Trecut-au vremurile când ciobanii ne cântau din fluier. Acum, singura melodie pe care o ştiu este sunetul claxonului de la jeep şi, eventual, dacă nu au degetele prea noduroase, al iPhone-ului din dotare. Degeaba am căutat cu privirea personajele din Mioriţa şi Baltagul. Dacă nu au de urcat pe scenă să prezinte vreun spectacol, nici cei mai vârstnici baci nu mai îmbracă bunda, cămaşa şi iţarii. Şi de ce ar face-o din moment ce blugi găsim pe toate gardurile, iar geci din piele de asemenea?
Ca să aflăm cum mai stau lucrurile pe la stâne, am intrat în vorbă cu câţiva oieri care au sute de mioare. Evident că ei nu mai dau în strungă fiind ocupaţi să ia subvenţiile de la stat ca să-şi ţină turma mare sau să liciteze păşuni.
Iuliu Primar -61 de ani – Bârla: „Cu oi m-am născut, cu oi am crescut. Ciobanii-s scumpi şi îs ca ei, vor ţigări, cafele, vinars. Dacă nu le dai, zic Salut şi o plecat. Te porţi cu ei ca cu ouă roşii. Eu le-am dat 1500 de lei bani, mâncare şi 1,5 litri de ţuică pe zi la doi ciobani. Dacă nu le dădeam, plecau. Condiţii au la stână, numai ei nu fac ce trebuie. Îşi bat joc de animalele noastre. Nici mâncare nu ar trebui să primească. Nu i-am angajat cu carte de muncă. Le dăm bani, aşa, în mână. Ce să-i mai declarăm la stat că nu ne ajung nici nouă?”
Alexandru Zăvoian – 73 de ani – Ragla: „Am avut băiet la oi, 27 de ani avea. O venit la mine cu 60 de kile – el mi-o spus cu gura lui – şi-n trei luni o mers cu 90 de kile de la mine. În trei luni s-o îngrăşat 30 de kg. I-am dat 800 de lei lună. O zis că-i bolnavă mă-sa şi plecat o fost. Nu le place la stână. Le dăm cazare, masă, ţuică, cafea, ţigări, nu are rost să vă povestesc. Nu le place să lucre. Dacă pot să hoţească. Şi anul trecut am avut doi. La două săptămâni le-am dat drumul, i-am ţâpat, i-am plătit să se ducă să nu-i mai văd. S-o terminat cu ciobanii”
Iacob Negrea – Ruştior: „Am o sută şi ceva de oi. La noi lucrează tinerii, dar ne trebuie ajutoare şi nu prea se găsesc. Îi plătim pe fiecare în funcţie de câtă treabă face, cu 1000, cu 12000, cu 1500 de lei. Ce nu fac ei facem noi. Nu le trebuie la stână se duc în străinătate. Noi le dăm salariu bun plus mâncarea, plus ţigări. El dacă merge undeva să lucreze şi ia 1000 de lei, nu ştiu dacă rămâne cu 600 de lei. Aici ţuică are, mâncare are, tot ce îi trebuie. Cum să vă spun? Ei lucrează, dar le trebuie şi să bea. Ăştia care merg la oi le cam place să bea. Nu-i lăsăm singuri, tot timpul stăm cu ei careva dintre noi. Suntem mai mulţi cu turmele la un loc şi unul dintre ei tot stă cu ei. Nu-i plătim pe carte de muncă că lor nici nu le trebuie, n-au ce face cu ea. Nu avem firmă să le plătim asigurările, ar trebui să avem, dar suntem cam bătrâni şi nu ne pricepem cu actele”.
Emil Ilovan – Livezile: „Tinerilor nu le place la oi. Le trebuie internet. Noi le-am da, dar nu avem. Să facă treabă, să mulgă, să meargă cu oile, dar nu prea vin. La ciobani le dăm 1200 de lei pe lună, dar când se satură de brânză, fug. Luăm alţii. Stau un pic, apoi lasă oile şi se duc. Dacă nu le dai ţuică, cafea, ţigări, nu stau. Sunt condiţii de golani”.
No comment!
Cristiana Sabău
Din păcate cele de mai sus reprezintă un adevăr foarte trist. Tinerii din România, chiar si cei fără educație, au pretenții majore cand vine vorba de un loc de munca.
Totuși 1.5 l de Țuică ??? Alcoolismul continua sa fie prelevat la infinit in societatea românească.
Poate nu ar fii o idee rea sa importam niște muncitori din alte tari, sunt sigura ca ei vor știi sa aprecieze ceea ce le este oferit.
Varianta noua de Mioritza: „Frunza verde-ntre butuci ,Cioban imbracat in blugi, Blugi originari si geaca, duce oile la apa.” Lasand gluma la o parte cauzele acestei atitudini din partea tinerilor din ruralul romanesc sunt foarte complexe. Unele sunt obiective,cum ar fi posibilitatea unui castig pecuniar mai substantial si-n conditii mai confortabile ,si mai igienice de munca si trai. Dar sunt si multe subiective, cum sunt tendinta de parasire a portului traditional-( cati cojocari oare mai fac pieptare ori bunde-(cojoace)-din blana de oaie)-????, ori a traditiilor noastre romanesti-( daca jocul popular traditional de duminica si sarbatori din sate a fost inlocuit cu discoteca,daca primasul -dintre ceterasi- astazi a cedat locul disc-jokey-ului, trebuie cautat si vreun disc-jokey care sa umble si la oi.Ori vreun robot in locul ciobanilor. Multa dreptate are Traian Ogagau in demersurile lui de pastrare a traditiilor folclorice si-a portului popular, si de-ai educa pe someseni in spiritul notiunii de RESPECT.Lui ar trebui politicienii sa-i acorde tot sprijinul si nu oierilor de carton si de conjunctura de prin satele foste colectivizate.