Cei pentru care s-au făcut propuneri de a deveni cetăţeni de onoare ai municipiului Bistriţa sunt directorul general al SC Rombat SA, Ioan Repede, directorul general al SC RAAL SA, Paul Ilieş, fondatorul şi preşedintele organizaţiei Romanian Children’s Relief din SUA şi al organizaţiei partenere Fundaţia Inocenţi, Michael Carroll, scriitorul Alexandru Cristian Miloş şi antrenorul de box Nicolae Zăpârţan.
Primarul Ovidiu Creţu le-a adus la cunoştinţă consilierilor locali, în şedinţa comisiilor reunite, propunerile primite, urmând ca într-o viitoare şedinţă de Consiliu Local să fie supuse aprobării proiectele de acordare a titlului de cetăţean de onoare, nu neapărat pentru toţi cei cinci menţionaţi.
Titlurile vor fi acordate, conform tradiţiei, în cadrul festivităţii de deschidere a Zilelor Bistriţei, care vor avea loc anul acesta în perioada 22-24 august.
Bistriţa are în acest moment 59 de cetăţeni de onoare, în 2013 primind acest titlu artistul plastic Marcel Lupşe şi vicepreşedintele Asociaţiei Saşilor Bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen, Horst Göbbel. Propus şi el, preotul paroh al Bisericii Evanghelice CA, Johann Dieter Krauss, nu a primit suficiente voturi în Consiliul Local.
Domnului Cristian Milos i-asi acorda titlul fara vot. la cit a facut ptr. acest oras in anii comunusmului [si nu numai atunci]…………….o merita . de fapt trebuia de 15 ani sa fie Cetatean de Onoare , dar cum e vorba aia , mai bine mai tirziu decit niciodata .
bravo RAUL, asa da
Bacalaoachelaureat 2014:
1. Enumerati doua faceri pentru Bistrita.
2. Scrieti doua versuri dintr-o poezie de-alui Milos.
3. Specificati primul si ultimul loc de munca al poeietului.
mai gregoir DRAGA
daca ai ceva cu omul spune mai bine si da ti numele frate
REVOLUȚIE – DECEMBRIE 1989
de AL. C. MILOS
Din Univers sporii de viață vin peste tine
Și buzele ei roșii peste – ale tale albe
Și însăși Dumnezeul – Reptilian ce te cunoaște bine
Te – îmbărbăta, lunatic, cu astrele lui calde.
Te înălțam încet, în focul lui cel mare
Uriașă – înfățișare în lumea neîncepută,
Vedeam scene din noapte – zi, călătorind în spații
Le adunam cu trudă în valea cea mai crudă.
Intenții asuprite de-un întuneric gros
Dorințe cum corăbii cerești alunecând prin lună,
Și continuarea scenei în unicul decor, lovitură de palat
Și – actorii arși de noapte ca de-o frumoasă ciumă.
În câte albe nopți te-a împărțit destinul
Câte iluminări ți le-a trimis de sus
În scena – aceasta – a nopții, cu soldați trăgând cu gloanțe
Văzut-am răsăritul egal cu acel apus.
Absurde încercări pentru neascultători
O muzică curată cu tancuri, ades neînțeleasă
Păcate – închipuite și neam de luptători, revoluționari
Și gălbeneala lunii curgând pe pânze, grasă.
Cuvinte adânci de noapte – zi și aiurări fugare
Băteau în România fierbinte de – ntuneric
Caii liberi ai țării – în copite și culoare
Și luminându-mi mâna, pietre lucind feeric.
Era împărăția lui Român Împărat
În care mă trimise lumina blând – înaltă
Scenele se jucau pe ziduri de palat
Cu toții căutam adevărata poartă.
Chinuitoare cale întinsă de triumf
Ca un covor de gală adus din altă lume
Libertatea, cetate dezgropată de sub suflări de sulf
Iisusul zilei – iată – iluminat pe rune.
Vederea unei părți a tragii – comediei
Zburătăcire vie a ochiului din cuib
Tu, pasăre din cer a zilei, ozn ieșind cu apă vie
Ajută tu copilul să-și țină crucea – rug.
Securiști la drumul mare mușcați de întuneric
Ca dintr-o pâine neagră, adusă de departe
Astfel îți ascuțeai toți dinții falși de cleric
Și respirai lumina din steaua fără moarte.
