială, deși am continuat să fiu executive, dar la o companie de IT care lucra în zona financial technology care avea un produs inovator la vremea respectivă: puteai să cumperi lapte cu un card cu bitcoin care făcea tot fluxul de la criptomonede la conturi. Am revenit în România și sunt partener într-un fond de investiții care face plasamente în zona imobiliară, atât de partea industrială, cât și pe cea de retail, apartamente, și dețin împreună cu fratele meu una dintre cele mai mari companii de dezvoltare din domeniul energetic pe zona de baterii, de stocare având, în momentul de față, undeva la 1,2 GW de baterii dezvoltate și autorizate în România”, și-a spus Liviu Floroaie povestea pe scurt în fața unor elevi de liceu care au venit la Festivalul Educației, să afle de la el rețeta succesului.
Educația, singura care te propulsează într-un mediu în care poți câștiga bani mulți
Antreprenorul le-a spus elevilor că, în Dicționarul Oxford, sunt două definiții ale educației. Una este ”procesul de a primi sau a da instrucție sistematică în special într-o școală sau universitate”, iar cea de-a doua ”o experiență care te iluminează”, ultima fiind preferata lui, având legătură cu anii copilăriei și ce s-a întâmpat în perioada studiilor.
”Am trăit câțiva ani în comunism. Când eram elev de liceu, era o perioadă de tranziție a României pe care aș denumi-o puțin anarhică. Era complicat în special pentru copii și tineri. În 1990, România era extrem de săracă. Venea după ani și ani în care nu se investise nimic în retehnologizarea României, industria, economia, erau la pământ pentru că Ceaușescu refuzase în urmă cu vreo 12 ani să reînnoiască niște împrumuturi de la FMI și Banca Mondială spunând că marile puteri ne jecmănesc pentru că ratele dobânzilor crescuseră în Vest ca urmare a crizei petrolului din 1977 și atunci partea a doua anilor 80 am petrecut-o în beznă, frig și lipsă de mâncare. În anii 90 a fost cam debandadă. Cea mai mare problemă pe care am resimțit-o eu ca adolescent a fost lipsa de modele și de valori. Era frustrant. Părinții mei locuiau la Sângeorz-Băi, tata era medic, director medical al stațiunii, și mama asistentă medicală. Frustrarea mea a fost că toată copilăria noastră am fost la limita sărăciei. Aveai ce mănânci și cu ce să te îmbraci și cam aici se termina tot. Când am plecat la liceu și părinții au trebuit să cumpere un calculator, 6 luni țin minte că nu au avut bani pentru mâncare acasă. Au fost la limită. Peste ani mi s-a părut halucinant”.
Dacă ești expert în ceva, banii vin
”Când am devenit student, am avut șansa să merg pentru prima dată în SUA unde am văzut cât de valoroase pot fi munca și perseverența. Cele două vă vor face să aveți tot ce vă doriți din punct de vedere material. Ca să devii expert în orice domeniu ai nevoie de 10.000 de ore în care să faci un singur lucru. Dacă ești expert în ceva, banii sunt un rezultat, vin.
La noi era invers, toată lumea își dorea banii, dar să nu facă nimic pentru ei. Așa ceva nu există. Banii sunt rezultatul unei munci susținute. Am fost de două ori în America și am muncit ca student la minimum pay jobs, joburile cel mai prost plătite. În 2002, prima oară când am fost, am trimis acasă 10.000 de dolari pentru care primeam dobândă 200 de dolari. Tatăl meu avea salariu 250 de dolari și mama 60. Iar eu făceam de trei ori mai mulți bani din dodândă decât avea mama salariu.
Când eram acolo m-am întrebat cum ar fi să mă întorc eu în America, dar să am acces la cele mai bune joburi, să lucrez în zgârie nori pe care îi vedeam în filme? Acolo deja mi-am proiectat visul. Încurajez pe toată lumea să aibă vise cât mai înalte și mai îndrăznețe, dar să aspirați cu seriozitate la ele, nu așa că vreau să îmi iau iaht, dar nu fac nimic, nici nu învăț, nu mă pregătesc, nu am grijă de mine. Am ajuns dintr-un apartament micuț în care locuiam la Sângeorz-Băi să dezvolt în Washington DC case ce valorează acum 10 milioane de dolari. Acesta a fost un drum foarte interesant”.
