Bistriţa-Năsăud ar putea deveni cel mai mare producător de prune din România

Judeţul Bistriţa-Năsăud ar putea deveni cel mai mare producător de prune din România, graţie investiţiilor în plantaţii noi. În fermele de la Ciceu Mihăieşti şi Dipşa ale firmei Pombis au fost plantaţi deja pruni pe 30 de hectare, inclusiv dintr-un soi nou, denumit de specialişti „super prunul”.

„Avem livadă de pruni care e pe rod de 6-7 ani şi am plantat în toamna 2014-2015 cu bani europeni, pe proiect, pe Măsura 121, un soi nou, Topend Plus, cred că suntem primii din ţară care îl avem. Se spune că are producţie de 50 de tone, că are pruna o greutate de 66 de grame, o frumuseţe. Sper să fie aşa. Au crescut foarte bine, s-au dezvoltat, însă, în primăvară ne-au îngheţat florile şi nu am văzut încă fructele cum arată. Din discuţiile pe care le-am avut cu fermierii din Ungaria, producţia e mare, calitatea prunelor e deosebită şi, un lucru extrem de important, perioada de coacere: sfârşit de septembrie, început de octombrie. Peste un an-doi, eu pe vremea asta culeg prune. În această perioadă preţul e foarte bun mai ales în ţările nordice. Sper ca, în următorii trei ani, Pombis să devină cel mai mare producător de prune din România. Deja avem plantate 30 de hectare de pruni cu soiuri noi, moderne, bune, productive, de calitate şi mai plantăm încă cinci, dacă nu în toamna asta, atunci în primăvara viitoare. Vom avea 35 de hectare de pruni tineri, ceea ce ne dă posibilitatea să obţinem o mie de tone pe an”, a declarat  managerul Pombis, Aurel Onigaş.

Anul acesta, firma a vândut până în 20 de tone de prune în Austria, iar restul în hipermarketuri.

În timp ce pomicultorii caută soiuri noi, vestea proastă erste că prunii bistriţeni din care se face celebra noastră ţuică mor pe capete.

„Prunii bistriţeni nu se mai cultivă. Eu, cel puţin, am defrişat aproape în totalitate ce aveam, anul acesta 4 hectare. Prunii au produs foarte puţin înspre deloc, tot materialul e virusat. Din câte ştiu eu în toată Europa s-a întâmplat la fel, aşa încât nu cred că va mai cultiva cineva. Noi l-am înlocuit cu Elena, un soi asemănător ca aspect, poate puţin mai mare, dar are aproape calităţile bistriţeanului, dar nu le atinge. Din prune bistriţene nu se va mai face ţuică în viitorii 2-3 ani”, a spus Onigaş.

Dacă lucrurile vor merge bine, Pombis are de gând să şi prelucreze prunele.

„Am avut un proiect să le uscăm, dar acum suntem foarte ocupaţi cu programul nou de reconversie, să înfiinţăm plantaţii tinere. Mă refer mai ales la măr pentru că prunul l-am înlocuit şi, în viitorii 4-5 ani, nu am mai avea o producţie bună dacă nu am înlocui plantaţiile. Toate fondurile pe care le avem le folosim pentru înnoirea plantaţiilor. În viitor însă mă gândesc să facem un uscător pentru toate fructele. E o piaţă foarte bună cea a fructelor uscate”, a spus Onigaş.

Anul acesta, prunele s-au vândut cu preţuri între 1,5 lei şi 1,8 lei/kilogram.

Prunele din soiul Topend Plus au cea mai mare greutate şi mărime. „Super-prunul” este membrul seriei germane Top. Atributul „top” se acordă numai acelor soiuri de prun în cazul cărora greutatea medie a fructelor atinge sau depăşeşte 50 de grame. În cazul lui Topend, greutatea medie este de 66 de grame!

Soiul nu deţine însă recordul numai datorită acestei proprietăţi. Pomul este de vigoare medie, poate fi plantat la distanţe mai mici (distanţa de plantare între pomi şi rânduri este de 5×2 metri). Înfloreşte atât pe ramurile tinere, de un an, cât şi pe cele mai bătrâne, ajungând astfel să dea repede roade, potenţialul de recoltare fiind extrem de mare. Florile robuste sunt autofertile, astfel încât Topend poate fi plantat şi fără polenizatori din alte soiuri.

Fructele sunt deosebit de mari (cu o lungime de 60-70 mm), de culoare cenuşiu-albăstruie, acoperite cu multă pruină. Forma fructului este elipsoidală, clasică. Pulpa este gălbuie, suculentă, neaderentă la sâmbure la maturitate. Gustul este deosebit; pe lângă un conţinut foarte mare de fructoză, conţine şi o cantitate potrivită de acid de fructe (Brix: 20 la sută, total acizi: 9,5 la mie).

Fructul se menţine foarte bine pe pom, perioada de recoltare este lungă. În prezent acesta este soiul de prun cu cea mai târzie coacere. Fructele pot fi depozitate timp de patru-şase săptămâni. Dintre proprietăţile avantajoase ale soiului, cea mai valoroasă este rezistenţa extraordinară.