Nici nu mai contează de unde am preluat noi această sărbătoare, Luminaţia, e foarte puţin important că în jurul ei s-a ţesut o adevărată industrie şi comerţul înfloreşte, mai important este că ne adunăm cu toţii, cei care am crescut împreună, în aceeaşi zi, în cimitir, şi-i plângem pe cei care nu mai sunt.
Ne aducem aminte lucruri frumoase despre ei, întotdeauna frumoase, şi ne imaginăm ce-ar spune dacă ar avea ocazia să intervină în discuţii. Ar râde probabil de coroniţa din flori de plastic, ar încerca să reaprindă lumânările stinse de vânt, ar ironiza statueta de pe cruce şi i-ar sugera preotului să termine mai repede rugăciunea fiindcă ne grăbim. Sau poate că doar ar tăcea şi noi, dintr-o dată, am simţi cât de preţioasă e liniştea.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei adormiţi în Domnul şi să le dea odihnă veşnică!
Adaugă comentariu