Dacă faci o muncă necalificată, nu ai cum să ajungi să fii foarte bogat
”În copilăria mea, ni se spunea: trebuie să faci să dai un tun ca să ai. Înainte de generațiile noastre, în generația interbelică, se zicea: dacă ai carte, ai parte. Părinții mei ne-au spus toată viața asta: dacă ai carte, ai parte. Iar noi nu am făcut altceva decât să învățăm, iar în timp s-a dovedit că au avut dreptate.
Nu există nimic mai important când vrei să faci bani decât mediul în care te învârți. Dacă faci o muncă necalificată, nu ai cum să ajungi să fii foarte bogat. Nu există așa ceva. Cum te califici? Educându-te, învățând, luminându-te.
Inteligența și succesul
”În mod normal, sunt patru tipuri de inteligență. În România se pune foarte mult accentul pe IQ, inteligență antrenată la școală, dar sunt mai multe tipuri de inteligență, dar nefericirea face ca în școală să fie antrenat mai mult acest tip de inteligență.
Mai există inteligența emoțională, inteligența socială, inteligența legată de adversitate care presupune că dacă eu cad, am un eșec, să reușesc să revin. Succesul vine când ți-ai antrenat toate aceste forme de inteligență. Recomand să vă educați și celelalte tipuri de inteligență. Formați-vă o personalitate care să fie plăcută, avidă după a învăța și a face. Persoanele care au drive sunt cele mai atractive în viață, în business.
Cea mai mare bogăție a unui om
”La MBA, un profesor ne-a pus viața categorisind-o după trei dimensiuni: timp, bani și energie. În viață, ca standard, le avem pe două dintre ele, niciodată pe toate trei. Le poți avea pe toate trei, dar ne referim la standard.
Când suntem tineri avem energie și timp, la maturitate când avem familie, joburi, avem bani și energie, dar nu mai avem timp, iar la bătrânețe vom avea timp și bani, dar nu mai avem energie.
Oamenii bogați vă vor spune întotdeauna că bogăția înseamnă timp. Ce poți cumpăra mai scump decât timpul? Poți să faci câți bani vrei, dar, dacă nu ai timp să te bucuri de ceea ce e important pentru tine, cu cine dorești tu, nu te vei simți împlinit oricâți bani ai avea și la orice nivel vei fi. E un lucru la care trebuie meditat: banii cer sacrificiu. Consumi foarte multă energie și timp ca să ajungi să ai bani. Odată ce ai banii, pierzi energie și timp. Mereu challengeul va fi să ajungi la echilibru”.
”Cu un om educat, nu contează de unde de pe planeta asta, te înțelegi mai bine decât cu unul din țara ta care nu e educat”
”Am călătorit prin vreo 60 de țări. Diferența între ele ține de educație. Dacă mergi în Argentina sau Mexic, cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să fii răpit pentru că sunt niște societăți foarte polarizate, cu oameni foarte bogați și foarte săraci. Cei săraci nu pun niciun preț pe viața celor bogați și cei bogați invers și atunci e foarte periculos. Problema este că cei săraci nu au acces la educație, iar unde nu e educație, nu ai punte de comunicare. Ce am observat eu că cu un om educat, nu contează de unde de pe planeta asta, te înțelegi mai bine decât cu unul din țara ta care nu e educat”.
Succes înseamnă să fii stăpânul vieții tale
”Visul american înseamnă să ai o casă plătită, să nu mai ai datorie la bancă, să poți merge în toate vacanțele pe care ți le dorești. Pe acela l-am îndeplinit în America. Toată lumea m-a întrebat în 2020 de ce m-am întors în România.
