Bistrițeni ”luptă pentru Basarabia”. Ce solicită unioniștii

Un grup de bistrițeni, printre care prof. Florin I. Bojor, a participat în Capitală, alături de câteva mii de persoane, la marşul ”Luptă pentru Basarabia”, organizat de Platforma Unionistă ”Acţiunea 2012”. Unioniștii cer ca Unirea să fie proiectul de ţară al României şi au constituit ”baricada pentru Unire”.

Manifestanţii au cerut premierului României şi reprezentanţilor partidelor politice să își asume clar că vor susţine o Declaraţie de unire cu Republica Moldova, care să fie adoptată de Parlamentul României şi că vor trata Unirea ca proiect de ţară. ”Dacian Cioloş, Liviu Dragnea, Alina Gorghiu, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu şi Nicuşor Dan sunt chemaţi de unioniştii din stradă să îşi asume Unirea ca proiect de ţară. Termenul-limită pentru un răspuns din partea liderilor principalelor formaţiuni politice din România anunţat de unionişti este duminică, ora 14.00. Manifestanţii care au ridicat baricadă la Piaţa Universităţii din Bucureşti precizează că vor rămâne în stradă până când premierul României şi reprezentanţii partidelor politice îşi vor asuma clar că vor susţine o Declaraţie de unire cu Republica Moldova, adoptată de Parlamentul României şi că vor trata Unirea ca proiect de ţară cu toţi paşii concreţi aferenţi acestui proiect naţional”, anunţă unioniştii.

”La marşul pentru unirea Basarabiei cu România a participat şi o delegaţie de 21 de bistriţeni. Aceştia au răspuns invitaţiei organizatorilor – platforma civică „Acţiunea 2012” şi şi-au exprimat cu mult bun simţ dorinţa de unire a celor două ţări române: România şi Republica Moldova”, a precizat Florin I. Bojor.

Antonina Marian, 35 de ani: „Toţi cei care am dorit şi am reuşit să ajungem la marş, am vrut să participăm la scrierea istoriei moderne, să demonstrăm că dorim Unirea, că vrem să aducem Basarabia acasă, că vrem să dispară graniţele dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. Desigur, mai sunt multe aspecte de pus la punct: legislative, administrative, teritoriale, economice, etc., însă mesajul transmis de întreaga societate, mai ales prin vocea participanţilor la marş, este prioritatea acestor timpuri pentru clasa politică: să ia atitudine, să întreprindă acţiuni concrete şi imediate în direcţia unificării românilor din cele 2 teritorii într-un singur stat independent, puternic şi democratic. Esenţa ce rămâne în urma acestei zile foarte importante este că suntem pe calea cea bună: vocea noastră a fost auzită, toată lumea a înţeles că Unirea trebuie sa fie un obiectiv naţional inclus în agenda oricărei guvernări, şi că liderii partidelor politice au răspuns pozitiv. Puterea este în mâinile noastre, a celor ce trăim în această societate în aceste timpuri. Unirea face puterea!! Doamne ajută!”

Adrian-Dorin Panti, 42 de ani: „Un eveniment deosebit început cu oameni sinceri şi frumoşi, cu copii în costume naţionale purtând Tricolorul cu voioşie. Un marş plăcut alături de români patrioţi care meritau şi un final deosebit. Păcat ca liderii au înţeles să facă altceva cu acest eveniment trădând încrederea acordată de cetăţenii participanţi. Aveau ocazia să intre în istorie, dar au preferat să strice tot ce au început în 2012”

Nicu-Marian Moldovan, 18 ani: „Pentru mine a fost un prilej să fiu alături de frații noștri moldoveni. Cu toate că vorbim aceeași limbă suntem despărțiți, ceea ce nu mi se pare corect. Dorința mea ca unirea să fie realizată este din ce în ce mai puternică și sper ca în viitor să devină realitate. România și Basarabia sunt aceeași țară!”

