Pe mess nu mă mai salută nimeni, nu mai sunt întrebată nimic, iar când apar și eu online gașca portocalie se face invizibilă. Pe facebook nu mai primesc niciun like, toată lumea se poartă ca și cum nici nu aș exista. Prin spațiul public, șefii de instituții din PDL mă salută, dar se uită în cealaltă parte. La Consiliul Local, când am vrut să întreb ceva, au fugit toți de pe lângă mine, iar cu puținii care nu au făcut așa a trebuit să mă ascund după tufe ca să nu ne vadă alții că stăm de vorbă. Curată infracțiune să vorbești cu cea care a pus bomba la rădăcina PDL, nu-i așa?
După suferința profundă cu care m-am ales urmare a acestei situații, a trebuit să mă calmez și să meditez. Cine m-a pus să scriu, totuși? Ce m-a determinat să stric atât de multă armonie? Și am găsit răspunsul: nevoia de performanță, dar și vinovatul: Botiș însuși. Eu, de fapt, am pus în practică tot ce m-a învățat el ca ministru. De la el am învățat, în ultimele luni, că, dacă nu fac performanță, nu mai am ce căuta în meseria asta fiindcă va veni altul mai bun și îmi va lua locul. Botiș m-a mai învățat că, dacă nu sunt capabilă de performanță, trebuie să mă reorientez. Dar eu am făcut-o deja. Am renunțat la o carieră banală în învățământ fiindcă am știut că-mi lipsește acel „ceva” care mă va face să merg zi de zi la școală din entuziasm, așa că am ales presa. Am mai făcut și a doua facultate în caz că performanțele mele vor scârțâi din nou. La cea de-a doua facultate, de Drept, am învățat că probele pun capăt unei cariere de ministru. Și am adunat probe, dar Botiș nu m-a mai sunat să mă felicite pentru performanța mea. Ce să mai înțeleg?
Urmărind pe firul văii istoria recentă și trecută a lui Botiș, creațiile literare care au ieșit ca vulcanii noroioși la suprafață după plecarea lui din minister, m-am mai ales probabil cu niște dușmani și de pe la PRM unde nefiind altceva de furat, s-au furat cuvinte, fraze întregi.
M-am mai ales și cu niște felicitări de la PSD, dar care nu au nicio șansă să mă impresioneze fiindcă, dacă stau bine să mă gândesc, la ultimele alegeri, șefii PSD m-au dat afară din sediu și m-au alergat până la Primărie fiindcă le-am spus și lor un adevăr: că nu cred o iotă din povestea cu pesediștii bătuți de un primar PDL. „Cine dracu te-a chemat aici?”, mi-a urlat atunci liderul PSD. Probabil același care m-a făcut să scriu nasoale despre Botiș, ca să zic așa. Iată motivul pentru care am învățat să nu mai bag în seamă nici injuriile, nici laudele politicienilor care se urăsc între ei și se răzbună pe mine.
În plan profesional, m-am ales cu respectul unor mari jurnaliști ai României – Indira Crasnea, președintele Clubului Român de Presă, Liviana Tane – editorul șef al știrilor Realitatea TV, Victor Ciutacu – Jurnalul Național (www.ciutacu.ro), Cătălin Tolontan – redactor șef Gazeta Sporturilor (www.tolo.ro), Patrik André de Hillerin – Academia Cațavencu (www.pah.ro), care mi-au scris mesaje aici și pe blog, am intrat în direct la emisiunea lui Vlad Petreanu de la B1TV și am acordat un interviu cotidianului Evenimentul Zilei.
M-am mai ales cu niște dușmani în presa locală ca și cum nu aș fi avut destui, cu foarte mulți nervi și energie consumate. Totul de dragul performanței și pentru că am crezut până în ultima secundă că Botiș a avut dreptate când spunea: „Ridicați-vă voi cei care ați lenevit și munciți căci răsplata voastră va fi bunăstarea”. În ce mă privește muncesc din 1996 fără încetare și în mai multe locuri, dar bunăstarea tot la el a rămas.
PS. Imaginea este o captură de la Antena 3 din ziua în care Ioan Nelu Botiș a ținut câteva predici în fața Prefecturii Bistrița-Năsăud. Au fost ultimele din orașul unde nici el, nici eu nu vom fi profeți niciodată. Pe mine mă vedeți în plan secund 🙂
Cristiana Sabău
Ce am incercat sa spun, sper ca s-a si inteles, este ca eu am facut exact ce mi-au cerut ei cu invataturile lor, performanta in meseria mea si mi-am exprimat nedumerirea ca, in loca sa aprecieze, ma trateaza ca pe o ciuma. Ce sa mai intelegem?
Cristiana, „cine ar putea iubi pietricica din pantof”? N-ai pierdut, ai castigat si ai crescut in inimile celor multi si amarati! Ce nevoie ai de admiratia si atentia prefacuta a celor care te folosesc isi dispar la prima adiere de vant? Stiai ca intr-un incendiu primii care fug sunt sobolanii? Ce te tot framanti? Lasa-i sa plece, pentru ca asta-i un moment unic, in care poti sa-ti cerni relatiile.
Si imi pare rau ca n-ai reusit sa intelegi ce inseamna performanta! Mai ai de invatat!
Clar. Degeaba am facut Litere. Inca am probleme cu acceptiunea unor termeni ca: „dreptate”, „adevar”, „performanta”. Nici expresii precum „sa traiti bine!” nu am reusesc sa inteleg. Cred ca aceste cuvinte, bietele, sunt mai nou soldatei portocalii si sunt intelese doar de o parte dintre noi. Partea care traieste „bine”.
Politica mea : intr-o batalie de acest gen, intri daca ai dovezi de netagaduit si esti convins ca vei castiga cu pretul consumului de energie, timp, sanatate, relatii….sau constati si stai pe tusa si eventual iti plangi de mila. Toti avem puterea de a alege!
Zicala mea: In viata trebuie sa alegi ce vrei sa fii: CALUL SAU CALARETUL !!!!!!!!
@Cecilia P. Iarba nu putem fi? Glumesc 🙂
Se poate, a venit Primăvara ! La toamna, fân !
ce ti-e si cu „prietenii astia”.inteleg ca ati fost foarte trista ca v-au lasat balta.tocmai acuma cand ar fi trebuit sa va felicite.e chiar greu de inteles de ce s-au indepartat asa de dumneavostra
Nu ati inteles nimic.