Consiliul Judeţean al Elevilor Bistriţa-Năsăud, condus de Mara Mare (foto), a vrut să afle cât de răspândit este, în şcolile din judeţ fenomenul „bullying”, cuvântul fiind asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă.
La chestionarul aplicat online de CJE Bistriţa-Năsăud au răspuns 571 elevi din ciclul liceal, din diferiți ani de studiu, 62,2% – fete, iar 37,8% – băieți.
Întrebaţi dacă se simt în siguranţă la şcoală, mai mult de jumătate dintre elevi au dat răspunsuri pozitive, dar au existat şi 10% care au răspuns că nu.
Cea mai întâlnită formă de agresiune din şcolile judeţului este, potrivit studiului, cea verbală. Peste 80% dintre elevi au spus că se confruntă cu ea, iar de multe ori, aceasta se transformă în agresiune fizică. Întrebaţi ce cred că se întâmplă cu elevii agresaţi, circa 70% dintre cei chestionaţi au răspuns că aceştia se interiorizează, puţin peste 17% caută ajutor la familie sau profesori, iar 15% se descurcă singuri.
Deși majoritatea respondenților au confirmat că bullying-ul există, aceștia, într-o proporție de 49% sunt de părere că victimele sunt adesea neluate în seamă de comunitate, careeste indiferentă. De asemenea, elevii sunt conștienți că persoanele specializate pot fi mai de ajutor uneori decât prietenii sau chiar decât familia, față de care victimele se interiorizează.
La întrebare „Care crezi că sunt motivele pentru care unele persoane sunt agresate?” elevii au răspuns că ținta bullying-ului sunt cel mai adesea persoanele care nu se încadrează într-un anumit tipar – înfățișarea, orientarea religioasă, sexuală sau culturală sunt cele care stârnesc atenția agresorilor, care au un grad foarte scăzut de toleranță față de alteritate.
Sunt însă şi elevi care cred că circumstanțele pot fi cauza agresiunilor. Alte răspunsuri date în mod repetat sunt: pentru amuzamentul celorlalți, pentru unele decizii luate, pentru comportamentul pe care îl au, din invidie și gelozie.
Întrebaţi: „Cum se simt martorii bullying-ului?” și ”Ce pot face ei?”, elevii susțin au susţinut că cel mai adesea martorii sunt amuzați în fața unui act de agresiune. Dar la întrebarea următoare, răspunsurile majoritare se referă la datoria de a interveni sau de a cere ajutor.
„Tindem să credem că elevii au răspuns sincer la prima întrebare, dar la a doua întrebare au dat un răspuns pe care și l-ar dori ca real, deoarece, de cele mai multe ori, cazurile de bullying sunt ignorate (după cum arată răspunsurile lor de la întrebarea Ce face comunitatea pentru persoanele agresate?)”, au scris reprezentaţii Consiliului Judeţean al Elevilor Bistriţa-Năsăud.
Cu toate că în multe şcoli sunt consilieri şcolari, răspunsurile elevilor au revelat faptul că nu întotdeauna consilierul școlar intervine pentru a informa elevii cu privire la drepturile lor. Mai grav este că în unele unități de învățământ nu există un consilier școlar care să se ocupe de acest aspect.
Am asistat ieri la o sedinta de parinti unde au fost si elevi prezenti.
Daca nu striga profesoara la copii sau la parinti, daca nu denigra performanta eleviilor, se pare nu se simtea bine.
Acum si stiu de unde agresivitatea in scoli. Si de la profesori care unii sa comparta ultraconservativ si confruntativ nicidecum deschissau interezat la vreun dialog.
Incing competitia intre copii, le fac prost pe copii si le spun chestii ca si „voi nu stiti nimic”.
Am mai auzit ca exista profesor alcoolic care vine beat la ore si alte asemenea.
Daca nu erau si alti 2-3 parinti lafel de ingrozit ca si mine, asi fi crezut ca doar eu am fi avut o problema.