Ralph Berbecar, 17 ani: „În opinia mea ar trebui să se organizeze mai multe mitinguri de genul acesta. Sincer vă spun, mă bucur că am putut participa la acest marș pentru că în primul rând am învățat mult mai multe despre țara mea şi despre oamenii din Basarabia. Am înțeles de ce vrem aşa mult această unire, am fost uimit când am văzut atâția oameni fluturând steagul țării noastre. Mă așteptam să fie un eveniment la care nu va lua parte foarte multă lume, dar iată, că noi românii chiar îi iubim pe frații noştri. A fost o experiență frumoasă! Sunt mândru ca am putut lua parte la acest marș şi sper că cineva a luat în considerare faptul că am fost acolo şi am avut un cuvânt de spus: unire!”

Tiberius Cămăraş, 42 de ani: „Sunt fericit că tinerii înțeleg importanţa acestui moment. Ei sunt cei care contează pentru a realiza într-un viitor cât mai apropiat Unirea!”

Marcela Iuşan, 17 ani: „După această experiență am ajuns la concluzia că avem totuși o țară unită, o țară care poate lupta pentru ceea ce își dorește cu adevărat. Acest miting m-a impresionat prin mulțimea de oameni care au avut un singur țel: unirea Basarabiei cu ţara mamă – România!”

Ioana Bojor, 31 de ani: „Sâmbătă, o zi mare! Cel mai mult m-a impresionat faptul că, dincolo de egoismul şi individualismul care ne caracterizează ca fiinţe umane a acestor timpuri am întâlnit oameni plini de speranţă, optimism, bucurie şi dragostea de a fi împreună, de la copii în cârucioare la persoane trecute de 80 de ani. Ce poate oare să adune atâta diversitate? Doar un scop nobil, dincolo de o dorinţă personală! Multe sentimente m-au încercat când auzeam lozincile oamenilor: de la bucurie, la tremur, la lacrimi… Cu această amintire vreau să rămân: dincolo de decizia celor mari, trebuie să rămânem umani!”

Într-o postare pe blogul său, prof. Florin I. Bojor a povestit greutățile pe care le-a întâmpinat nu de mult la granița cu Republica Moldova:

”Prima dată când am dorit să vin acasă, în Republica Moldova a fost în aprilie 2009. Atunci am fost oprit la graniţa moldovenească de la Sculeni pentru simplul motiv că sunt român, deşi grănicerul care m-a respins avea acelaşi nume de familie ca mine: Bojor (nume românesc foarte rar). Istoria s-a repetat în 23 septembrie 2016 când împreună cu familia mea am fost respinşi din nou de statul moldovenesc. De această dată, motivul a fost: „lipsa procurii pe mijloc de transport”. Adică, proprietarul maşinii, mama mea, Bojor Garofiţa nu era în maşină cu noi, şi nu aveam împuternicire/ procură că mama mea mă lasă să conduc maşina noastră familiară. Nu înţeleg, de ce o doare pe Republica Moldova raportul de rudenie sau asociere dintre şoferul maşinii cu numere româneşti şi proprietarul acesteia, atâta vreme cât statul român, prin poliţia românească de frontieră nu este interesat de acest lucru? Ce să înţeleg, că grănicerii moldoveni mă protejează mai bine decât grănicerii români? Eu ştiu că-mi plătesc taxele statului român şi dacă doresc protecţie, o doresc de la ţara la care sunt plătitor. De când Rep. Moldova îmi protejează interesele fără ca eu să-mi doresc acest lucru? Dacă nu aş cunoaşte antecedentele comuniste ale serviciilor statului moldovean aş crede că Republica Moldova e bunul samaritean, însă tot aşa URSS în numele protecţiei îşi persecuta proprii cetăţeni… Cum am stat mai mult timp în vamă am observat umilinţa legislativă la care noi românii suntem supuşi, respingeri după respingeri pe motive, uneori bizare: asigurare tipărită pe hârtie albă şi nu pe verde, o găleată de vopsea lavabilă, 4 cauciucuri, etc. La acestea adăugându-se interdicţia de a cumpăra produse moldoveneşti de la magazinul din vamă. Trebuie subliniat că nu am ce reproşa comportamentului civilizat, cuviincios arătat de către grănicerii moldoveni. Problema, în substrat, rămâne una singură de ordin legislativ şi moral: ce drum alege Rep. Moldova – România şi Uniunea Europeană sau Rusia?”.