Venise vremea trădării, iată, culisele să ardă
Regizorul s – apară să poată fi ucis, văzut
Căci în lumina aceea intensă, orbitoare
Cine putea să-L vadă, alb strălucea tăcut.
Erupție în scena cu alba ei pădure
Cu – animale blânde mârâind amenințător
Și cu fantome – ghizi în forme bizare, totuși pure
Învățându-le cu ele un enigmatic zbor.
Cu râuri înroșite ieșind în alte lumi
Din peșteri – naripate, sonor chinuitoare
Egipturi, Atlantide, Arcadii, Alexandrii
Și peste toate falnic al zilei roșu soare.
Mai minunat ca vântul, mai ager decât norii
Mai rămuros ca cerbul, mai tânăr cum copacul
E Cel ce intră în zile, în pas cu călătorii
Iar Timpul se preface în Timișoare cu veacuri.
Visând idei albite de seculare clipe
Rupând lanțuri în noapte ca Hercule, viteazul,
S-ar bucura deodată, de ar fi chiar el izvorul
Ce-și rupe-n apa lui, înfloritor zăgazul.
Sunt înconjurat de un șir de sorți, de morți
Și de un albastru rece
Dezlănțuie-mă, extraterestrule ceresc, acum și peste lume
Semnul de este viu, cântecul ce nu trece.
Și lasă-mă ca o visare, mare
O ploaie întreagă, când soarele ne-nviază
Vin călăii infernului, cu epoleți, într-o chemare
Îi opresc cu fulgerul ce-n mâna-mi încă arde.
Și voi, părinți care v-ați dus ca să veniți
Rămâneți cu mine tot o visare mare
Mă văd veșnic tânăr, cu un laser luminător de sus
Non – terestru sfânt, urcând scări lungi în zare.
Ce știi, tu, omule, ce acum încă dormi?
Iartă-mi trezirea ta și a mea,
Vezi, somnul ieșind din pământul din noi
Se trezește cu gândul sprijinit de o stea.
Aud o chemare, tot o aud
Câteodată vreau să se sfârșească,
Din Cosmos însă vine cruntă porunca
Ea o să crească, ea o să crească.
Unde-mi sunt oamenii? O țară de securiști
S-or fi oprit într-o albă nea
De aceea nu vin când îi chem
Cu lumina cerească – lumina mea!
Nouă sunt cerurile cele înalte
Și zbuciumul care te-apleacă
Cu Eminescu și Dante, Einstein, Jules Verne mă însoțesc în veghea lor sacră
Cu Iisus scoatem cunoașterea științei din propria-i raclă
Mă uit la ceas și timpul e mort
Vă dau mereu lumina ce e și a mea
Trec scenele nopții, zilei, cu repeziciune
Oare care din stele e stea?
Să termin revoluția, să termin, e miezul zilei
Se deschid stelele, se deschide albastra poartă
Douăsprezece lumi au trecut, au trecut, terrieni, proletari cosmici
Treziți-vă, uniți-vă în alba lumină cosmică, înaltă!
ALEXANDRU CRISTIAN MILOŞ – POEME DE PRIMĂVARĂ
Dumbravă, când te vei întoarce?
Dumbravă, când te vei întoarce?
Cărarea cui te-a-îndepărtat?
În soare gândul mi se face
Nici un izvor nu a secat!
Doar noaptea îşi măreşte calea
Şi un hoinar ce nu-l mai ştiu
Singur şi-aruncă-n focuri valea
Pe locul tău nicicând pustiu!
De parcă-a fost un vis vederea
Şi serile fără de griji,
Te-ai depărtat, s-a dus averea
Şi paşii, iată, ne-au fost prinşi!
Încerc şi zbor spre pomii-ţi, aripi
De lună am, în timpuri stele,
O, cum se mai întoarce-n mine
Copil la bune şi la rele!
De-un timp ariciul
De-un timp ariciul îmi traversează lumina şi curtea
Acele-i luminate înverzesc toamne, ce vor să-mi intre-n trup,
Noaptea când mă uit la stele, vocea sa sună omeneşte,
Ieşi, ieşi acum din lună, din somnul ei de plumb!
