Nu înţeleg de ce nu sunt luate în calcul proiecte aplicând legea parteneriatelor publice private pentru unele obiective strategice şi de exploatare a resurselor din România cu potenţial mare de creştere economică şi care evident ar aduce în mod real crearea de locuri de muncă. Şi aici putem vorbi de relansarea agriculturii, dar nu aşa cum s-a început cu aplicarea de taxe înainte de crearea sistemului/domenii şi a lipsei unei politici fiscle de stimulare a investiţiilor în acest sens şi chiar de alocare a subvenţiilor în cascadă cu pondere mai mare către cei care produc şi vând produsele în sistem fiscalizat. Altfel spus: acorzi subvenţii în funcţie de producţii realizate şi predate (acum nu avem unde, deci trebuie rezolvat acest lucru) pe baze de documente fiscale pentru valorificare către consum sau procesatori. Evident mai putem vorbi de valorificarea resurselor energetice, dar nu cu băieţii deştepţi, şi să nu uităm de asigurarea infrastructurii de transport către consumatorii interni, dar mai ales, şi externi prin reţele transnaţionale. Şi nu mai insist despre poteţialul turistic şi al celorlalte resurse cum ar fi: apa minerală, sare, diverse minereuri, minerale şi, nu în ultimul rând, resursa umana calificată şi uşor adaptabilă noilor provocări.
Interesant e şi cum se gestionează în continuare proiectele de infrastructură cu bani de la UE. Tot aşa, fără bani asiguraţi ca şi cofinanţare de către stat şi mai mult fără un sistem clar de derulare a proiectelor cu asigurarea cofinanţării şi a calităţii execuţiei în termenul prevăzut. De aceea, nu cred că vom reuşi să absorbim mai multe fonduri.
Pe de altă parte, România nu are în prezent un grad mare de îndatorare (cca 32-34% din PIB, 51 mld EUR). Deci am putea să mai luăm credite externe, dar acestea nu trebuie să fie pentru cheltuieli bugetare şi sociale nejustificate, ci pentru a realiza o creştere economică sustenabilă pe domeniile cheie de dezvoltare ale României de care am amintit şi cu siguranţă mai pot fi şi altele. De asemenea, se impune o susţinere a unei politici fiscale mai reduse şi mai simple pentru a însănătoşi real mediul de afaceri şi a creşte consumul care este motorul economiei oricarei ţări.
Sunt indignat citind presa de specialitate şi observând cum se face în prezent guvernarea şi administraţia publică, mai mult pe la televiziunile preferate şi nu dialogând cu adevăraţii profesionişti din domeniu care chiar au soluţii fiabile în acest sens pentru relansarea economică a României. Specialiştii trebuie apelaţi, ascultaţi şi împreună cu ei să se redacteze acte legislative, să se creeze sistemele de lucru funcţionale de la minister până la utilizatorul final, să se realizeze o strategie de dezvoltare sustenabilă pe termen mediu şi lung.
Şi toate aceste lucruri bune nu se întâmplă pentru că nu avem curajul să realizăm un sistem funcţional simplu, fără interfeţe politice şi cu asumarea responsabilităţii de implementare de către profesionişti recrutaţi pe criterii de competenţă şi nu de partid la guvernare din orice perioadă înainte şi după „89 atât la nivel naţional, cât şi la nivel territorial, judeţean, local sau instituţional.
Florin Urîte – consilier judeţean PDL
Suna foarte corect si frumos.
Dar nu pot sa-i inteleg pe politicienii romani : au idei valoroase dar cand ajung la putere se blocheaza.
Domnul oaspete a pus punctul pe y. D-le Urite, cum de nu v-a preocupat aceasta problema timp de 8 ani cat ati fost la putere? La ce sunt bune promisiunile electorale, in care toti politicienii latra mai ceva ca maidanezii, iar in secunda 2 dupa castigarea alegerilor uita absolut tot ce au promis, sterg totul cu buretele, aplica masuri total opuse decat cele sustinute in campanie, iar grija lor pt cetatean si tara dispare subit. Apoi, ajunsi in opozitie, brusc ii reapuca sentimentele patriotice, criticand puterea, uitand ca timp de 4-8 ani cat au fost acolo singura lor grija a fost contul personal si burdihanul propriu.
Domnul Florin Urîte a intrat în PDL abia în 2012 când partidul nu mai era la putere.
N-am stiut… oricum ceea ce am scris mai sus este general valabil pt ceilalti politicieni, sa speram ca dl. Urite este exceptia care intareste regula.
Nu m-am adresat in mod direct d-lui Urate, care pare a fi alcatuit dintr-un alt aluat decat majoritatea pedelsitilor.
Sa fie oare de mirare faptul ca a iesit in fata doar acum, la spartul targului??
Colegii dansului, atat de bine intentionati fata de acest popor, au avut cativa ani sa-si demonstreze capacitatile si bunele intentii.
Credeti ca daca reuseau vorbeam azi de usl la guvernare ??