Profesorilor, daca nu stiti ca adolescenti au viata destul de grea cu ei insusi, de ce ati cautat profesia? Mai ales cu ei trebuie motivare nu doar denigrare si urlat.
Stimate dl Walter Born, dvs din auzite vorbiti din povesti povestiti. Daca dvs. ati fi intr-o sala de spectacol ..adolescent din auzite fiind a-ti folosi in continuare telefonul mobil ca pe un pretext pentr ingradirea drepturilor ?
O ședință cu părinții nu e spectacol unde o persoană vorbește și ceilalți aplaudă.
E nevoie de interacțiune.
Altfel nu …, cine ține show-ul- ședința le știe pe toate.
Imposibil, logic și rațional.
Desigur trebuie să fie ordine în intervenții și cât mai puțini stimuli, ține de respect.
Dar nu e congresul partidului unic, părinții sunt liberi să întrebe ce vor referitor la evoluția copilului a clasei, educația nu se termină când copilul părășește ușa școlii și nici nu începe când intră în școală.
In timp ce noi romanii cautam piatra filozofala privind asa zisa modernizare a invatamantului, prin renuntarea la unele manuale traditionale care pregateau adevarata cultura generala in licee, prin renuntarea la manualul de ISTORIE al ROMANILOR, prin fel de fel de studii si modele din import care nu au dat nici un rezultat, ba din contra un numar f.mare de analfabeti functionali, si fabrici de DIPLOME aflate in interiorul universitatilor neacreditate etc, FRANTA, da marita FRANTA a anuntat recent ca reintroduce sistemul de invatamant propriu cel de acum 50 de ani. Se va avea in vedere reintroducerea limbii LATINE sau GREACA veche la alegere. Interzicerea telefoanelor mobile, reintroducerea tinutei scolare si alte regulamente de acum 50 de ani. Oare de ce tocmai FRANTA uzeaza de aceste valori demult pierdute ?
Modelul finlandez e de urmat.
Doar că nu e compatibil cu religia locală.
Argumente?
1.În Finlanda copiii tineri învață bine iar diferențele dintre școli sunt foarte mici, toate cu efort uman și financiar rezonabil.
2.A fii învățător-educator în Finlanda este asociat ca și o meserie prestigioasă, foarte mulți elevi doresc să devină profesori.
3.În același timp este unul dintre cele mai competitive sisteme de selecționare a educatorilor. Cei care reușesc sunt învățători pe viață.
4. Profesorii, educatorii în Finlanda au un grad de AUTONOMIE PROFESIONALĂ ridicat vs sistemul de învățământ din România și hârțăgoraia aferentă. Accentul se pune pe educarea elevului și nu pe hârtiile pentru inspecție.
5. Jumătatea celor sub 16 ani sunt implicați în educație specială, ajutor personalizat sau îndrumare individuală.
6.Da, în Finlanda profesorii și elevii petrec MAI PUȚIN TIMP să studieze în sens clasic..în clasă și în afara clasei…comparativ cu alte țări unde materia este supradimensionată și produce mai mult stress decât învățare. Predau mai puțin, învață mai mult.
7. Nu au teste standardizate, evaluări etc în care copiii să intre în competiție numerică pe note cu alții. Se învață, lucrează comun, fiecare copil e unic, are punctele lui tari și punctele lui slabe unde e ajutat. Se învață prin proiecte practice, care inglobează mai multe cunoștințe de diferite materii la nivel teoretic.
În schimb.
Oportunități educaționale egale pentru copii.
Finlandezii sunt tăcuți. Preferă să rezolve probleme decât să vorbeacă mult degeaba despre ele. Voința determinarea și acțiunile cu sens în fața adversităților coexistă cu calmul și tandrețea. Sisu. Au o cultură a minimalismului. Small is beautiful.
