Cum a fost admiterea la Cambridge pentru Sergiu Petrușca: Simt că sunt în cel mai bun loc

”La interviul pe care l-am dat pentru a intra la Universitatea Cambridge – cu șeful departamentului de științe naturale din colegiul meu, un profesor de chimie, și cu un profesor de fizică – nicio secundă nu am simțit bariera tradițională elev-profesor. Simțeam că sunt doi oameni care sunt acolo să mă ajute, nicidecum că sunt intervievat ca să intru la universitatea de top în competiție cu alți 20.000 de oameni”, a spus Sergiu Petrușca, absolvent al Colegiului Național ”Liviu Rebreanu” din Bistrița, olimpic național la mai multe discipline.

Sergiu, când ai început să aplici pentru admiterea la facultate în Anglia? 

Pentru admiterea în Anglia este foarte important să știi dead-line-urile: 15 octombrie este pentru Oxford și Cambridge, iar admiterea e extrem de complexă, dar pas cu pas. Te poți ține foarte bine de ea. Până pe 15 octombrie trebuie să ai o scrisoare despre tine și o recomandare de la un profesor de la clasă sau de la o cunoștință apropiată. Trebuie să spui în 4000 de caractere, o pagină A 4, tot ceea ce crezi că este relevant despre tine. Nu este o rețetă. Eu am scris în paragrafe diferite despre fiecare știință în parte, ce consider că am făcut interesant în anii de liceu – și este foarte interesant că, spre deosebire de examenele noastre, chiar te pune în fața faptului împlinit pentru că, făcând respectiva scrisoare despre tine, îți dai seama ce ai reușit să faci, care sunt punctele tale tari și care cele slabe, ce te definește pe tine ca om, cu ce poți impresiona. E o experiență foarte interesantă să aplici afară. Celor indeși le sugerez să o facă. Poate universitatea din afară să te accepte și să refuzi, dar procesul merită. Universitățile de afară sunt foarte axate să te ajute în mod direct. Așadar, am depus cele două scrisorele de 4000 de caractere, apoi în 31 octombrie, am avut testare. Examenul pentru mine a însemnat 54 de grile în 80 de minute și două probleme în 40 de minute. Testul s-a dat la Cluj. Sunt cinci seturi de 18 grile, iar obligatoriu de făcut e setul de matematică elementară și poți să îți alegi două din patru materii: fizică, biologie, chimie sau fizică avansată. Nu e grea materia – consider că orice elev de la noi care a terminat liceul poate face testul respectiv – ci e vorba de rapiditate, să te prinzi de capcane. Profesorii vor să vadă cum te descurci în condiții de criză de timp și de stres. Vor să vadă că ești o persoană creativă, inventivă, rapidă și eficientă. După ce văd scrisorile și au testarea, prin noiembrie îți spun dacă te cheamă sau nu la interviu. Eram la Balul Majoratului de la liceu și mi-a parvenit invitația la interviu.

Unde s-a ținut interviul respectiv? 

În Anglia, în 5 decembrie 2018. Am mers cu mama – trebuia să fiu însoțit de un major – și m-au cazat în castelul unde e colegiul. La Cambridge, universitățile sunt colegiate, ceea ce înseamnă că au mai multe colegii, castelele istorice și clădirile noi în care se cazează studenții și stau pe durata cursurilor. Profesorii de la departamentele mari sunt afiliați majoritatea la colegii pentru că fiecare colegiu le oferă studenților tutoriale, ceea ce înseamnă că stai față în față cu un profesor, individual sau cu încă o persoană sau două, și întrebi tot ce nu ai știut de la cursuri. Se întâmplă o dată pe săptămână la fiecare materie. Îți dă teme, le verifică, îți sugerează cărți pe care să le citești, tot timpul se îngrijesc ca studentul să învețe cât mai mult și să știe cât mai bine. Interviurile sunt simulări de tutoriale. Ai profesorii în față și îți pun întrebări și vor să vadă exact cum gândești. Am mers acolo, m-am cazat într-o clădire istorică, orașul universitar fiind absolut impresionant. Numai ca excursie merită, darămite studenția acolo. Am rămas impresionat de condiții. Am avut trei interviuri și un test suplimentar. Primul interviu a fost cu diriginta noastră, care e de istorie, și cu un domn doctorand acolo. Au fost 15 minute de cunoaștere. M-au întrebat lucruri din scrisoarea mea și au vrut să vadă cum gândesc, să nu fiu emoționat pentru următoarele interviuri care erau cele importante. Următorul interviu a fost cu șeful departamentului de științe naturale din colegiul meu, un profesor de chimie, și cu un profesor de fizică. Au fost întrebări ingenioase din chimie. În 20-25 de minute mi-au adresat întrebări fără să-mi ofere toate datele. Nu aveam computer, nu aveam nimic decât o foaie și un pix. Trebuia să gândesc cu voce tare și să cer amănunte ca să pot rezolva problema. Nu era obositor, ci incitant. Profesorii, când vedeau că o iei pe aleea greșită, te corectau. Nicio secundă nu am simțit bariera tradițională elev-profesor. Simțeam că sunt doi oameni care sunt acolo să mă ajute, nicidecum că sunt intervievat ca să intru la universitatea de top în competiție cu alți 20.000 de oameni. Pur și simplu erau acolo pentru tine și își dădeau interesul ca tu să faci cel mai bun lucru. Și am mai avut un interviu care mi-a plăcut foarte mult cu un geolog și cu un chimist organic. Fiind zonele mele de interes, consider că acel interviu a mers foarte bine și mi-a plăcut foarte tare. Am mai avut de dat un test de o oră doar ca să vadă cum reacționăm și în scris. Asta a fost toată admiterea. Am venit cu o zi înainte, am dat admiterea, ne-am întors înapoi în țară.

