În Consiliul Local Bistriţa s-a aprins becul roşu!

Ultima şedinţă a Consiliului Local Bistriţa a fost, de departe, una dintre cele mai jenante dintre toate la care am asistat. Nu discut aici de legalitate. Îmi lipsesc noţiunile necesare de drept administrativ ca să o încadrez în limitele legii sau în afara ei şi nici nu am tupeul unuia ca şi Kiss Laszlo care nici nu s-a aşezat bine în jilţul pe care l-a primit cadou pentru trădare (amintiţi-vă că tot aşa a intrat şi în CL, împingându-l pe Lucian Adrian Ungur de pe alt jilţ, deşi omul a tras după el lista de consilieri necunoscuţi ai PP-DD) că a şi început să ţipe la cei care cunosc legea, cel mai sinistru semn că acum echipa de conducere a Primăriei este după chipul şi asemănarea celui care a format-o. Am trăit să văd şi că al doilea, sau mai degrabă veşnicul viceprimar George Avram, râde la comandă. Dacă hohoteşte primarul, îl imită instant, dacă se opreşte din râs primarul, brusc i se taie şi lui Avram pofta de râs. Măcar un minut putea să râdă mai mult şi i-aş fi atribuit un strop de personalitate. Chiar aşa să te opreşti exact în momentul în care o face şi celălalt? Cât de bizar poate fi?

Dezbaterile pe tema schimbării viceprimarului au durat mai bine de o oră. S-au bătut degeaba tot felul de câmpii. Eu, dacă eram în locul lui Ioan Peteleu, demisionam din prima secundă în care PNL intra în opoziţie şi nu aşteptam să fiu dat afară. O fi sinistru să lucrezi cu Ovidiu Creţu, dar aici îi dau dreptate primarului. Dacă nu poţi colabora cu cineva, pleci tu, viceprimarul, aşa cum a făcut-o şi el în 2001 când a părăsit administraţia Vasile Moldovan, nu vii şi-l sapi la rădăcină şedinţă de şedinţă. Ori eşti cu el, ori eşti împotriva lui. Dacă ai primit misiunea de la partid să fii viceprimar, în numele aceluiaşi partid, în secunda în care formaţiunea ta a schimbat direcţia, te ridici de pe scaun, elegant, ieşi cu capul sus şi eşti liber să critici din afară. Aseară însă, Ioan Peteleu nu a ieşit cu capul sus din administraţie, mai ales după ce a ţinut discursul cu aluzii biblice. În opinia mea, nu-şi avea locul acolo invocarea lui Iisus ca bază de discuţie pentru trădările din partide, la fel cum nu îşi are deloc locul în politică religia în ansamblul ei. Rămân la convingerea mea că toţi cei care le amestecă vor avea efectul invers decât cel pe care mizează. La un moment dat, nu neapărat acum.

Trădări au fost, sunt şi vor fi. Am văzut una aseară la care chiar nu mă aşteptam, o negociere pe tema unui patrulater pe care s-a pus o ştampilă de culoare verde, pentru cunoscători, evident. M-am întrebat cumva în gând: şi tu, Brutus? Da, şi ei, ecologiştii, au schimbat macazul. Mă aştept ca, data viitoare, când se va discuta despre tăierea Pădurii Codrişor pentru fantastica şosea de centură să fie de acord cu ştampila pusă corect, în patrulater. Că aşa e în politică. Se negociază, se urmăresc tot felul de interese, se merge cu cel care are de oferit mai mult.

Revenind însă la subiectul schimbării viceprimarului, pe mine mă interesează tabloul de ansamblu, iar aseară am văzut în persoana lui Ioan Peteleu un liberal aproape umilit, deşi mi-ar fi plăcut să văd un om puternic, ieşind cu fruntea sus dintr-o bătălie pe care ştia că nu are cum să o câştige. Am mai văzut o tabără social-democrată plină de racolaţi care râdea sinistru făcând glume proaste, învingătoare cumva în faţa liberalului care ieşea cu capul plecat. Tabloul de ansamblu nu mi-a plăcut deloc. Îmi va fi greu să-mi scot din minte imaginea finală mult timp de acum înainte.

Dincolo de asta, din păcate însă, nivelul dezbaterilor din Consiliul Local Bistriţa a ajuns la limita în care se aprind becurile roşii, atât de scăzut e uleiul din motor. Am asistat, tot aseară, la altă răfuială care m-a îngrozit: toată gaşca PSD-PLR-PNM şi ce-o mai fi s-a poziţionat exact pe partea opusă reprezentantului legii, respectiv a doamnei secretar. Mai aveau puţin şi o linşau pe Floare Gaftone care le spunea că nu e legal ceea ce fac. Mi-a plăcut că a rezistat, deşi atacurile au venit din toate părţile. Când nu au mai găsit argumente să o pună la zid, au făcut apel la memorie. „Nici cu Vasile Moldovan nu v-aţi înţeles!”, i-a reproşat doamna Camelia Tabără. În opinia mea, acesta este însă chiar un compliment. Înseamnă că doamna secretar nu a făcut parti-pris cu niciun primar, de nicio culoare. I-a deranjat pe toţi şi bine a făcut. Poate că lasă uneori impresia că vrea mai mult, dar acesta este un lucru demn de apreciat la orice om. Să fiu primar, aş fi încântat să am lângă mine un om care-şi iubeşte oraşul, devotat, implicat, care vrea ca tabloul, în întregime, să arate bine, ca imaginea de ansamblu să fie frumoasă, nu doar scheletul legal pe care se construieşte ea. Sunt dezamăgită că doamna Tabără, de la care am aşteptări mari legate de evaluarea corectă a potenţialulului unui om, consideră drept un defect implicarea secretarului în problemele oraşului. Să-i spui doamnei Gaftone „vedeţi-vă de actele dumneavoastră!”, e ca şi cum i-ai spune unui elev care iubeşte matematica să nu cumva să se uite şi în cartea de fizică. Mi-a lăsat un profund gust amar toată povestea pentru că eu încă mai cred că indivizi strălucitori vor salva societatea noastră şi nu partide ascultătoare care apasă pe butoane la comandă ca să nu-l supere pe şef, oricare ar fi el.

Una peste alta, ca şi cetăţean al acestui oraş care asistă de cel puţin 15 ani, prin natura profesiei, la şedinţele forului legislativ al Bistriţei, vă pot spune că nivelul dezbaterilor a scăzut îngrijorător de mult. Concluzia mea după şedinţa de aseară este că cei 13 susţinători ai primarului care au rămas în sală după ce ACL a părăsit dezbaterile – şi mă refer la consilieri de la PSD, PER, UDMR, PLR-PNM, independentul şi la fel de absentul Florin Taloş, au cu toţii interese personale pe care şi le urmăresc îndeaproape: unii să nu-l supere pe primar, alţii să nu-şi piardă fotoliile din CL, alţii funcţiile dobândite graţie puterii. Reprezentantul oraşului mi s-a părut a fi unul singur, doamna secretar, pe care, dacă ar fi putut, toţi ar fi omorât-o cu pietre.

Cristiana Sabău