Este un proces care se numește dezrădăcinare. Cei care pleacă din țara lor au un of, că într-o zi se vor întoarce în țara lor, mulți nu o vor mai face niciodată, dar face parte din procesul acesta de a completa un cerc. Acolo nu te simți acasă 100% pentru că ai fost dezrădăcinat, ai plecat din locul tău, ai mers într-un loc străin, dar sufletul tău rămâne acasă.
După ce am completat cercul dezrădăcinării, am venit să trăiesc visul românesc, care e altceva pentru mine: pe lângă partea de bani, ecuație rezolvată în SUA, înseamnă timp cu cei pe care îi iubesc. Asta înseamnă succesul pentru mine.
Într-o zi, ca cea de azi, nu fac nimic, mă urc în mașină și vin la Bistrița să mă întâlnesc cu elevi de liceu. Am timp să fac ce doresc eu, când doresc eu, sunt stăpânul sorții mele. Îmi permit de la Porsche, la vacanța oriunde pe planetă, am văzut cele mai frumoase locuri din lumea asta, am trăit în cele mai frumoase locuri, dar, până la urmă, pentru mine succesul se rezumă la altceva. Acum am timp să petrec cu copiii mei, să mă duc cu ei la antrenamente, să învețe un instrument, să gătesc cu ei, lucruri la care nu aveam acces când trebuia în fiecare zi să merg să muncesc. Acum muncesc cât doresc eu.
O altă dimensiune a succesului e să muncesc ce îmi place și cu cine în place. Bussinesurile le am cu fratele meu. Să mă duc la un birou frumos, să lucrez cu fratele meu și cu o echipă de oameni frumoși cu care suntem în primul rând prieteni, după părerea mea este o mare realizare. Nu pot spune că nu am lucrat o zi anul ăsta, am lucrat, dar nu percep munca ca muncă. E o plăcere. Nu aș avea ce face mai frumos decât să mă ocup de afacerile pe care le avem, ceea ce e o reală plăcere. Asta este, după părerea mea, e succesul pe care mi l-am definit și am ajuns să-l trăiesc. Luxul suprem mi se pare acesta: azi plouă, nu vreau să lucrez, nu fac nimic că nu îmi doresc. Pot să-mi permit luxul acesta!”.
E nevoie de pasiuni pe care să ți le cultivi
”Persoanele care pensionează se degradează în doi ani. În America nu mai ieșea lumea la pensie pentru că mulți oameni nu au făcut altceva decât să muncească. Nu munceau să trăiască, ci trăiau să muncească. Dacă le luai munca, rămâneau cu nimic. Cultivați-vă pasiuni pentru că unele dintre ele s-ar putea să vă fie extraordinar de folositoare mai târziu. Când va trebui să înlocuiți un lucru veți avea cu ce”, a spus Liviu Floroaie.
Liviu Floroaie și-a încheiat discuțiile cu elevii spunându-le că succesul poate fi atins și dacă nu ești educat, însă va fi de scurtă durată.
Pot vedea fisa fiscala a domnului sa vedem cate impozite a platit in romania?
Vă răspund cu alte întrebări: Poate exista în țara asta un om de succes pe care să nu-l invidieze alții? Chiar nu putem niciodată să vedem, în țara asta, partea plină a paharului, ce avem de învățat unii de la alții? Tot timpul trebuie să căutăm un nod în papură, cu orice preț?
Înțeleg că vă frământă grija că n-a contribuit suficient de mult pentru pensia dvs. specială. Păi nu mai bine mergeți direct la el cu mâna-ntinsă să vă miluiască? Ziceți și dvs. că sunteți specialist la pcr.
Eu te-as întreba altceva.
România ce i-a oferit acestui om? Umilinta parintilor intelectuali care au facut foamea pentru ca el sa aiba un amarât de calculator care sa-l ajute ca sa se educe?
O copilarie plina de lipsuri?
In fond, ce datorie are el fata de aceasta tara care nu i-a oferit aproape nimic?
I-au oferit altii, si asta în conditiile în care pentru ei era doar un alt imigrant.