Mersi @CC. Demult spun si ieri la sedinta am zis ca ne mutam in finlanda cu elevi ca aici pe paste comunism in scoala. Ma tot intreb dece un sistem care vizibil si dovedit bun nu este copiat. Iar nici in Germania nu au reusit sa treaca peste sistemul ciudat unde fiecare Land are un sistem diferit si diplomele nu sint recunoscute in toate Landurile, si nici profesori…
Un mic sfat, ca și părinte evită să-ți manifești nemulțumirea față de sistem,profesori în fața copilului.
Psihologic va fi prins între ciocan și nicovală, e prea mic să trăiască conflictul… până la urmă sfârși nemotivat .
Adica @CC sa taci si sa inghiti? Nicidecum. Din cauza asta continua circul, pentru o majoritate nu zice nimic si in mod asta sa continua procedura nociva. M-am si abtinut mai multi ani sa merg la sedinte si nu prea mai merg oricum, ca e senseless. Nu a fost niciun progres in ultimi 9 ani.
Si cele „decizii” a parintiilor sint doar de forma. Nu are loc nici un dialog, nici cu si nici intre parinti de cit pe alocuri individuale.
W.B ideea nu e sa taci si sa inghiti, ideea e sa rezolvi problemele atunci cand copiii nu sunt de fata. E un sfat dat de psihopedagogi cu phD in America de Nord. Care spun ca atunci cand parintii manifesta o atitudine negativa ( poate fi perfect justificata sau poate tine de perceptii personale , nu conteaza din pacate diferenta) copiii care traiesc starea conflictuala devin demotivati iar rata de interes la materia respectiva scade si cea de absenteism creste. In mod normal si civilizat intalnirile despre evolutia scolara a elevilor sr fac individual-profesor, parinte si elev…nu in grup. In grup se fac activitatile comune care intaresc climatul pozitiv, iesiri etc. E o tampenie sa te apuci sa critici ataci copiii in fata propriilor parinti ca sa afle toata scoala prezenta de fata si invers sa primesti criticile parintilor in fata celorlalti..
Intrun fel aveti dreptate, intrun fel nu. Deci in cazul asta noi parinti stateam si am ascultat frustrarile minute in sir. Nu era o discutie sau o relevare cu fapte. Era pur si simplu un flux de denigrari, o generalizare ca si cum ca toti copii din clasa ar fi rai, si nu stiu nimic. Nu eram nici singurul care simtea un nedrept si nici singurul care a reclamat generalizarea. Iar daca nimeni nu zicea nimic, s-ar fi incins dna si mai tare. Pana la urma era clar ca nu prea avea argumente, dupa ce am pus ochi pe mediile clasei. Fisa cu note nu reflecta discursul agresiv si pana la urma sa linist. Problema este ca si aici nu prea nimeni este dispus sa discute sub numele intreg si corect, ca si cum ar fi periculos sau ca sa poti ataca miseleste si sa bagi cutitul din spate cu metode invatate in epoca de aur.
Tare mult asi cunoste persoane care scriu aici ca sa pot evita pe unii sau sa aplaud personal. Dar, ma rog, multi inca sint fricosi.
A propo, copii mei nu au probleme la scoala, sint alti care au si la care parinti de frica nu vorbesc. Democratia si insemnea sa poti spune deschis parerea fara sa iti fie frica cineva sa iti baga cutit.
elevi rai, dar profesori psihopati sunt cu gramada, fara sa le faca nimeni vreun control psihiatric. Nu pot sa nu aduc in discutie pe domnisoara cu parul cret, de limba romana de la prestigiosul colegiu Liviu Rebreanu.
Daca costica nu a luat-o in vizor, nici tu Susana nu ai de gand?
Aceeasi poveste si cu Dl pensionar de matematica S. N…….. si multi altii nu doar de la CNLR.