A mai fost nevoie și de vreo o altă condiție? 

Da, după ce ai făcut toate acestea, în ianuarie îți spun dacă ești acceptat sau nu. Dacă ești acceptat, îți pun condiții legate de bacalaureat. La mine condiția a fost să iau 10 la chimie, 10 la matematică și 9.50 media. Evident că am fost relativ stresat fiindcă poate să ți se scadă nota din orice. Vine și subiectivitatea, poate să vină o cerință ambiguă – cum a venit, din punctul meu de vedere, la matematică. Ca să merg la Bac-ul olimpicilor, am mers din nou la naționala de chimie, am luat din nou locul III anul acesta, și m-am calificat în lotul național. Condiția era să iau 9,50, dar nu conta la ce bac. Eu l-am dat pe cel al olimpicilor ca să îl iau mai repede și să scap ca apoi să mă concentrez pe lot. Bacul olimpicilor s-a dat la Ploiești. Am stat la internat. Mi s-a echivalat proba la chimie cu 10 și am mai avut de dat două probe, la română și matematică. La română mi-a picat Baltagul, dar oricum am învățat toate eseurile. Am luat 9,40, iar la matematică am luat 10. Mi-am îndeplinit scopul de a intra la facultate.

Când începe anul universitar? 

Pe 1 octombrie, dar noi, juniorii, mergem cu vreo 4 zile înainte ca să ne acomodăm cu locul și să știm ce facem acolo. La facultate va fi foarte frumos pentru că o să fac trei științe și o matematică. Sunt două matematici: grele pentru fizicieni și statistice pentru biologi. O să le iau pe cele grele pentru chimiști și fizicieni și trei materii pe care mi-am dorit mereu să le fac: chimia – care e rădăcina mea până la urmă, biologie celulară pentru că mi se pare foarte important în secolul în care trăim să știi partea de citologie, să știi celula pentru că trăim în epoca cancerului, iar cercetarea se poate dirija mult către chimie și biologie, merg mână în mână. Anul acesta Premiul Nobel s-a luat pe enzime, o treabă de biochimiști. Nu mai putem merge pe științe clasice. Și a treia materie va fi geologia care e noua mea pasiune. Sper să învăț chestii interesante. Sunt convins că, dacă vreau să învăț ceva, nu mi se va spune nu.

Te-ai gândit la ce profesie ai vrea să ai? 

