Bibliotecile stradale vor fi montate pe trotuare în zonele Bd. Independenţei, strada Andrei Mureşanu (zona Lamă) şi strada 1 Decembrie, în apropierea Şcolii Gimnaziale nr. 3.
Scopul proiectului este, conform municipalităţii, ”de a scoate cărţile de pe rafturi şi încăperi închise pentru a le aduce mai aproape de oameni”: ”Odată instalate asemenea mini biblioteci, cititorii au posibilitatea să împrumute cărţi şi să contribuie la dezvoltarea bibliotecilor stradale aducând cărţi noi. Biblioteca stadală este dedicată în primul rând elevilor care doresc să îşi îmbunătăţească cunoştinţele, precum şi pentru a da posibilitatea tuturor cetăţenilor de a împrumuta sau pentru a oferi cărţi spre a fi citite şi returnate”.
Obiectivul general al achiziţionării şi amplasării de biblioteci stradale este ”promovarea lecturii, a culturii şi dezvoltarea unei laturi inovatoare a bibliotecii, proiectul fiind un dialog direct cu cetăţenii pentru a promova cultura”.
Caracteristicile tehnice ale unei biblioteci stradale: suport metalic, dimensiunile l x L x H= 600 x 1000 x 2000, părţile exterioare placate cu aluminiu sau alte materiale, culoarea lemnuluişi pereţi din sticlă securizată, uşi culisante cu două căi de rulare şi patru rafturi din sticlă şlefuită, securizată.
Valoarea investiţiei este de 24.184 lei fără TVA.
Observ zâmbind cum proiectul neprofesionist, stupido-fantezist zis “Biblioteci stradale” al Primăriei Bistriţa revine pe agenda zilei. Ce este, în esenţă, o bibliotecă publică? Un spaţiu cultural public, într-o încăpere confortabilă cu rafturi şi Internet, cu un program afişat şi un bibliotecar, cu un fond de carte enciclopedic (actualizat permanent) care se adresează unei mase de oameni cu interese diferite, în care ei pot împrumuta pentru un anumit timp cărţi, printr-un sistem de evidentă şi control. Toate aceste cerinţe minime costa. Nu înţeleg nici azi de ce nici Biblioteca judeţeană care deserveşte municipiul, nici Primăria NU au reînfiinţat după 1990 biblioteci publice în cartierele oraşului (Ghinda, Sigmir, Viişoara…). Proiectul în sine NU poate fi denumit BIBLIOTECĂ! Eventual, pentru că tot mai mulţi cetăţeni îşi epurează bibliotecile personale, cărţile pot fi expuse în vechile cabine telefonice ale ROMTELECOM, din care, cei interesaţi să se servească gratuit. Aşa ceva am văzut la Sibiu. Acum, când puţini oameni mai citesc regulat, este o ultimă şansă pentru viaţa cărţilor înainte de a ajunge la centrele de valorificare a hârtiei.