Mai sunt si altii la CNLR cel putin ciudati. Un profesor de matematica Ivanescu, care a inhibat dezvoltarea multor elevi la aceasta materie, o toapa aroganta si lipsita de consistenta, tot la catedra de matematica…
Asta nu-i nimic. La unele Licee erau profesori,directoricare loveau copiii direct cu palme peste cap , sau la corp.Asa zisi pedagogi care au stat cu anii pe functiile respective si unii chiar mai stau. In mod normal cand mergi pe strada si cineva te loveste faci plangere la politie ..dar in scoala recursul ultim era un asemenea exemplar…care mandru declara ca a format generatii intregi..Poate abordarea s-a schimbat dar comportamentul unora nu. Ar fi interesant si o evaluare a relatiei elev-profesor din prisma elevilor. Sa vedem surprizele.
CC,
Toapa aia nu poate fi alta decat Monica Sas, nevasta lui Sanda, sau cioanca. Cam astea is retardatele CNLR ului, nu-i asa?
Va scriu din perspectiva unui fost elev al Colegiului Național „Liviu Rebreanu”: fara disciplina si respect nu ajungem nicăieri! Cum puteti afirma faptul că profesorii denigreaza elevii? Dvs. ca tata trebuie sa va ocupați de viata privată și emotionala și de cei 7 ani de acasa ai copilului si nu profesorii. Un profesor trebuie sa isi predea materia si sa ajute elevii la dezvoltarea cognitivă a acestora. Cand ati fost ultima oară intr-o pauză pe holurile sau in curtea școlii? Atunci puteti observa unde si la ce duce protejarea excesivă a copiilor. Eu sincer nici nu îndrăznesc să intru în școală în pauze. Elevii nu mai au niciun fel de respect față de nimeni. Dacă asta este ceea ce isi doresc părinții pentru viitorul copiilor lor eu sincer consider ca „meseria” de părinți nu vi se potriveste deloc. Performanța nu se poate face decât cu disciplină. Și legat de prezenta copiilor la discuțiile dintre părinți și profesori la fel trebuie sa spun ca nu sunt de acord cu Dvs. Dacă subiectul discuțiilor ii priveste direct mi se pare un lucru absolut normal sa fie si ei prezenți. Dacă notele nu sunt cele mai bune sau daca comportamentul lor lasa de dorit, atunci sa suporte consecintele. Colegiul Național „Liviu Rebreanu ” este o școală cu tradiție si prestigiu iar pentru cei nemultumiti Finlanda va așteaptă!
Trăiți în trecut.
Respectul se câștigă, nu se impune.
Disciplina vine de la sine într-o clasă unde profesorul motivează elevii.
Citiți interviul celui care pregătește lotul național de matematică.
https://www.rfi.ro/asculta-la-rfi-ro-97647-radu-gologan-scoala-elevi
Ma intreb daca cei care se cred mai calificati decat profesorii in privinta educatiei copiilor pe care-i trimit la scoala au aceeasi atitudine atunci cand duc aceeasi copii la medic. Se cearta cu medicul in privinta diagnosticului si a medicatiei?
Sau daca aduc un mester care sa le faca reparatii acasa, ii dau acestuia recomandari cu privire la modul in care trebuie sa isi faca meseria?
Se spunea mai demult ca toata lumea in Romania se pricepe la agricultura si fotbal. Se pare ca, mai nou, la aceasta lista s-a adaugat si educatia.
Dragi parinti nemultumiti de ceea ce va ofera sistemul de stat, luati initiativa si deschideti scoli private. Transferati-va acolo copiii „asupriti” de „fosilele/retardatii/frustratii” din sistemul de stat(pentru aceasta veti primi si bani din partea statului, finantarea per capita/elev). Atrageti si alti copii acolo si aplicati-va competentele de educatori si antreprenori. Veti oferi astfel o alternativa la hulitul sistem de invatamant de stat, veti oferi educatia pe care o doriti copiilor dumneavoastra si veti castiga si bani frumosi.
Incepe cineva?