De ce m-a dezamăgit deputatul Suciu

De la generaţia politică  50 plus eu nu mai aştept mare lucru, iar de la cea 60 plus nici atât. Sunt oameni care au crescut în comunism, au trăit în sistemul pile-relaţii-cunoştinţe, au făcut carieră post-revoluţionară folosindu-se de ele şi de naivitatea noastră, a celorlalţi, care habar nu aveam ce înseamnă să candidezi, să conduci, să fii primar sau prefect. Ei însă au ştiut fiindcă erau bine antrenaţi încă din comunism. Tot ei au acumulat averi fiindcă au fost acolo când s-au aplicat legile proprietăţii, acele legi strâmbe care au purtat oamenii naivi pe drumuri, cu hârtiile în mână, în timp ce politrucii din comisii îşi dădeau unii altora pământ, ba la Bistriţa, ba la Colibiţa, pe unde voiau ei. Aşa ne-am trezit cu o gaşcă de foşti care ne-au condus mult şi bine, iar unii încă ne mai conduc din fotolii importante. Cum niciunul nu e moştenitorul familiei Guldenburg – serial de care probabil că vă amintiţi –  nu poate justifica cum a ajuns să trăiască în ditamai pălătocul, să conducă maşini scumpe şi să-şi aranjeze prin diverse instituţii neam de neamul lui. De la toţi aceştia nu avem de aştepta schimbări în societate. Nu le vor face fiindcă asta ar însemna să-şi taie singuri craca.

Eu, una, mi-am pus însă speranţele în oamenii tineri care au reuşit, cu chiu cu vai, să-şi facă loc în partide şi să candideze pentru diverse demnităţi. Mi-am zis că nu sunt contaminaţi de plaga comunismului şi că trebuie să avem încredere, să-i susţinem, să-i votăm.  

Când Daniel Suciu a reuşit să ajungă în cel mai înalt for legislativ al ţării, m-am bucurat pentru el. Am crezut că va fi un politician incomod, la fel cum a fost şi ca jurnalist, că va ajunge să protesteze pentru nedreptăţi, să ţipe în gura mare, să fie o voce. Am trecut cu vederea faptul că mi-a promis că va nivela drumul spre căsuţa orfanilor din Coşbuc. În campania din 2012 chiar se apucase, dar cu atât a rămas. Cum mie nu-mi place să spun că fac şi, de fapt, să nu fac, la fel nu-mi place cum a procedat el. Mai bine tăcea din gură sau spunea „încerc”. A fost primul semn pentru mine că a luat în braţe demagogia. Apoi, s-a lăudat că e purtător de cuvânt al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, care, la cât vorbeşte, nu numai că nu are nevoie de un purtător de cuvânt, i-ar trebui un om care să-i spună din când în când să tacă. E cât se poate de evident că Suciu a încercat să ne arate că face şi el ceva.

Eu, una, am văzut ce face. M-a dezamăgit profund când, la zilele unei comune, l-am zărit venind cu maşina de la Camera Deputaţilor până lângă scenă. Niciun alt invitat nu şi-a permis aşa ceva. E adevărat că ploua, dar s-au inventat umbrele în lumea asta. El însă a tras fix lângă scări să nu-şi murdărească pantofii, a intrat în căminul cultural cu tot cu şofer, lăsând maşina în faţa uşii ca să o ocolească toţi cei ce aveau treabă prin zonă.

Aşadar, Daniel Suciu s-a pliat perfect pe obiceiurile celor de care ne-am săturat cu toţii.  E drept că a avut tot felul de încercări de a exprima şi el câte ceva în plenul Camerei Deputaţilor, majoritatea lipsite de succes şi că a făcut numeroase declaraţii politice care s-au pierdut în neant. Ceva însă nu ne-a spus, iar acest lucru mă deranjează foarte tare. A tăcut mâlc legat de iniţiativa sa de modificare a legii drumurilor pentru a-i da posibilitatea primarului Ovidiu Creţu să taie Pădurea Codrişor şi să facă pe acolo o centură. Mă deranjează teribil fiindcă această iniţiativă denotă faptul că Daniel Suciu nu e altceva decât o rotiţă din mecanismul politic plin de interese şi încrengături, un om trimis să execute ordine, să facă jocuri, să iasă la înaintare în timp ce alţii, din umbră, îşi freacă mâinile de bucurie: vor face din nou profit!

Pe la începutul anului parcă, Daniel Suciu ne spunea că va fi cel mai activ parlamentar. De atunci, ne trimite zilnic două-trei declaraţii cu dorinţe ale lui, cu propuneri, cu sugestii. Întrucât e fost jurnalist, aş vrea să-l informez că trebuie să se şi întâmple ceea ce-şi doreşte dânsul pentru ca să merite să scriem o ştire. Altfel, avem şi noi, au şi alţii dorinţe destule, idei mult mai frumoase, dar nu ne obosim să le diseminăm câtă vreme nu se transformă în ceva concret. Până când deputatul Daniel Suciu nu are răspunsul la întrebarea „Ce aţi făcut?”, nu la „Ce aţi declarat?” vom continua să fim dezamăgiţi.

Cristiana Sabău