Primarul Ovidiu Crețu a precizat în condiții se poate folosi pista de atletism a bazei sportive din cadrul Campusului Școlar al Colegiului Național ”Liviu Rebreanu” Bistrița.
”Se poate alerga pe pista de atletism. Cine dorește trebuie să se ducă la direcțiunea școlii cu cartea de identitate, i se face pe loc o copie a cărții de identitate, se aplică ștampila și poate intra fără probleme. Pe pista de atletism, nu pe gazonul natural”, a menționat edilul Bistriței.
Pe perioada vacanței, terenurile sintetice ale școlilor din Bistrița sunt deschise pentru elevii oricărei unități de învățământ între orele 9.00 și 14.00, a adăugat el. După acest program, firmele care administrează terenurile le pot închiria celor interesați să facă sport.
Pai e terenul scolii, e pentru elevi. Ce elevi mai sunt dupa ora 14? Adica sa vina toata lumea sa joace fotbal pe terenul scolii? Gratis?
Tot e bine ca e liber pentru alergari.
Ilegalităţi pe bandă şi spirit antidemocratic, non participativ, în care Omul(tânărul, cetăţeanul) e prezumat din start a fi un infractor.
Să explicăm.
În orice Stat Democratic, fondurile publice sunt destinate construcţiei unor obiective cu caracter public. Din moment ce proprietatea e publică şi accesul trebuie să fie public.
Există îngrijorări legate de securitatea instalaţiilor şi a persoanelor care ar putea avea acces la acest teren. E normal să există asemenea preocupări.
Dar aceste îngrijorări trebuie abordate de o manieră în care nu se comit abuzuri şi ilegalităţi.
O ilegalitate în acest caz e COPIA DUPĂ BULETIN.
Unde e Ilegalitatea?
Simplu, încalcă drepturile cetăţeanului român la confidenţialitatea datelor private.
ATENŢIE.
Există deja legi care reglementează acest acces la datele private.
NU ORICINE ŞI NU ÎN ORICE CONDIŢII ARE DREPTUL DE A VEDEA CARTEA DVOASTRĂ DE IDENTITATE.
Accesul la datele dvoastră confidenţiale e protejat prin măsuri legale.
Asta impune că doar anumite persoane,fizice sau juridice, în situaţie de autoritate sau de contract pot să vă ceară anumite informaţii sensibile, cum ar fi data de naştere.
Impunând obligaţia unei copii de buletin PRIMARUL a comis o ilegalitate, prin faptul că şcoala nu are statutul juridic şi nici puterea juridică necesară pentru a opera o asemenea operaţie.
Cine se va asigura că datele respective sunt păstrate corespunzător şi nu sunt copiate de către terţe persoane pentru utilizare în scopuri ilicite(şantaj, aplicaţii bancare pentru credit etc)?
Şcoala? ….
Soluţia civilizată ar fi fost accesul liber tot timpul şi patrule aleatorii ale poliţiei locale, sau răspunsul sub apel.
Bun, dacă se consideră că nu e suficient, se mergea pe o variantă mai restrictivă, dotarea şcolii cu o imprimantă pentru carduri de plastic personalizate cu fotografie, deschiderea unui ghişeu-numirea, delegarea unei persoane care să emită acele carduri în timpul programului de lucru care să aibă posibilitatea să VERIFICE datele persoanei care aplice…dar să NU PĂSTREZE acele date de o manieră insecuritară şi abuzivă…şi simplu eliberarea acelei legitimaţii de acces…iar apoi, împuternicitul şcolii, pe o bază aleatorie putea să permită să redirecţioneze sau să restricţioneze accesul persoanelor.
Ce e şi mai trist de observat că nu există opoziţie inteligentă şi informată în Bistriţa la heirupismul şi abuzurile ilegale.
Trebuie spus lucrul ăsta.
Cu atâţia avocaţi în partide şi consilieri juridici prin partidele de opoziţie…e inacceptabil. Inacceptabil. La subiecte extrem de simple, nu există acea forţă politică care să se opună establishmentului local atunci când măsurile nu au sens şi sunt discriminatorii, fără sens.
Sunt doar oameni care improvizează pe subiectele zilei politicianist.
Hint- Plângerea individuală sau mă colectivă, ar putea să fie depusă la Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.
Chiar aşa.
Unde e poliţia în societate?
Asta se întâmplă când ai oameni numiţi politic la fruntea unor instituţii care ar trebui să fie independente ca spirit de funcţionare.
https://www.politiaromana.ro/ro/legislatie/protectia-datelor-cu-caracter-personal
Sisteme de supraveghere, asta este soluţia.
Întreaga suprafaţă a Colegiului pe perioada de recreere a elevilor ( pauzele şcolare ) şi pe perioada activităţilor sportive şi de agrement, poate fi supravegheată şi probată, în caz de încălcări de comportament.
