Lipsa centrelor sociale suficiente și costurile ridicate ale serviciilor rezidențiale îi lasă pe mulți oameni vulnerabili fără alternative, susține președintele Sucursalei Teritoriale Bistrița-Năsăud a Colegiului Național al Asistenților Sociali din România, Daniela Bulcu.
Într-o analiză privind cazul așezămintelor administrate de Viorel Pașca, aceasta explică de ce nu au putut fi licențiate și care sunt limitele actualului sistem de asistență socială.
”De ce nu și-a licențiat domnul Viorel Pașca așezămintele sociale de la Dumbrava și de la celelalte locații? Dacă ar fi făcut-o nu ar fi putut primi toate categoriile de persoane vulnerabile fără aparținători și fără venituri, aflate în incapacitatea de a-și asigura nevoile zilnice”, a scris Daniela Bulcu pe Facebook.
Potrivit acesteia, un centru licențiat trebuie să funcționeze pentru o categorie clar definită de beneficiari și să respecte standarde minime de calitate, inclusiv în ceea ce privește personalul de specialitate.
Astfel, pentru fiecare tip de serviciu social este necesară o licență distinctă și o echipă formată din specialiști precum asistent social, psiholog, medic, asistent medical, infirmier și personal administrativ.
Daniela Bulcu arată că majoritatea persoanelor ajunse la Dumbrava și în celelalte locații administrate de Viorel Pașca erau oameni fără venituri, fără aparținători sau cu resurse financiare insuficiente pentru a suporta costurile serviciilor rezidențiale licențiate, care pot ajunge între aproximativ 4.000 și 7.000 de lei pe lună în sistemul privat.
”Persoanele care nu au venituri și nici familii care să suporte această taxă nu ajung în aceste Centre, astfel fiecare primărie trebuie să găsească soluții pentru acestea atunci când îngrijirea, asistența și supravegherea permanentă nu se poate efectua în familie/comunitate. În acest context autorităţile administraţiei publice locale (primăriile) au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi administrării serviciilor sociale destinate persoanelor vulnerabile”, a menționat ea.
Ea mai afirmă că multe primării, în special din mediul rural, nu dispun nici măcar de personal suficient pentru a dezvolta astfel de servicii, concentrându-se în principal pe acordarea beneficiilor și prestațiilor sociale.
În opinia ei, lipsa serviciilor sociale organizate la nivel local conduce inevitabil la „soluții de compromis”, care încearcă să răspundă unor nevoi urgente ale persoanelor vulnerabile rămase fără sprijin.
Daniela Bulcu atrage atenția că România se confruntă în continuare cu un deficit major de servicii pentru persoanele cu adicții, bolnavii cronici, persoanele cu afecțiuni psihice, precum și pentru adulții sub vârsta pensionării care au nevoie de îngrijire permanentă, dar nu se încadrează în categoriile pentru care există centre specializate.
Totodată, aceasta subliniază că procesul de dezinstituționalizare și orientarea către servicii integrate în comunitate ridică numeroase provocări. Ea întreabă dacă autoritățile locale sunt pregătite să dezvolte servicii adecvate, dacă există suficienți profesioniști pentru monitorizarea persoanelor vulnerabile și dacă familiile și comunitățile sunt pregătite să preia persoane cu nevoi complexe de îngrijire.
„Este nevoie și de educația cetățeanului de rând pentru a înțelege societatea în care trăiește și faptul că este părtaș la bunăstarea tuturor, că trebuie să-i pese”, a declarat Daniela Bulcu, președintele Colegiului Asistenților Sociali Bistrița-Năsăud.
Adaugă comentariu