De ce pleacă medicii tineri din ţară? Pentru că nu au loc de cei în vârstă şi nu sunt respectaţi!

Gabriel Barbu – preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România: “La această adunare participă în jur de 200 de studenţi din nouă centre universitare din ţară. Din păcate, pleacă medici şi problema cea mai mare este că pleacă medici din ce în ce mai tineri. Nu e vorba de un trend, ci de anumite lipsuri ale sistemului medical românesc. Ştiu că se încearcă diverse soluţii pentru rămânerea medicilor în ţară însă, din nefericire, şi acestea au hibe şi automat procesul continuă. Sunt categorii diferite de oameni. Sunt studenţi care au pe cineva în familie din sistemul medical. De asemenea, sunt studenţi care dau la Medicină pentru că îşi doresc asta cu adevărat, deşi nu am pe nimeni în anturaj – şi aici aş putea să mă integrez pe mine – şi mai sunt studenţi la Medicină care vin pentru că a fost cea mai bună opţiune pentru ei. Medicina nu e un domeniu care să poată fi practicat altfel decât din vocaţie. Consider că ar trebui un triaj mai bun ca să-şi dea seama studenţii dacă asta este pentru ei. Faptul că pleacă viitorii rezidenţi din ţară este consecinţa unor hibe ale sistemului. Există unii care şi-au dorit să plece înainte de a da la Medicină, dar majoritatea decide să plece să urmeze rezidenţiatul. Din anul III, IV începând, văzând cu ochii proprii în spital cum e sistemul medical – relaţia doctorilor cu pacienţii, cu personalul, tot sistemul medical – atunci probabil că iau decizia să plece. Ce-ar opri exodul medicilor? Toată lumea se plânge de fonduri. Nu nu există finanţare corespunzătoare pentru sistemul medical şi fonduri pentru medicamente. Noi ne-am dori să se aloce o sumă cât mai mare pentru medicină, dar, de asemenea e important modul cum sunt administraţi corespunzător. Ar fi ceea ce i-ar opri pe medici să plece şi să opteze pentru sistemul medical românesc”.

Nucu Marica – vicepreşedintele Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România: “Politicienii anunţă un viitor mai luminos al medicilor, dar realitatea de zi cu zi ne arată că foarte greu ne putem descurca în condiţiile din România. Actualei generaţii nu-i lipseşte mai ales partea salarială, ci partea de dezvoltare persoanală şi ceea ce contă în avea acces la resurse pentru o medicină de bună calitate. Eu nu vreau să plec. Eu vreau să militez pentru ca politicul să înţeleagă necesităţile adevărate ale sistemului sanitar din România. Noi asta încercăm să transmitem: că nu vrem să plecăm, noi vrem să stăm în România şi să profesăm. De aceea, vrem să luptăm pentru ca să se schimbe sistemul din România. Cred că noile generaţii gândesc altfel. Noi promovăm meritocraţia. Şi eu cred şi sunt sigur că vom ajunge la momentul în care cei care vor face medicină de bună calitate cu raport cost-calitate cât mai bun aceia vor ajunge să fie oamenii apreciaţi. Vreau să cred că avem viitor în ţara asta şi că o să fim o naţiune ca va fi sănătoasă până la urmă”.

