Chimire făcute cu multă trudă și talent la Ilva Mică din piele adusă din străinătate

Meșterul popular George Sîrb din Ilva Mică, maestrul chimirelor și curelelor, este nevoit să își procure materia primă cu care lucrează tocmai din străinătate fiindcă la noi nu există.

George Sîrb (59 de ani) este printre ultimii păstrători ai artei confecționării curelelor și chimirelor după metode tradiționale.

”Moștenesc meseria de la tata, care a învățat-o la rândul lui de la evrei, chiar aici, la Bistrița. A fost ucenic timp de trei ani. El știa toate meseriile care țin de pielărie. Prin anii 60, a lucrat la noi, în localitate, în cooperație. Eu de mic copil am făcut curele, am tăbăcit cizme, încălțăminte, în domeniul pielăriei am făcut tot ce s-a putut face dar, după Revoluție, am întrerupt pentru că lumea nu purta și nici nu puteai trăi din ea. M-am dus în domeniul construcțiilor, dar prin 2017 am făcut un proiect pe fonduri europene, pentru ca să-mi continui munca de meșteșugar, și acela m-a ajutat de am reînceput. Nu m-am apucat de chimire și de curele că m-am gândit că lumea nu va mai purta, dar prin 2019,la îndemnul copiilor care m-au îndemnat să fac ce nu face nimeni m-am reapucat de chimire. Și de atunci, asta fac. Cele mai multe, cam 90%, le fac pentru cei din Maramureș. Cu materia primă ne descurcăm foarte greu. Aduc piele din Italia și din Spania. ”, ne-a spus meșterul popular George Sîrb.

La confecționat de chimire este ajutat de soție și copii, afacerea fiind una de familie. ”Pe Valea Ilvelor au fost foarte mulți curelari, dar acum nu mai e mai nimeni. Copiii nu au mai învățat meseria de la părinții lor și au cam dispărut meșterii. Dacă nu era proiectul pe fonduri europene, nu mă reapucam nici eu. Mi-au dat 70.000 de euro. Mi-am dotat atelierul”.

George Sîrb apare în volumul I al Catalogului meșterilor populari din județul Bistrița-Năsăud, realizat de Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

Chimirul este o centură cu mai multe buzunare sau tocuri, folosită de meșteșugari sau pădurari. Era purtat în jurul taliei, de obicei de bărbați, în zonele de munte și la țară. Este confecționat din piele groasă, decorată cu cusături sau aplicații metalice.

Chimirul era utilizat pentru susținerea pantalonilor, pentru a păstra bani, documente, cuțite, fluiere sau alte obiecte mici, deoarece avea buzunare sau compartimente speciale. Uneori era și un element de apărare sau protecție, datorită rigidității sale.

România are o istorie lungă în tăbăcărie și pielărie, mai ales în zonele rurale și de munte. Printre meșteșugurile vechi, tradiționale, se numără tăbăcitul pieilor, adică transformarea pieilor brute în piele tăbăcită (rezistentă la uzură și putrezire).

România a avut un sector industrial dezvoltat în perioada comunistă, iar unele fabrici încă mai funcționează sau produc pentru branduri internaționale. După 1990, multe fabrici s-au închis sau au fost privatizate. Recent, există o revitalizare prin ateliere artizanale, piețe de meșteșuguri și exporturi.