Albastre drumuri mersu-i sfătos îmi descoperă,
Bunicul lumii-n întuneric doar se simte bine,
Faţa n-am cum să-i văd, împrejmuit de raze ţepoase
Prin aer văd, văd zumzetul negrelor albine!
În miezul nopţii, am aflat, îşi are culcuşul
Acolo parcă toarce timpul, în mişcări încete,
Povaţa-i veche-în flăcări îmi arde paşii şi suişul
De-un timp lumina intră şi iese din mine, pe-ndelete!
Din grădina mea îşi face uşor grădină
Îi ocrotesc blândeţea, povara înţeleaptă
Lumea-n marea destrămare îl chinuie, îl alungă
Steaua ariciului o văd fără folos ori faptă?!
Pare posac mereu, nemulţumit şi leneş în singurătate
Vă dezvălui o taină! Am văzut arici râzând
De ce? Ajunseră aşa agale la capătul morţii
Fiecare braţ al ei îl închiseră, în stelele zilei, pe rând!
De un timp ariciul îmi ascultă lumina şi viaţa
În ochi înseninând alte lumi, alte timpuri!
Alfa şi Omega înghiţindu-mi ceaţa!
Plopii drumului
De-o parte şi de alta înălţaţi
Alinătoare aripi drumul îmi arată,
Adeseori îi simt mai marii fraţi
Plecaţi luminii de aceeaşi soartă.
Freamătul lor în soare şi în umbră
Coboară din văzduh trecute veri,
Din ani în ani răsare o fântână
Beau apa vie a acelui ieri.
Nu i-au clintit furtuni întunecate
Din cerul zvârcolit în limbi de foc
Doar lacrimile li se văd azi, calde
Din lupta ce ne-adună la un loc.
Şi mama ce îmi iese înainte
Apropiindu-ne parcă ne depărtăm,
Ştiu, doar drumul plopilor nu poate minte
Apar din vis în inimă cu un ţărm.
Gândesc spre zori la toţi şi iar la toate
Când stelele se-ascund după un tainic sfat,
Merg cu copiii plopilor pe drumuri mai departe
Paşi luminaţi de timpul cel cântat.
Tristeţi şi bucurii pietrele lui înţelepte sunt,
Toate sunt amintiri, îmi spune vântul,
Priveşte morile din orizont şi norii
Cum macină şi Cerul şi Pământul!
De-o parte şi de alta înălţaţi
Alinătoare aripi drumul îmi arată,
Adeseori îi simt mai marii fraţi
Plecaţi luminii de aceeaşi soartă.
A lunii
În fiecare primăvară mergeam noi la aluni
Din iarnă aşteptau mâna să ne-o întindă,
O sărbătoare şi o bucurie pe care acum le suni
Cu trâmbiţa trecutului ce vrea să te cuprindă.
Spre tine se întoarce securea ucigaşă, însorită
Iar vântul de destramă cu vremea deopotrivă,
Rudele de aluni în grădina ta, aduşi ispită
Vor să se-ntoarcă verzi la viaţa lor ce ţipă.
Mie-mi păreau că sunt mereu copaci copii
Şi mă simţeam cu ei ca într-un joc cu stele
Grav glasul lor mă sprijină în nopţile pustii
Prin mine când plutesc albastre caravele.
În trupul frăgeziu este şi o femeie
Într-o lumină albă soarele întrecând,
În fiecare primăvară mergeam noi la aluni
Drumul acesta nu-mi pleacă din gând.
Şi nu-mi pleacă nici ai iubirii ani, tăiaţi cu ei,
Fără să ştiu de cântecul tăierii,
Frunze de aluni îţi las, câte tu vrei,
Semn al iertării şi al Învierii!
E prea târziu de acasă să mă-întorc acasă
Ziua stelele luminează cu păsări în aluni
Rămân la ei, căci mâau oprit la masă,
Nu mă mai căuta, eu sunt în cosmice minuni!
Mai bine mai tarziu decat niciodata. Cu cativa ani in urma, scriitorul bistritean Alexandru Cristian Milos ramas fara nicio sursa de venit, dupa ce primaria si Casa de Cultura au intrerupt colaborarea cu acesta. Milos, isi aminteste de „remarca neeleganta” a primarului social-democrat Ovidiu Cretu care i-a sugerat sa mearga la „cantina saracilor”. In replica, Alexandru Cristian Milos, ii reaminteste primarului Ovidiu Cretu ca exista si o „cantina a saracilor cu duhul”, unde ar trebui sa ajunga acest primar. Iata ca roata se invarteste iar acum scriitorul bistritean este propus prntru a primi titlul de cetatean de onoare al orasului Bistrita in timpul mandatului aceluiasi primar- Ovidiu Cretu.
