Cu oiştea în gardul comunicării

Marţi, la ora 13.00 fix, a început o conferinţă de presă la Prefectură (anunţată cu vreo două ore înainte) având ca temă înfiinţarea Camerei Agricole judeţene, o structură gândită european să reprezinte interesele fermierilor adevăraţi, nu ale politrucilor, dar mi-e teamă că nu va fi aşa şi o să vă explic şi de ce, dar puţin mai târziu.

Mai întâi aş vrea să clarificăm un alt aspect. Nu ştiu de câte ori va mai trebui să spun acest lucru, dar o voi face până va înţelege cineva: ora 13.00 nu e cea mai potrivită pentru conferinţe de presă, e ora mesei în care oamenii normali mănâncă. În străinătate, toată lumea are pauză de prânz să poată sta la masă nu să înfulece şandvişuri pe sub masă ca să se îmbolnăvească, la noi însă, nu. Toată ziua comunicatorii de la instituţii taie frunze la câini, iar la 13.00 fix sună adunarea pentru jurnalişti. În fond, dacă nu protestează nimeni, aberaţiile sunt percepute ca normalităţi şi toată lumea perseverează în a le face.  Primăria Bistriţa în special, şi apoi toate instituţiile după ea, a făcut o obsesie din a organiza conferinţe la prânz, în fugă. În fond, înfometată, presa abia aşteaptă să se termine. Aşa, se dau două declaraţii în „dorul lelii”, ca să îl citez pe Anton Buta, şi toată lumea o tuleşte, fericită că a scăpat şi are două cifre pe care să le scrie. Din acest motiv, veţi vedea multe cifre peste tot şi puţine adevăruri spuse sau scrise. Nimeni nu este interesat de ultimele, explicabil de altfel.

Cam aşa ceva s-a vrut a fi şi conferinţa de presă pe tema alegerilor pentru noua Cameră Agricolă. În sala mare a CJ, au fost înşiruiţi Sorin Herciu – auditor la Prefectură, Valentin Pop Mititean – şef la Direcţia Agricolă şi Ana Floarea Acu, o doamnă care reprezintă fermierii (de ce, în ce condiţii, nu se ştie). Niciunul probabil că nu a ştiut ce va spune celălalt. Nici vorbă de transmiterea vreunui mesaj clar, de urmărirea unei idei. Fiecare a spus ce i-a trecut prin cap şi nu s-a înţeles, în final, nimic, dar cui credeţi că îi pasă?

Nu ştiu câtă apă trebuie să mai curgă pe Bistriţa noastră ca să deschidă cineva vreun manual de comunicare. Ar putea găsi, de exemplu, că informaţia se sintetizează în câteva rânduri, eventual printate, care sunt baza de discuţie pentru secvenţa întrebări-răspunsuri. Nu, la noi aproape niciodată nu e aşa. Cu excepţia companiilor care lucrează cu firme de PR, la conferinţele noastre de presă politice sau administrative vine cineva (sau mai mulţi) care vorbesc cu orele despre câte în lună şi în stele. Pe principiul „lasă că vom vedea noi la faţa locului ce spunem”, nimeni nu se pregăteşte pentru o întâlnire cu jurnaliştii (reprezentanţi ai opiniei publice) şi, cert, nu se pune de acord cu ceilalţi vorbitori. De cele mai multe ori, aud chiar întrebări de genul „Vrei să spui ceva?”, iar cel întrebat spune „Nu!”. De ce mai vine la conferinţa de presă, eu nu reuşesc să pricep nici dacă mă ardeţi cu fierul roşu. Da, de la PDL mi s-a spus că „pentru spiritul de echipă”.

În mare parte, la acest gen de conferinţe, nu se urmăreşte firul epic, nimeni nu îşi propune să transmită un anume mesaj şi, în final, rezultă un mare nimic, respectiv ne-am întâlnit ca să nu stăm separat.  

Dacă în mod normal puţin îmi pasă de conferinţele dezlânate ale politicienilor (e treaba lor cât şi cum îşi dau cu vorbele în cap), atunci când sunt mesaje de interes public, pur şi simplu mă enervează organic să văd că e o vraişte totală. În ce priveşte înfiinţarea Camerelor agricole, ar fi extrem de important ca fermierii să înţeleagă că e bine să fie reprezentaţi de oameni integri care să lupte pentru interesele lor. Teoretic acum ar avea ocazia să-i propună şi să îi susţină dacă ar şti. Numai că mi-e teamă că habar nu au atât timp cât cei responsabili vorbesc în premieră pe ţară  în Bistriţa-Năsăud despre noile camere agricole cu o zi înainte să se depună candidaturile pentru cele 25 de locuri din colegiul judeţean.

Până acum, a fost tăcere maximă, deşi legea de înfiinţarea  acestora a apărut în iulie şi era suficient timp să fie prezentată tuturor amărâţilor supranumiţi fermieri care vin să stea cu zilele la cozi, la APIA. Tare mă îndoiesc de faptul că mesajul va ajunge la aceşti oameni şi că ei vor înţelege ceva din vânzoleala aceasta din ultima zi.

E clar ca „bună ziua” că nu există interes ca fermierii să meargă la vot. Aici nu vorbim de cvorum şi de validări, iar dacă unii vor să pună mâna pe aceste noi instituţii, vă garantez că au un interes la fel de mare să nu se prezinte nimeni la vot. Numai aşa pot controla, cu clicile lor, ce se va întâmpla. În epoca internetului pe care îl accesează şi bunicii pe telefonul mobil, încă se mai umblă cu dosare sub braţ şi, înainte să se dea un răspuns la o întrebare, chestionatul răsfoieşte în viteză teancul de hârtii. Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar exact aşa se întâmplă. Scrieţi, oameni buni, un comunicat clar, cu subiect şi predicat,  daţi-l pe mail şi lăsaţi-ne să studiem singuri lucrurile care nu vă sunt clare vouă. La prânz, luaţi o pauză de masă ca să puteţi lucra şi în restul zilei cu minte clară. Altfel, năuciţi de foame, veţi încurca şi mai mult lucrurile. Părerea mea! 

Cristiana Sabău