Dacă nu ai să dai pâine, dai circ, iar România cea îndrăgostită de divorţuri are parte, de circa trei săptămâni, de telenovela ruperii USL. Lumea e de-a dreptul emoţionată la gândul că liberalii se vor despărţi de PSD. Cel puţin în PDL, inimile bat ceva mai repede în aşteptarea trocurilor locale, am văzut sâmbătă. Dacă liberalii se retrag, iar PSD nu poate face majoritate prin consilii locale de la Cuca Măcăii, PDL se va sacrifica, suntem aproape siguri, cerând preţul de rigoare. Ţara trebuie guvernată, nu-i aşa? Şi UDMR are pulsul accelerat. A fost mult prea bine la putere pentru ca majoritarii minorităţii să îndure seceta din opoziţie la nesfârşit. Nu e cazul la Bistriţa unde consilierul municipal Antal Atilla se bucură de favoruri. E director adjunct al CNAM şi, în plus, nu deschide bine gura în Consiliul Local, că şi sare primarul Ovidiu Creţu cu laudele deşănţate.
Dacă PNL pleacă de la guvernare, PSD va avea nişte probleme în Consiliul Judeţean şi în cel Municipal unde, cu tot cu PC, UDMR sau PP-DD, social-democraţii nu vor face mare brânză în cazul proiectelor care necesită două treimi la vot. Pe de altă parte, toate cele trei partide sunt vai de capul lor în judeţul acesta. Nu au făcut absolut nimic notabil şi nu şi-au câştigat dreptul moral să obţină nicio funcţie, dar, dacă USL se va rupe, vom vedea tot felul de neica nimeni în funcţii.
Cine e de vină, cine nu e de vină, e mai puţin important. Cert este că, ştiind cât de pasionat e poporul român de circ, guvernaţii îl servesc zilnic pe pâinea intitulată televizor. Oamenii stau să vadă ce spune „x” sau „y” despre ce-a spus „z”. Se scot declaraţii din context, se fac interpretări, unul vorbeşte la un televizor, altul la altul. Toate sunt exclusivităţi, deşi nu fac altceva decât să repete la nesfârşit, dar cu alte cuvinte, ceea ce ştim deja: că nu mai pot împărţi între ei caşcavalul ca până acum. În fiecare seară se dă un nou ultimatum, iar poporul, electoratul, nu face decât să trăiască, cu emoţie, o zi întreagă. Se rupe sau nu se rupe USL?
În timp ce mii de funcţionăraşi din tot soiul de instituţii, specializaţi în tăiat frunze la câini, au emoţii reale fiindcă riscă să-şi piardă locurile călduţe odată cu şefii numiţi politic, noi, restul, ne batem capul de pomană. În fond, România a avut acelaşi gen de conducători din 1990 încoace. Că pleacă unii şi că vin alţii nu ne foloseşte la absolut nimic. S-a dovedit!
Oamenii capabili să facă lucruri bune nu sunt primiţi în politică fiindcă acolo sunt prea mulţi incompetenţi şi s-ar vedea diferenţa. În plus, un om pe picioarele lui nu vede sensul pentru care să lingă clanţele partidelor şi să ia scame de pe hainele liderilor câtă vreme a învăţat, şi-a construit o carieră şi a răzbătut până la maturitate pe picioarele lui. În plus, eu nu cred că un om de carieră poate minţi cu atât de multă lejeritate electoratul uitându-se în ochii lui. Unui astfel de om îi este pur şi simplu ruşine. Politicienii zilelor noastre nu mai au ruşine fiindcă, de regulă, ei nu ştiu face nimic altceva.
Ca urmare, indiferent dacă se rupe sau nu USL, nu văd de ce ar trebui să aşteptăm vreo minune după ce se consumă fapta într-un fel sau altul. Se va găsi un nou subiect care să ne ţină de foamea mediatică. Nu e mai simplu pentru guvernanţi să fie întrebaţi despre unul şi altul dintre ei decât despre ce fac totuşi pentru ca oamenii să aibă locuri de muncă, să trăiască mai bine, să aibă salarii decente, şcoli bune şi spitale în care să se trateze? Ba da! E mult mai simplu să se toace între ei decât să vină cu vreo soluţie.
Eu cred că lucrurile nu sunt întâmplătoare deloc şi strategii lor studiază atent ratingurile televiziunilor cu emisiuni tabloide. Sunt uriaşe! La fel stau blucrurile şi cu ziarele. Nu interesează pe nimeni dacă scrii lucruri serioase, anchete, dovadă numărul mic de vizualizări. Indiferent dacă recunosc sau nu, majoritatea devoratorilor de presă sunt ahtiaţi să ştie ce-a mai făcut unul, cu ce s-a îmbrăcat altul, ce maşină conduce nu ştiu cine, de ce s-a însurat şi de ce a divorţat oarecare.
Bârfa este icoana la care se închină tot românul creştin, iar divorţurile, mondene sau politice, sunt desertul de la masa copioasă pe care naţia noastră şi-o pregăteşte zilnic fiindcă – nu-i aşa? – să murim, dar să murim sătui.
