Concursurile cu taxă, o modă costisitoare în şcolile din Bistriţa-Năsăud

Şi cum obsesia obţinerii diplomelor prinde rădăcini din copilărie, părinţii, vezi Doamne, scot banii ca să încurajeze la cei mici spiritul de competiţie. Un astfel de concurs este cel internaţional de creaţie plastică „Odată ca niciodată”, pus la cale de câţiva ani de asociaţia cu acelaşi nume formată din învăţătoare de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”. Este vorba de fapt de o expoziţie de desene care, în loc să fie găzduită de o clasă sau de holul unei şcoli, e pe simezele Galeriilor de Artă ale UAP.

“Ne propunem prin acest proiect, îngemănând basmul cu desenul, să dezvoltăm germenul creativ din copil – delicat, sensibil la evaluări şi judecăţi  – să ocrotim şi să susţinem creativitatea prin onorarea şi respectarea curajului copiilor de a împărtăţi cu noi cele mai personale trăiri, gândiri, dorinţe trezite de basm şi transpuse în desenul lor”. Aşa sună explicaţia “ştiinţifică” cu care sunt ademeniţi copiii să participle la concursul despre care organizatorii spun că e “din categoria activităţilor extraşcolare şi urmăreşte stabilirea de relaţii de colaborare între instituţiile de învăţământ din ţară şi din străinătate”. În afară de faptul că sunt invitaţi şi copii din alte ţări să trimită lucrări nu reiese de nicăieri care e “relaţia de colaborare”.

În schimb, e evident şi subliniat că participarea la concurs e condiţionată de achitarea unei taxe  de 20 lei percepută fiecărui cadru didactic. Aşa cum lesne vă imaginaţi, învăţătorul sau profesorul nu va da bani din buzunarul său, ci îi va lua de la elevi. El va trebui să mai facă un efort, anume acela să trimită organizatorilor “un plic autoadresat, timbrat A4, pentru a putea fi expediate diplomele şi DVD-urile şi o copie după chitanţa de achitare a banilor”.

Şi acum despre concurs. Ce trebuie să facă participanţii? Să deseneze nişte personaje din basme, lucru pe care l-ar putea face foarte bine la orele de desen de la clasă, iar şcoala să organizeze o expoziţie fără taxă la sfârşit de an şcolar. Moda concursurilor cu „jurii de specialitate” e însă imbatabilă şi dacă nu evaluează un comitet întreg desenele unui copil, cu siguranţă că dezvoltarea sa ulterioară va avea mult de suferit, vorba vine. Dimpotrivă, aş putea spune. Experienţa anilor trecuţi arată că la aceste vârste fragede copiii se supără dacă nu apar şi lucrările lor în expoziţie şi dacă cineva le spune că nu „îndeplinesc” acele condiţii ciudate pe care le vom înşirui la final, condiţii care să le dea dreptul să obţină o diplomă fie ea şi fără valoare.

Dar haideţi să aflăm care sunt premiile. Organizatorii spun că se vor acorda premiile I, II, III şi menţiuni pe ciclu de învăţământ şi un premiu special al criticii de artă. Wow! Vă daţi seama cum sună? Un adevărat preambul pentru titlurile de „cavaleri ai culturii bistriţene” care poate că îi aşteaptă peste câţiva ani pe unii dintre laureaţii de acum. Ce primesc totuşi premianţii? Catalogul şi DVD-ul expoziţiei, cărţi, culori, mai precis nişte nimicuri care nu justifică nici pe departe toată vânzoleala cu denumiri pompoase.

Şi, ca să vă fie foarte clar ce se evaluează, citiţi şi minunaţi-vă: “Se evaluează potenţialul expresiv al desenului şi ineditul expresiei plastice. Sunt identificaţi factorii psihologici care dau prospeţime creaţiei plastice, sinceritatea, conformitatea cu universul narativ asimilat, acceptat şi promovat în lucrare, independenţa în execuţia plastică. Se mai evaluează capacitatea de percepţie şi reprezentare în dezvoltarea funcţiei creative; limitarea gestului imitativ şi promovarea descrierii expresive, aprecierea invenţiei spontane, a inspiraţiei în configurarea spaţiului plastic, claritatea imaginii vizuale, a elementelor plastice ale formei, a semnelor grafice primare, a culorii, valorii, tonului, saturaţiei, texturii, folosirea cu pricepere a elementelor plastice structurale compoziţia, proporţia, paginaţia, dinamica, echilibrul, centrul de interes, priceperea în folosirea spaţiului plastic, a deformărilor, hiperbolizărilor şi ale „primitivismului” din realismul infantil, conformitatea vârstei psihologice cu nivelul de creativitate şi de „viziune” implicat în lucrare, sinteza plastică realizată de concurent între nivelul simbolic al desenului său şi realismul narativ şi critic reuşit în expresia generală a lucrării, complexitatea sintactico – morfologică a compoziţiei plastice şi raportul cu iconosfera pe care o propune basmul ales”.

Reamintim totuşi că acest concurs e organizat de nişte învăţătoare, iar la el participă copii din ciclul primar şi rareori de la gimnaziu. Despre ce vorbim totuşi? Ca să vă convingeţi, nu rataţi vernisajul din 16 februarie de la UAP şi nu uitaţi să achitaţi taxa.

Cristiana Sabău