@ cata
Pai tara e formata din oameni, nu e o institutie abstracta.
Si daca multora va place tot ce e luat de afara, ca strainii “stie mai bine”, stii ce a zis Kennedy?
“Nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci ce puteti face voi pentru tara”
Pai daca am pleca toti din tara, tara ar deveni Sri-Lanka sau Nepal, ca nu ar mai fi romani, ci dor venetici.
Daca fugeau si strabunii nostrii, acum ar fi Turcia sau Mongolia, nu Romania.
Cand e bine in tara, e usor sa te bucuri de tara, cand e de psu umarul, e greu. Ca “prietenii” care sunt aproape la bine, dar le greu, fug.
De ce nu se pun desteptii tarii sa o conduca eficient? De ce ii lasa pe prosti la conducere sa ii nedreptateasca pe cei multi, cum la-u nedreptatit si pe acest domn, cum pretinzi tu?
Oricum 12 clase sigur au fost platite de Stat. Si facultatea, daca a intrat cu nota buna.
@linu, asta spune-le-o ălora care ne conduc si zboară cu Nordis și se kk pe ei ca să abroge niște pensii speciale si privilegii plătite de fraieri.
Si mai lasa-me cu patriotismul ăsta de sacrificiu, că nu de bine ce i-a fost a emigrat o treime din țară.
Frumoasă poveste. Totuşi, să ţinem cont şi clasicul “survival bias”.
Da domnule., asta-i atitudinea 👍🏻
Ce exemplu frumos de om. Antreprenor adevărat care a muncit ca să devină și să fie așa ceva, nu a primit de la tata șau mama să zică ca e antreprenor huzurind și nefăcând nimic. Asemenea oameni trebuiesc dați cat mai mult la ca adolescenții și tinerii să poată vedea și să știe ca pentru a ajunge cineva sau ceva trebuie să muncești nu sa primești.
M-am bucurat să văd o sală arhiplină. Copiii erau cu adevărat interesați și sigur au învățat multe. Eu am învățat multe: să găsim echilibrul între ”energie, timp și bani”, să avem o pasiune care să fie toiagul nostru când toate celelalte nu vor mai fi, să fim liberi și stăpâni pe soarta noastră chiar și cu prețul a 10.000 de ore trudite pentru a ajunge aici.
Incredibil unde a putut să ajungă un copil din Sîngeorz crescut în sărăcia anilor 90. Toate acestea au fost posibile odată cu deschiderea României către Occident și integrarea treptată în structurile Euro-Atlantice. Într-adevăr, nu există nimic mai important decât mediul în care trăiești și e esențial să poți să alegi. Felicitări organizatorilor Festivalului Educației! Tinerii care au participat au avut la ce să mediteze. Articolul merită citit de la un capăt la altul cu creionul în mână și pus bine în biblioteca.
Si in ce e EXPERT, ca nu am inteles?
Ca tanar absolvent de facultate, de unde ai bani sa iti faci firma de constructii? Mai ales ca prin 2005 nu se prea dadeau credite fara acoperire.
Daca te degradezi la 2 ani de la pensionare, sa le spuna si judecatorilor. 😀
Noh, felicitări 👏🤗💐
!
“Părinții mei locuiau la Sângeorz-Băi, tata era medic, director medical al stațiunii, și mama asistentă medicală.” Atentie – director medical al statiunii!!!!
Când de mic te ajută gena și mediul, ai alt start în viață.
Bravo pentru realizari , bravo pentru deschiderea fata de tineri. D-l L.F. pare sa stie multe dintre metodele prin care companiile multinationale isi externalizeaza profiturile facand acea eficientizare fiscala la limita legii , in scopul clar de a nu plati in Romania ce s-ar cuveni. Cred ca ar putea fi de folos tarii pe care o iubeste deconspirand cate ceva din ce se intampla in “inima” afacerilor de miliarde cu profit zero sau chiar pe “pe minus”. Ai nostri specialisti , experti , analisti etc. au mare nevoie de de o minima “retehnologizare”.