Biserica din Sângeorzu-Nou și turnul clopotniță vor fi reabilitate cu 1,5 milioane de lei, bani europeni

Biserica evanghelică din satul Sângeorzu-Nou, comuna Lechința, azi Biserica Ortodoxă “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, și turnul clopotniţă vor fi reabilitate cu bani europeni prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) cu 1,5 milioane de lei fără TVA.

Biserica evanghelică confesiunea augustană a fost construită la sfârșitul secolului al XV-lea, iar turnul clopotniță la 1800, conform Direcției pentru Cultură Bistrița-Năsăud, acestea fiind monumente istorice de categorie B.

Potrivit Protopopiatului Bistrița, numele actual al satului provine după tradiţie de la numele unui grof maghiar pe care îl chema Sent Gergy, care a ctitorit primul locaş de cult catolic din sat. Satul a primit numele “St.Georgen”, nume ce i se menţine până în 1919, când i se adaugă prefixul “Sass”, devenind “Sass st. Georgen” – “Sângeorzul săsesc”, pentru ca în 1945 să devină Sângeorzu-Nou.

Între anii 1332-1337, din listele de impozit păstrate de preotul Iohannes din St. Georgen reiese că satul avea o populaţie formată din români şi saşi, în număr de 200 de familii. În anul 1923, cu prilejul renovării totale a bisericii, lucrătorii au descoperit în zidul acesteia o piatră cu un desen gravat cu anul 1300. În lipsa preotului, piatra a fost rezidită şi niciunul dintre lucrători nu a putut preciza locul, iar dovada s-a pierdut.

Biserica a fost cumpărată în anul 1978 de la Episcopia Evanghelică cu suma de 225.000 lei. La intrare, în partea stângă a holului bisericii, se afla o piatră cu inscripţia anului 1528. Biserica a fost construită în formă de sală. În anul 1602, a fost distrusă, alături de 60 de case de către mercenarii generalului Basta. A fost reconstruită, lărgită, iar în 1780 a fost împodobită cu elemente baroce. A fost împărţită în două spaţii laterale înguste, interiorul primind astfel caracterul unei basilici. Ferestrele cofasului mai au muluri gotice, două dintre ele sunt bipartite, având câte o coloană de piatră îngustă.

Intrarea în biserică se face pe partea de sud, printr-o uşă încadrată în piatră în stilul gotic târziu. Altarul bisericii datează din perioada gotică târzie, din sec. XVIII-lea, pe partea de nord se afla un portal ce aparţine Renaşterii.

După ce biserica a fost cumpărată, în vremea părintelui Vasile Turc, s-au efectuat lucrări de reparaţii şi a fost împodobită cu iconostas, fiind sfinţită în data de 3 septembrie 1983 de către I.P.S. Teofil.

La început biserica a fost înconjurată de un zid de piatră care a fost demolat în anul 1800 şi din materialul rezultat a fost construit, în locul turnului de lemn, un turn de cărămidă şi piatră de 32 m înălţime şi care are două clopote, unul în greutate de 700 de kg.

În timpul în care a funcţionat ca filie, adică până în anul 1970, în localitatea Sângeorzu-Nou au slujit, timp de 230-235 de ani, din tata în fiu, familia preotului Cheresteşiu. Din anul 1970 devine parohie, când slujeste ca preot Nicolae Pâslaru. Din 1 august 1977, până în octombrie 1988, a slujit P.C. Vasile Turc, în timpul căruia s-a cumpărat biserica, s-a împrejmuit cu gard şi s-a sfinţit. A urmat pentru o perioadă scurtă de timp P.C. Dumitru Boca, după care, între anii 1989 – decembrie 1994, P.C. Dumitru Ştir, timp în care s-a înlocuit acoperişul de tiglă al turnului cu tablă.

De la 1 februarie 1995 până la 1 decembrie, 2009 a păstorit P.C. Vasile Beni, în timpul căruia s-au efectuat mai multe lucrări capitale, atât la biserică, cât şi la casa parohială. Din 1 ianuarie 2010 păstoreşte această parohie preotul Bota Dan-Florin.

În anul 2009 s-a început restaurarea bisericii de lemn cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva”, proiectant fiind Niels Auner, iar firma care a câştigat licitaţia “Taina lemnului” condusă de Vasile Pop. Finanţarea lucrării fiind de la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional. În anul 2010, luna august s-au terminat lucrările de restaurare, iar în acelaşi an, în luna decembrie, a avut loc şi recepţia.