Cred ca toti cei mentionati pentru a devenii cetateni de onoare o merita cu prisosinta,fiecare dintre iei in domeniile lor au realizat lucruri si fapte care au dus numele orasului nostru peste hotare,munca lor cred ca va fi confirmata de consilierii locali
O învăluire
Pereţi de ceaţă groasă pe munte, peste râu
O învăluire de fum şi spaime cuprinse la un loc,
Cu-un soare alb şi candid mă văd trecând prin grâu
La capăt mă aşteaptă bătrân cu plete albe intrând şi el în joc!
Nu-i nimeni împrejur, copaci în duhul toamnei
Se clatină cumplit de dureri necunoscute,
Pustii de păsări, văduviţi de cântec, în aşteptarea iernii
În umbre-nfrigurate strâng căldura verii şi în mişcări tăcute!
Îmi pun lumina-n faţă şi-n ceasuri neştiute
Învăluit în focuri şi în furtuni la rând
Adun strunele grele ce pâlpâie în noapte
Din veşnicia care de mult i-am fost în gând.
Şi deodată focuri ieşite din pământ sfâşie roşu zarea
Vin zei şi căprioare, stihii deschid genuni,
Se opreşte roata sorţii, viaţa îşi naşte marea
Şi sună iarba-n fluier şi stele-n alte lumi!
Pereţi de ceaţă groasă pe munte, peste râu
O învăluire de fum şi spaime cuprinse la un loc,
Cu-un soare alb şi candid mă văd trecând prin grâu
La capăt mă aşteaptă bătrân cu plete albe intrând şi el în joc!
ps Gregoir draga, parizianule, esti mare cauta-ma si iti dau materiale cate vrei!
Sunt cativa care au ceva cu omul MILOS, se stiu ei, noi vorbim de MAESTRU aici!
Si sunt printre cei care spun ca merita acordarea titlului.
Omul a scris carti, promoveaza literatura bistriteana, participa la multe lansari etc
Acuma ca omul e mai incapatanat si promoveaza ideea ANUNAKI si ET atat de vehement ce sa faci! Sunt sigur ca ati intalnit si partea cealalta cu inversunati RELIGIOSI! Eu ma intalnesc zi de zi cu acestia, au pliante, te opresc pe strada etc!
Ideea cu EXtraterestrii e imbratisata de multi, dar traind intre oameni cu diferite opinii, cu oameni care se omoara la moaste, nu ne exteriorizam atat ca maestrul……
Norma dupa care s-au corectat ineptiile candidatilor contine 3 puncte pentru fiecare subiect + 1 punct final din oficiu.
In urma deliberarii,,juriul decide:
1.raul adrian = 1 pct (repetentul internetului);
2. darloti ion = 4 pct (corigentul internetului);
3. aialalti doi = 1pct amandoi (exclusii internetului).
multumim mult.
gregoir iti dam tie premiul I, nu e o problema, se vede ca esti vre-un ELITIST ceva, dar prost nu esti uite iti dam din colectia mea cateva insigne de la UTC?
Nu vrei? HA HA HA
Nu stiu ce ai vrut sa scrii cu duma asta ultima, dar probabil esti un RENOIR al cuvintelor, mai stii?
probabil esti un scriitor si nu poti sa il suferi pe MILOS, ori esti unul care a avut vre-o altercatie cu el, omul traieste cum traieste, acuma ca e mandru ce sa ii faci ardeleanu asa e el mandru, tu gregoir daca esti o Rasa Superioara DOVEDESTE, faptul ca faci jocuri de cuvinte ca pe vremea raposatei reviste Urzica, nu arata ca esti mai presus ca altii
esti ori Macete, ori unul care si-a schimbat nike name-ul si care crede ca el a pus coada la pruna, dar si marele TESLA a pierdut pana la urma….lasa un email si discutam …..e cool sa ai asa un tip sa discuti eu UMIL si tu LEONARDO DA VINCI.