La 34 de ani de la evenimentele din 1989, vineri 22 decembrie, cu ocazia Zilei Victoriei Revoluției Române și a Libertății, la Bistrița va avea loc un ceremonial militar și religios cu depunere de coroane.
Ceremonia publică se va desfășura la Monumentul Revoluției din Piața Petru Rareș, în fața Palatului Administrativ, începând cu ora 10.00.
Evenimentul solemn va cuprinde acordarea onorului militar, intonarea Imnului Național, oficierea serviciului religios, depunerea de coroane de flori, defilarea detașamentului de onoare.
Cu o zi înainte, joi 21 decembrie, în localitatea Brăteni din comuna Sânmihaiu de Câmpie, de la ora 10.00, va avea loc un ceremonial cu depunere de coroane la mormântul eroului martir Ioan Sabău.
Acum 34 de ani
Protestele, luptele de stradă şi demonstraţiile din decembrie 1989 au dus la sfârşitul regimului comunist din România. Bistriţa s-a numărat printre ultimele oraşe în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat vizite de lucru. În 16 octombrie, cei doi au participat la un miting popular care a avut loc în faţa Comitetului Judeţean de Partid. ”Tovarășul” a rostit atunci celebra profeție care avea să fie infirmată în scurt timp: ”România se va întoarce la capitalism doar atunci când va face plopul pere şi răchita micşunele, dar nici măcar atunci!”. În 22 decembrie, la Bistriţa, coloane de muncitori din zona industrială au mărşăluit până în faţa actualului Palat Administrativ, unde s-au strâns mii de oameni. Liderii demonstranţilor au urcat în balcon şi au adresat, prin portavoce, discursuri mulţimii strânse în stradă. Din fericire, la Bistriţa nu s-a tras şi nu au existat victime. Au murit însă bistriţeni în alte oraşe, unde manifestaţiile au fost înăbuşite în sânge. Tinerii Cristian Remus Bucur şi Ioan Sabău şi-au pierdut viaţa în timpul confruntărilor dintre forţele de represiune şi manifestanţi, primul la Bucureşti, unde era student al Academiei Tehnice Militare, cel de-al doilea la Cluj-Napoca, unde urma facultatea. Leontina Bânciu, născută în Borleasa, comuna Târlișua, a murit la Timişoara, în 17 decembrie, împuşcată în masacrul de la Podul Decebal. Cristian Remus Bucur este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Bistrița, iar Ioan Sabău în localitatea Brăteni, comuna Sânmihaiu de Câmpie.
Motto:
“O revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci”.
(Paul Bourget)
Petru Rares din Bistrita, este locul care are legatură cu Revolutia din decembrie, 1989. Incă din dimineața zilei de 22 Decembrie 1989, au iesit in fata fostului comitet judetean PCR, din piata Petru Rares peste 10.000 de bistriţeni din Fabrica Mecanică şi apoi din alte fabrici din zona industrială, riscându-si viaţa şi libertatea, într-un moment în care nu se ştia dacă regimul Ceauşescu va cădea, sau dacă se va trage sau nu la Bistriţa.
Având in vedere că Judetul Bistrița-Năsăud are revolutionari si chiar eroii ai săi, în cadrul Revoluției din decembrie 1989 o troită era mai potrivită pentru comemorare decât monumentul de piatră amplasat intre boschetii din fata prefecturii. Este vorba despre comemorarea eroilor: Ioan Sabău, Cristian Bucur și Leontina Bânciu, trei martiri ai județului , care s-au jertfit pentru libertate în decembrie 1989, insa nu la Bistrita, ci in alte locuri din tara. In memoria acestora ar trebui reamplasată Troita Revolutiei in Piata Petru Rares din Bistrita, iar pe soclul monumentului să fie trecute numele celor trei eroi spre vesnică amintire.
Ba mai mult, Piata Petru Rares ar trebui sa se numească „Piata Revolutiei” sau „Piata 22 Decembrie”
Faceti ce vreti din istorie….
LA SFARSITUL lui 89 vreo in 10 tari s a schimbat regimul…comunist cu altele!
CE COINCIDENTA!!!!
Asta e revolutie?
Revolutia est europeana?
Eroi?
Nici unul dintre cei morti nu a „stiut” de ce a murit!!
NICI CEI VII NU STIM DE CE AU MURIT!
Si richita micsunele, asa s-a exprimat tovarasul analfabet cizmar.
Motto:
„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră” / „Revoluţia a fost o iluzie, ruşinea pe care o trăim acum. Moştenitorii comuniştilor au pus mâna pe putere, au furat toţi banii”
(Victor Rebengiuc , între teatru și Marcel Ciolacu)
A fost sau n-a fost revolutie la Bistrita? Aceasta-i intrebarea. Chiar dacă in 22 decembrie 1989, la Bistrita nu s-a tras niciun foc de armă, o serie de personaje locale au obţinut certificate de revoluţionar şi beneficiază de o grămadă de avantaje. Indemnizaţia de revoluţionar este de aproximativ 2.000 de lei pe lună, la care se adauga o serie de alte avantaje. Prin urmare la Bistrita a fost o revolutie de catifea, cu revolutionari de carton. Referitor la cei trei eroi invocati, trebuie mentionat ca acestia nu au nici o legatura cu revolutia bistriteana.
Ioan Sabau a fost impuscat in cap in municipiul Cluj-Napoca in Piata Libertatii. El muncea in Cluj la Trustul de Constructii si era student la seral. Trupul sau a fost adus si inhumat in cimitirul din localitatea natala, satul Brateni.
Cel de-al doilea erou este Cristian Bucur care s-a nascut la 17 februarie 1969 in Bistrita. El si-a pierdut viata la Bucuresti, fiind impuscat in fata sediului MapN. El era student la Academia Militara Tehnica UM 02545.
Leontina Bânciu, născută în Borleasa, comuna Târlișua, a fost împuşcată în masacrul de la Podul Decebal si a murit la Timişoara, pe 17 decembrie, 1989 în brațele soțului ei.
Nu doar Bistrita are revolutinari de carton cu „certificate de revoluţionar cu rol determinant „. Un caz mult mediatizat este orasul Buzău unde însusi premierul Marcel Ciolacu își atribuie astfel de merite în revolutie. In dosarul său de revoluționar Ciolacu spune că lucra la o întreprindere din Buzău, pe când în CV-ul de prim-ministru în dreptul anilor 1988-1990 apare Întreprinderea Electronica din București. Ciolacu afirma că el nu vânează beneficii de pe urma participării la Revoluție, desi documente cadastrale de arhivă arată că a fost proprietarul unui teren primit de pe urma certificatului de revoluționar și vândut apoi, în 2007.
Si exemplele ar putea continua.
Prin celebri Bebe Ivanovici, Dorin Lazar Maior si alti asemenea „sculeri-matriteri”, PSD-ul a dat certificate de revolutionar impostorilor obedienti pentru ca astfel adevaratii revolutionari sa fie pierduti in masa celor facuti la comanda. Numai Bebe Ivanovici a dat 40.000 de asemenea certificate unor imbecili care nici nu stiu macar cand a avut loc revolutia. Dar in acest fel spiritul revolutiei a fost inecat in zloata propagandei insidioase securisto-psd-iste la fel cum s-a intamplat cu diplomele de studii superioare: au dat peste 500.000 de diplome pe an astfel incat daca toti analfabetii au facultate nu mai stie nimeni cine este instruit si cine este incompetent astfel incat psd-istii se legitimeaza cu diplome de studii superioare si chiar au ajuns sa creada ei insisi ca nu mai sunt prosti!