Cristiana Sabău
Intrun stat normal, guvernul deja ar fi plecat si aveam electorale in termeni scurt. Circul care-l vedem este demn de o comedie balcanica gen care a creat Emir Kusturica. Ne aproiem oricum mai mult de situatiei Greciei si nu va dura foarte mult pana mergem cu toti la cersit in Paris.
Solutia mea 🙂 :
PNL fara Antonescu, Macovei Presedinte, Johannis prim ministru, Alianta partidelor verziu cu independenti, alianta partidelor de dreapta sub umbrella PNL, fara PDL, fara PSD fara PC.
Criza legata de ruperea USL seamana tot mai mult cu poezia „In jurul unui divort” de George Toparceanu:
„Mişu St. Popescu vrea sa divorțeze.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze !
Unii spun ca Mişu singur e de vina,
Ca la ei în casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
Şi-a avut norocul de-a gasit pe Zoe,
Care-i rabda toate de când l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna, însa biata fata
Este bunatatea personificata !
Ca-nainte Zoe pâna nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flacau…
Goldman de la Credit… Guța Popândau,
Angrosist de vinuri, — o partida rara
Şi cu care Mişu nici nu se compara —
Toți cu situații şi destul de „bine”,
Refuzați de dânsa, ca sa ia… pe cine !
Ca saraca Zoe când l-a cunoscut
Era fara slujba şi dator vândut.
Ca de-atunci încoace ea zadarnic spera,
Ca el n-are-n casa nici o maniera,
Nu respecta seara orele de masa,
Rareori cu leafa nimereşte-acasa,
Frecventeaza cele mai de jos localuri
Şi se ține noaptea numai de scandaluri…
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mişu St. Popescu este imoral !
Parca ea nu ştie ca, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatura… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare şi c-un par cât claia,
O mahalagioaica… Afectata… rea, —
De se mira lumea: ce-a gasit la ea?
Alții spun ca totuşi nu-i de vina el,
Ca din contra, Mişu e un soț model,
Însa ea, Popeasca, este o ingrata.
C-ar fi stat şi-acuma tot nemaritata,
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit…
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dânşii casa cu chirie.
Ca vorbeau adesea la bucatarie,
Mai cu seama ziua când trecea la masa.
Ca duduca Zoe scutura prin casa
Şi — nu zice nimeni ca era bigota —
Însa franțuzeşte nu ştia o iota !
Ca gasind odata nişte carți franceze,
A rugat pe Mişu „s-o inițieze”…
(Promitea fetița !) Tot aşa mereu,
Azi o sarutare, mâine… mai ştiu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Pâna când la urma a-ncurcat baiatul !…
Toate astea însa la un loc denota
C-a luat-o goala, fara nici o dota.
Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.
Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoana-n vârsta, foarte cumsecade)
Şi pe toata lumea care-o cunoştea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel sa se-nsoare, —
Dar în loc sa-i fie recunoscatoare,
Sa-l respecte-n casa şi sa-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține sa dicteze !
Mişu nu e liber nici macar un pas,
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleaca la cucoane,
Ziua se ocupa numai cu romane,
Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mâna, pâna când şi cheia
De la magazie şi de la dulap, —
Care va sa zica şi-a facut de cap.
Alții spun ca Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare puşlama.
Ca-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la madam Stamate:
„Ah, ma chere, ce nobil şi distins baiet !…”
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Şi-i destul sa afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a facut pesemne lui o anonima
Unde iscalise doar atât: „Cu stima…”
Şi-i scria acolo — spun din auzite —
Ca „madam Popescu prea se compromite…”
Dar el n-a citit-o, nefiind francata.
Şi-a trecut şi asta.
În sfârşit, odata
Trebuind sa plece Mişu la Vaslui
Pentru nişte case, — un amic de-al lui,
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pâna la Chitila
Şi sa stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sa-i poata prinde în flagrant delict…
Ca venind Popescu şi vazând lumina,
A intrat în curte tocmai prin gradina
Şi batând la uşa care da-n salon,
Cineva din casa i-a strigat: „Pardon !”
Zoe sta de vorba, nici nu s-aştepta
(Ca era devreme… zece şi ceva)
Şi crezând ca-i mâța sau vrun alt ecou,
Când vazu ca-i Mişu, a ramas tablou,
El paru deodata foarte încântat.
— Ma iertați — le zise — ca v-am deranjat !…
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Şi venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: — „Buna seara.
(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)
Nu mai stați de vorba? Poate ca ți-e somn…
Te grabeşti prea tare, mult stimate domn !”
Şi zicând acestea cu o voce calma,
Vru sa-l ia de guler şi sa-i dea o palma.
— „Domnule Popescu… nene ! stai un pic…
Pe parola noastra ca n-a fost nimic !…
Damian, saracul, nu ştia ce zice, —
Dar gasind la urma un moment propice,
Când vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca,
A fugit…
Iar soții se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „draga”,
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga,
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata,
A-nceput sa faca, ea, pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic…
Şi-ntorcând o clipa capul îndarat,
I-a strigat din uşa: — „Te-ai prostit di tat !…”
Toate astea însa n-au nici un temei,
Ca nu ştie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toata lumea a putut sa-i vada
Amândoi alaturi, braț la braț, pe strada…
Ei, şi ştiți, aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tanțica de la Procopoaia
Când s-a dus sa-i ceara un model de şorț?…
Ca madam Popescu nu mai da divorț. „