Cum arată o casă veche din Jelna, restaurată ca la carte (FOTO)

O casă veche din satul Jelna s-a schimbat complet la față după ce a fost restaurată după un proiect al Petrus Italus Trust – Alianța pentru patrimoniul bistrițean.

Lucrările de ceramică au fost executate de Adrian Puțura și cele de construcții, tâmplărie și fierărie de Ionică Pumohaci, anunță organizația pe Facebook.

Satul Jelna se află la 5 kilometri de Bistriţa, fiind localitate din comuna Budacu de Jos. Aşezarea exista în forma unei comunităţi agrare încă din epoca romană şi postromană, din estul provinciei Dacia Porolisensis. Istoria Jelnei a început însă în secolul al XII-lea, o dată cu colonizările germane susţinute de regele Geza al II-lea pe văile Someşului, în ţinutul Nosnerland, din nord-estul Transilvaniei.

Prima atestare documentară a Jelnei datează din 16 iulie 1264, într-un document emis de Papa Urban al IV-lea la Orvieto, cu scopul rezolvării unui conflict între Maria, Regina Ungariei şi ducele Ştefan, pentru proprietatea asupra ţinutului Bistriţei. În secolele care urmează, Jelna este amintită documentar în mai multe variante în funcţie de epocă, etnii sau dialectele lingvistice ale zonei. Dialectul săsesc utilizează denumirile de Sanderf, Zandref şi Zandraf, dar în limba germană este consemnată denumirea de Senndorf şi Sellendorf, iar în limba maghiară denumirea s-a tradus Kiszsolna şi Zsolna. În limba română s-a păstrat denumirea arhaică de Jălna sau cea prezentă de Jelna.

Dezvoltarea acestei comunităţi este legată de istoria şi trecutul săsesc al regiunii. Localitatea este menţionată în aproape toate hărţile care prezintă Transilvania.

În anul 1453, Jelna intră în posesia lui Iancu de Hunedoara, iar în 1496 meșterul Erasmus din Bistrița primește însărcinarea de a turna clopotul mare al bisericii, iar la 1497 este atestată prima școală organizată pe lângă biserică. La 1498, moara din localitate este distrusă de inundații.

Începând cu anul 1508, satele din district, inclusiv Jelna, se subordonează Consiliului Bistriței.

În 1765 se înființează Regimentul valah grăniceresc care cuprindea și 10 familii din Jelna.

Datarea cronologică a bisericii este făcută pe baza inscripțiilor din secolul al XV-lea, în condițiile în care în anul 1332 exista deja un preot în Jelna – în perioada în care biserica era romano-catolică, iar în 1467 este atestat și un preot paroh al bisericii din Jelna, ce purta hramul Sf. Petru. Hramul bisericii se păstrează până secolul al XVI-lea, când comunitățile săsești din Transilvania adoptă modelul de reformă religioasă propus de Martin Luther.

Biserica este părăsită la mijlocul secolului al XX-lea, când comunitatea săsească se reduce treptat. Turnul de piatră și casa parohială din apropiere sunt cumpărate în anul 1967 de către comunitatea ortodoxă din localitate. În anii 1980-1990 biserica se ruinează, dar turnul este întreținut în continuare de comunitate ortodoxă locală. În turn se află două clopote, unul mici din anul 1884 și unul mare din 1925 care l-a înlocuit pe cel turnat în anul 1496. Conform inscripțiilor descoperite, incinta de zid a fost finalizată în anul 1494, iar turnul, în forma în care s-a păstrat până astăzi, a fost finalizat în anul 1560.

La Muzeul Brukenthal din Sibiu au fost predate, în anul 1905, documentele cu socotelile din anii 1455-1564 ale Jelnei. Conform acestor documente, în secolul al XVI-lea, Biserica din Jelna adăpostea fragmente din veștmântul Fecioarei Maria, din coroana de spini a lui Iisus și pământ de la Mormântul Sfânt din Ierusalim.

În anul 1941 satul avea 590 locuitori, dintre care 367 germani.