Acesta este avantajul de a merge la Cambridge. În anul I am oportunitatea să văd cum e din toate, iar din anul II pot să mă specializez ca în anul III să-mi termin licența într-un anumit domeniu, iar în anul IV să fac cercetare. Voi vedea. S-ar putea să merg spre chimie pură, spre biogenetică, bioinformatică sau spre cristalografie, spre geochimie, spre zona în care săpăm, vedem ce se întâmplă acolo cu toate rocile alea și interpretăm datele. Mi se pare foarte interesant cum geologii merg prin toate colțurile lumii și găsesc lucruri interesante. Deocamdată nu știu exact ce voi alege, dar, în orice caz, cercetare, ceva cu chimie și încă ceva. Simt că am ajuns în cel mai bun loc în care puteam ajunge. Nu regret nicio decizie din trecut. Consider că fiecare persoană care m-a ajutat a avut un rol anume. Repet numele profesorilor: doamna Titieni, învățătoarea, doamna Sabău – diriginta mea de suflet, iar în liceu: doamna Sărmășan de chimie, doamna Țirău de biologie, doamna Petrean de geografie, domnul Rus de fizică, doamna Țifu Teodora de engleză, doamna Chiciudean Nastasia de matematică și doamna Mihaela Iacob de română cu care stătean de vorbă după fiecare oră. Tuturor profesorilor le mulțumesc pentru că toți m-au susținut în anii de liceu.

Sergiu mai lași în urmă și altceva. Am văzut pe Facebook cât de mulți prieteni ți-ai făcut în liceu. 

Pot să zic că am adus chimia la Liviu în contextul în care, înainte să vin eu, la naționala de chimie mergeau cei de la Andrei Mureșanu și asta pentru că erau cei mai buni. Am prieteni foarte buni de la Andrei: Bodescu a ajuns în Olanda, Ionuț Dumitru și Diana Mărăndel sunt la Medicină la Cluj. Ionuț Dumitru e practic părintele meu spiritual, el m-a introdus în atmosfera olimpiadelor. Apoi am venit eu, iar urmașii mei sunt acum din Liviu. Din generația de a X-a cei mai tari copii mi se par Maria Șerban pe chimie și Adelina Avram pe fizică, iar Anca Badiu la informatică și matematică a făcut rezultate minunate. Nu pot să nu o menționez pe Teodora Doce, colega de la chimie, sau pe Cristiana Guzu, olimpică la biologie și chimie. Tot ce am avut materiale și tot ce am primit am dat mai departe. Nu se cuvine să le ții fiindcă informația piere. Am lăsat tot ce am putut. Eu și Maria numai noi știm câte am adus în laboratorul de chimie să-l facem mai ok, cu doamna profesoară și doamna laborantă Paraschiva Strâmbu, căreia îi mulțumim pentru tot sprijinul. Așa cum am spus curiozitatea a fost motorul meu personal. Îi mulțumesc și doamnei Alice Trif de franceză care mi-a dat medii de 9 binemeritate, deși slăbiciunea mea e franceza. Eu mă bucur că nu mi-a dat 10 pentru că eu cred că tot timpul trebuie să fie loc de mai bine. Vara aceasta, de exemplu, mi-am propus să învăț ceva din norvegiană. Eu sunt în continuare curios pentru că îmi doresc să văd în afara sferei mele și vreau să mă dezvolt.

Nu o să te întreb dacă te mai întorci în țară, dar cred totuși că inima ta va rămâne aici. 

Întotdeauna am fost mândru că provin din Bistrița. De fiecare dată când intri în Bistrița, primul lucru pe care îl vezi e turnul Bisericii Evanghelice. Când vezi că turnul a rezistat atâtea secole, atâtor incendii și dezastre, că stă drept, îți dă motivație. Te identifici ca bistrițean cu turnul pentru că vezi în el puterea, rezistența. O să mă întorc tot timpul pentru părinții mei care numai ei știu cât m-au ajutat și lor le datorez cel mai mult. Întotdeauna au fost acolo pentru mine și m-au sfătuit foarte argumentat. Cum și eu am fost ajutat de două persoane care au aplicat la Cambridge înaintea mea – din Iași și din Călărași – și cărora le mulțumesc foarte mult, și eu sunt dator să le dau prietenilor mei tot sprijinul de care au nevoie. Noi, tot timpul, la olimpiadă, am fost la chimie o grupă unită. La premiere, când cineva mergea în față, toți prietenii lui se ridicau în picioare. Și fiecare avea galeria lui. Pe toți o să-i ajut cât pot eu de mult. Am prieteni în toate zonele țării: Arad, Constanța, București, Iași, Craiova, e o comunitate foarte frumoasă. Le mulțumesc și celor de acasă: Răzvan, Alex, mai ales Teodorei Rău, cea mai bună prietenă a mea din oraș, Zoltan Răzvan care e acum la Babeș. Sunt oamenii de acasă care merită și ei tot respectul și mereu mă voi întoarce acasă cu drag știind că pot să-i reîntâlnesc.

Sergiu, te felicit pentru tot ce ai făcut pentru școala și orașul tău și îți urez mult succes!