Tineri sau mai puţin tineri, cu toţii suntem dezorientaţi în zilele noastre din cauza faptului că trăim a treia mare revoluţie din istoria umanităţii, cea realităţii virtuale, a spus, la Bistriţa, poetul Mircea Cărtărescu. Este pentru prima oară în istoria umanităţii când, datorită Facebook şi altor reţele de socializare, oamenii pot veni în contact direct unul cu altul, toţi au căpătat voce, iar descoperirile umanităţii sunt la un click distanţă.
„Eu nu dau sfaturi, nu am dat niciodată. Eu însumi nu ştiu să-mi trăiesc viaţa şi, cu atât mai puţin, nu pot da sfaturi cum să-şi trăiască alţii viaţa. Fiecare este pe cont propriu din acest punct de vedere. Totuşi aş vrea să nu fim nici alarmişti, nici ipocriţi, să admitem să toţi suntem dezorientaţi în acest moment. Nu e vorba numai de tineri. Ei poate sunt mai dezorientaţi decât noi fiindcă aceasta e esenţa tinereţii. Când să fii dezorientat decât când eşti elev de liceu? Este condiţia ta naturală. Un ins care ştie foarte bine ce vrea să facă în viaţă la 17 sau la 18 ani mi se pare un monstru. Eu habar nu aveam. La 23 de ani abia dacă ştiam ce e cu mine pe lume, dărimite să mă gândesc la vreo carieră sau vreo meserie”, a spus Mircea Cărtărescu la lansarea cărţii sale „Solenoid” după cea fost întrebat ce să facă tinerii din ziua de azi care nu ştiu pentru ce sunt buni şi care nu reuşesc să-şi descopere vocaţia pe băncile şcolii, multora dintre ei lipsindu-le optimismul şi curajul de a păşi în viaţă.
El a adăugat că e „absolut natural” pentru un om tânăr să nu prea ştie ce e cu el şi ce carieră vrea să aibă. „Asta va veni fatalmente. Până la urmă, faţă de generaţiile noastre mai vechi, tinerii au mult mai multe şanse să îşi schimbe cariera. Niciunul nu va încremeni ca cizmar, brutar, intelectual sau mai ştiu eu ce altceva, îşi poate schimba în fiecare moment al vieţii sale cariera şi se poate duce în cu totul altă direcţie. Nu mai e nicio problemă frica asta să nu cumva să-ţi ratezi cariera. Nu, ratezi o carieră, ţi se deschide alta, nu îţi merge aici, în România, poţi să pleci în America, în Noua Zeelandă, poţi face o grămadă de lucruri”, a spus poetul.
Mircea Cărtărescu a admis, în schimb, că „dezorientarea din ziua de astăzi este adevărată”.
„Dezorientarea din ziua de astăzi este fundamentală, datorată faptului că suntem prinşi într-o uriaşă revoluţie, în a treia revoluţie de când există istoria. După revoluţia neolitică de acum 10.000 de ani, după cea tehnico-ştiinţifică de acum 200 de ani, noi trăim acum a treia mare revoluţie care este a realităţii virtuale, a IT, a informaticii. Această revoluţie pe care poate nu o observăm prea bine pentru că trăim în mijlocul ei, este cu mult mai plină de consecinţe – unele pozitive, altele nefaste – decât cele de dinainte pentru că acum se pune în joc soarta umanităţii. Toate experienţele cu embrioni umani, deci tot ce ţine de genetică şi biologie moleculară, de realitate virtuală, de nenumărate alte domenii în care se fac progrese extraordinare în acest moment, de acel uriaş ciclotron care încearcă să detecteze Bosonul Higgs (Particula lui Dumnezeu) şi să ne împingă mai departe, alături de dispariţia cărţii, a bibliotecii, a librăriilor, diminuarea rolului cărţii în viaţa oamenilor şi creşterea rolului computerelor în viaţa oamenilor, toate acestea ne creează o stare de extraordinară insecuritate”, a spus el.
În plus, lumea se confruntă şi cu nenumărate alte probleme, a terorismului, a insecurităţii zonelor geopolitice, probleme care înainte nu existau. „Noi trecem acum printr-o schimbare de fază cuantică a lumii care ne întoarce pe dos. Nu mai ştim ce e cu noi, nu mai ştim spre ce să ne îndreptăm, nu mai ştim care ne sunt valorile. Criza de valori pe care o trăieşte lumea azi se leagă de această schimbare în câmpul cunoaşterii care ne afectează pe fiecare dintre noi. Atunci este foarte clar că psihologia umană se străduieşte să se adapteze şi o face cu mare, mare greutate. Gândiţi-vă la mediile noi, sociale, şi la faptul că, pentru prima dată în istoria omenirii, fiecare om e în contact cu fiecare om. Niciodată nu s-a mai întâmplat asta. În Evul Mediu, oamenii erau în contact doar cu familia, cu clanul, cu cei din satul lor şi în rest nu mai ştiau ce se petrece pe lume”, a spus Mircea Cărtărescu.
„Astăzi, fiecare dintre noi e în contact cu fiecare dintre noi, fiecare dintre noi a căpătat voce şi atunci avem această mare spumegândă de voci, de strigăte, de imagini, de fotografii, de pisici, de căţei, de citate din marii filosofi ai lumii, avem toată cunoaşterea dată deodată, avem acces prin internet la toate domeniile cunoaşterii. Asta este o uriaşă revoluţie care ne dă peste cap pe noi cei care avem probleme de adaptare fiindcă ne apropiem de o anumită vârstă, dar şi pe tineri, care una învaţă şi văd la şcooală, iar acasă nimic nu se mai potriveşte. Şi atunci apare schizofrenia asta, această prăpastie: şcoala te învaţă nişte lucruri, în societate nu se mai aplică, se aplică altele, iar asta nu se întâmplă doar la noi, ci peste tot în lume. Educaţia trece şi ea în acest moment printr-o criză extraordinară de mare şi de puternică. Totul e să avem speranţă. De aceea, eu nu sunt niciodată disperat. Întotdeauna am un oarecare optimism, nici acel optimism imbecil al celei mai frumoase lumi posibile, dar nici nu trec în cinism şi disperare. Eu cred că omul s-a hrănit întotdeauna cu speranţă – într-o anumită epocă istorică au mai existat doar 100 de oameni pe pământ, dar, după aceea, au sperat, au făcut copii mai departe, cunoaşterea a progresat şi am ajuns la un număr enorm de oameni – de aceea, speranţa care moare ultima e lucrul cel mai bun pe care îl avem”, a spus Cărtărescu.
Scriitorul şi-a lansat, luni, la Casa Cărţii „Nicolae Steihardt”, ultimul roman, „Solenoid”, eveniment la care au participat foarte mulţi bistriţeni, majoritatea tineri.
Adaugă comentariu