Eduard Alexandru Bonci – preşedintele Organizaţiei Studenţilor Medicinişti din Cluj: “Gândurile sunt împărţite. Sunt oamenii care ştiu că vor să plece înainte de a începe facultate. Sunt oamenii care îşi dau seama pe parcurs că vor să plece şi pleacă, şi oameni care încearcă să rămână datorită prietenilor, familiei, ţării, cu speranţa că o să fie mai bine, din dorinţa de a schimba ceva, însă, din păcate, o bună parte dintre aceşti colegi, după un an, doi, trei, se îndreaptă spre alte ţări unde medicina e răsplătită corespunzător din punct de vedere financiar şi este poziţionată în societate, dacă-mi permiteţi să spun, undeva mai sus pe scară din punctual de vedere al respectului şi al demnităţii. Organizaţia noastră încearcă să-i conştientizeze pe membrii ei că există posibilitatea dezvoltării unei cariere şi în ţară, dar, în acelaşi timp, nu ne putem opri colegii, prietenii, să facă cea mai bună alegere pentru viitorul lor. Încercăm să stăm aproape, să menţinem lupta împotriva sistemului, să aducem noutăţi, să schimbăm ceva, dar cred că, până la urmă, totul are o limită pentru fiecare dintre noi şi această limită variază în funcţie de persoană, de mediul din care provii, de mai mulţi factori. S-a făcut un studiu nu cu foarte mult timp în urmă. Studenţii care au terminat Universitatea de Medicină şi Farmacie de la Cluj în proporţie de 25% îşi doreau să plece, iar dintre ceilalţi, 75%, o bună parte se gândeau la modul foarte serios să plece. Procentul celor care nu concepeau să plece era foarte scăzut. De asemenea, se observă o dorinţă a medicilor rezidenţi de a pleca şi de a studia. În străinătate, din informaţiile pe care le am, se munceşte mult. Eşti răsplătit corespunzător financiar, social, dar se munceşte foarte mult. Personal am intrat la Medicină cu gândul de a pleca. Undeva, pe parcurs, am intrat în organizaţia studenţească, am întâlnit oameni frumoşi şi mi-am dat seama că nu sunt singurul care îşi doreşte o anumită schimbare. Suntem mai mulţi. Numărul nostru creşte şi poate vom reuşi să influenţăm într-un anume mod schimbarea. Acum vreau să rămân. O să-mi încep rezidenţiatul în România în chirurgie generală şi vom vedea ce va fi mai departe. E nevoie de medici, dar mai ales de oameni care vor să se implice în viaţa comunităţii, nu pentru avantaje, oameni care au sentimentul de apartenenţă la comunitate”.

Antal Richard – Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş: “Nu ştiu cine se gândeşte să rămână în ţară dintre noi, doar cei care au pe cineva în familie medic şi ştiu că merită să rămână. Pe cont propriu este foarte greu şi să intri ca student preparator şi să te duci la operaţii să asişti. Nici rezidenţii nu sunt lăsaţi. Nu numai la Târgu Mureş e aşa. Peste tot e la fel. Meseria asta se fură. Cu cât asişti mai mult, cu atât le furi pâinea, cum s-ar zice. Doctorii trăiesc din pacienţi. Eu sunt de etnie maghiară, dar am făcut secţia română. Am fost cu Programul Erasmus vara aceasta în Germania, iar ca student am primit de acolo oferte foarte bune, ca simplu student. Am stat trei luni, în vară, mi-au spus că mă văd capabil, iar dacă sunt interesat, peste doi ani pot merge la clinica lor. Sunt mult mai deschişi. Dacă văd în tine pasiune, atunci te primesc cu plăcere. Aici, studenţii care vor să facă ceva sunt marginalizaţi. Sună-mă mâine! Dacă suni e în operaţie, trebuie să insişti. Nu cred că noi învăţăm şase ani medicina ca să ne milogim de alţii. Ştiu că se spune mereu că medicii sunt prost plătiţi, dar lăsaţi-mă să vă spun că nimeni din câmpul medical nu trăieşte din salariu, ci din venit. Şi morarul când se duce la moară, şi dacă vrea, şi dacă nu vrea, când iese are pe el făină. Eu când am plecat din Germania, colegii cu care am lucrat, după trei luni în spitalul respectiv, au strâns 250 de euro. La ei aşa e omenesc: dacă ai un coleg care pleacă, îi faci un dar. De obicei, luau manuale, dar eu fiind din altă ţară, mi-au dat bani să-mi iau ce vreau eu. Am primit 250 de euro, aşa. Aici, atât e salariul. Mai primim ceva bonuri de masă. După absolvire, eu plec. Credeţi-mă, eu nu plec de foame. Plec pentru că simt că nu sunt respectat. Când am depăşit hotarul românesc, eu nu m-am schimbat. Am fost aceeaşi persoană. Cu toate acestea, străinii m-au primit mult mai deschis. Chiar şi azi discut cu directorul medical de la spitalul din Germania. Le-am trimis urări de Crăciun şi ei mi-au răspuns. A citit mesajul meu tuturor colegilor şi mi-au urat toţi numai bine şi un an 2014 excelent”.

La Bistriţa, studenţii medicinişti vor sta până duminică. În saloanele Hotelului Diana, ei vor discuta probleme organizatorice ale federaţiei şi vor stabili în ce programe de voluntariat se vor mai implica înainte să părăsească ţara ca viitori medici cu diplome.

Cristiana Sabău