Dacă în alte puncte din municipiu sunt instalate astfel de sisteme, ( motivate pentru siguranţa cetăţeanului ) personal consider, că libertatea cetăţeanului care doreşte să se relaxeze, să facă mişcare, nu trebuie constrânsă, prin tot felul de idei ale decidenţilor.
Lăsaţi libertatea sa-şi producă efectele. Corecţiile, în funcţie de derapaje.
Sunt în total de acord cu dvoastră cu soluţia sistemelor de supraveghere cu adăugarea că această perioadă ar trebui limitată la o perioadă de 72-94 de ore care să permită în caz de incident vizionarea-accesarea imaginilor pentru a proba ancheta posibilele infracţiuni de natură criminală de către anchetatorii profesionişti de la Poliţie.
Şcoala are prin vocaţie destinaţie publică de educaţie şi formaţie,are obligaţia de a asigura securitatea elevilor, dar nu se poate substitui altor instituţii care au abilităţi legale.
Miza socială în acest caz particular al Liceului Liviu Rebreanu este dezmbembrarea elitismul de natură socială promovat prin educaţie, creearea unor diferite clase de cetăţeni cu acces diferit -privilegiat la anumite instalaţii. Trebuie pornită de la premiza că toţi tinerii, cetăţenii au un potenţial egal de dezvoltare prin sport şi favorizată convieţuirea între tineri de diferite origini sociale -etnice plus favorizată convieţuirea între generaţii tineri, şi cei mai bătrâni fizic, într-o atmosferă de respect reciproc. Eu cred că oricare dintre cetăţenii municipiului participanţi pe stadion care ar fi martorul-martora unui incident neplăcut poate apela în urgenţă numărul 112 pentru a semnala situaţia(e o datorie civică) . Desigur s-ar putea rezerva şi anumite plaje orare săptămânale reduse totuşi ca şi frecvenţă pentru a susţine activităţi plătite…dar BANII AU FOST INVESTIŢI DIN BUGETUL PUBLIC, deci toţi au o destinaţie. Pentru a limita aglomerarea să spunem s-ar putea rezerva pe principiul primul rezervat (primul plătit ) primul servit, pe o perioadă limitată.
Nu e nevoie de stadioane bibelou în care copiii să se uite de pe margine …e nevoie de stadioane pe care să alerge, să beneficieze de aceste investiţii.
De ce elitism social.
Se ştie de decenii bune în Bistriţa că elevii Liceului Liviu Rebreanu erau etichetaţi (nedrept sau drept) în mod special, aparţineau unei categorii aparte din societate, părinţi cu situaţie materială foarte bună sau poziţie influentă în ierarhia oraşului, a căror priorităţi individuale desigur a fost şi era, normal o educaţie superioară .
Nu e o chestiune în lumină negativă să te ocupi în sens pozitiv de educativ din postura de părinte, dar devine negativă când practici protecţionismul şi investiţiile destinate unora special. (cele mai bune resurse, cei mai buni profesori, etc ) în detrimentul altor copii, care deşi probabil au acelaşi potenţial intelectual dar nu au aceleaşi resurse. În aceiaşi măsură toate Liceele şi şcolile ar trebui să accepte pe alţi copii , părinţi de la alte şcoli.
Dacă este o măsură de super-succes şi ar fi o suprapopulaţie doritoare prezentă să facă sport, atunci soluţia ar fi amenajarea altor piste -instalaţii de aceiaşi calitate cu cea de la Liviu în proximitatea doritorilor de mişcare.
Câte complicații, când eram eu mic, poarta era mereu deschisă. SIMPLU. Mergeam cu prietenii în curtea școlii, nu neapărat la care eram elev, și jucam fotbal, nemțeasca, zeița sau bambilici, ba mai intram și cu bicicletele, câteodată intram și în grădina școlii să ne jucăm de-a v-ați ascunselea sau pur și simplu să stăm la umbra copacilor. La fel făceau și alți copii, de la alte blocuri, deseori făceam echipe și jucam fotbal. Nimeni nu se supăra pe nimeni, nimeni nu ne întreba ce căutăm acolo (pentru că era evident). Nu se vandaliza, nimeni nu distrugea nimic. Putem vorbi cel mult de uzura normală, dar până la urmă asta e menirea echipamentelor școlilor, să deservească elevii, și nu doar în timpul orelor de curs. Părinții știau unde ne găsesc și nu își făceau probleme, deși nu exista niciun fel de pază și niciun fel de supraveghere. Școala trebuie să fie a elevilor pe tot parcursul anului, fără hârțogării și birocrație.
Excelentă intervenţia şi relatarea unei normalităţi din păcate apuse.
Talentul unora de a complica inutil lucrurile simple. Pertinente de altfel toate comentariile anterioare. Copie de pe buletin avizată, ce aberație! Dar copiii până la 14 ani cu ce se prezintă? Apoi o altă aberație, programul pt. elevi până la orele 14-15 pt accesul pe teren, se referă la terenurile cu gazon sintetic unde anumite firme private au făcut investițiile iar dreptul lor de a închiria nu trebuie să afecteze programul școlar.