Ori d-l Urate critica la nivel global lumea politica si sugereaza si niste solutii ?? Ar fi o rara avis…
Din pacate, domnul Urite vorbeste despre lucruri cu un grad de intelegere corecta extrem de scazut in randul populatiei. Pe cine intereseaza economie si macroeconomie, imprumuturi pentru dezvoltare, nu pentru consum, parteneriate public – private corecte, gandire strategica, crestere economica sustenabila, competenta manageriala, leadership??? Aceste realitati exista doar pentru cateva persoane ce inteleg cu ce se mananca asemenea concepte, oameni ce se incapataneaza sa creada ca doresc si pot sa schimbe Romania. Ei sunt profesionistii; sunt putini si nu prea sunt bagati in seama. Asta pentru ca, in Romania, functioneaza mai bine decat oriunde una din legile lui Murphy: cei care stiu, fac; cei care nu stiu, conduc; iar cei care nici nu fac nici nu conduc, incearca sa ii invete pe ceilalti cum sa faca si cum sa conduca. Primii sunt profesionistii, urmatorii sunt politicienii cu putere de decizie, iar ultimii sunt politicienii gargaragii, profitorii si tot felul de formatori de opinie, oameni care se inclina dupa cum bate vantul.
Publicul romanesc larg, ametit de toate grijile cotidiene si de subzistenta, din pacate, reactioneaza doar la stimuli ce nu tin de criterii pozitive si rationale, ci mai curand de latura afectiva si irationala. Iata de ce dezbaterea economica nu-i atrage, prefera sa astepte ca mai binele comun sa nu fie problema lui, el sa beneficieze doar de el si sa-l clameze permanent. De acest bine trebuie sa se ocupe statul, cum si cu ce si de ce, nu mai intereseaza pe nimeni. De aceea avem si politicienii pe care-i avem, sunt croiti doar sa manipuleze asteptari.
Iata un exemplu al zilei de ieri: una din preocuparile majore ale primului ministru al Romaniei este gasirea de solutii constitutionale si legale menite a aplica un impozit mai mare salariatilor bugetari cu un venit mai mare de 4500 lei. Acest demers este unul care raspunde unei asteptari a electoratului USeLess, ce priveste doar la capra vecinului, efectul fiind zero barat pentru toata lumea, mai putin pentru cei afectati: judecatori si procurori (de ce oare?), leadership administrativ – acela real, profesori universitari si alte cateva categorii ce acum nu-mi vin in minte.
Asta-i viata, asta-i razboiul!
Ura si la gara…
D-le Tristan, inca odata le spuneti bine.
Da ma deranjeaza sincer directia unilaterala, daca mi-e permis, in care va aruncati sagetile. Inteleg ca pana acum 7-8 luni totul era ok, nu existau datorii extrene si interne, economia mergea brici.
Parca lipseste ceva din eseul dumneavoastra : solutia. Exista ??
🙂
Solutia: educatie, educatie si iar educatie.
Azi, fiind la sanius cu fiul meu, printre copiii am auzit un dialog referitor la niste pedepse ( n-am inteles ce fel de), legate de acte si fapte ce sunt considerate reprobabile in scoala unde unul dintre copii studia, dupa cum urmeaza: daca sunt prins ca injur, spunea acesta, pedeapsa dureaza 3 zile; daca nu-mi fac tema data acasa, pedeapsa dureaza o saptamana; daca sunt prins ca mi-am furat vreo tema, pedeapsa dureaza un an intreg!!!
De exita asa ceva in Romania, mai avem o sansa.
Cine pricepe, intelege!
Cred ca Domnul Florin stie ce zice .Este un manager competent si cu experienta.
Sper ca intr o zi sa si poata pune abilitatile manageriale in slujba patriei
Lucruri frumoase spuse de un om al industriei, de curând om al politicii. Probleme în industrii au fost şi vor mai fi, dar soluţi sunt mereu pentru agricultură. Orice tendinţă înspre dezvoltare la noi este imediat căpuşată de instituţii prospere care fără să fie transparente găsesc mereu calea de-a impune o taxă. Pentru o firmă cu doi trei salariaţi „resursa umana calificată şi uşor adaptabilă noilor provocări” trebuie să facă raportări la stistiscă, să obţină avize de mediu,de protecţia muncii, lucruri care fără să plăteşti un consultat devine din ce în ce mai greu, pentru o autorizare nu mai e suficient promoveze un examen, este obligată să plătescă şi un curs chiar dacă nu învaţă nimic nou. Când oare se vor ocupa politicieni noştri de acele instituţii care pentru a produce şi pune pe piaţă un produs fac tot ce este posibil să te detemine să renunţi, dar sunt acceptate chinezări fără nici o reţinere. Omologarea etapă imposibilă pentru societăţile mici, tocmai acele care în alte locuri sunt cele mai dinamice în dezvotare de produse noi.
Vad ca nu mai poti raspunde ” a doua oara”, asa ca ii adresez d-lui Tristan mesajul aici : corect, asta era solutia. Pana cand cineva nu va incepe cu inceputul, scoaterea invatamantului din rahat, sansele sa ne redresam tind spre 0.
Cred ca intentia guvernantiilor se poate vedea incepand cu procentul din PIB alocat acestui sector.
După război mulţi viteji se arată… Dl Urâte trebuia să-i spună Marelui Oltean ceea ce scrie acum ca acesta să-i transmită mai departe Supremului Băsescu ca acesta să-l cheme la raport pe Umilul Joc să-i traseze sarcinile… Cred că dl Urâte a ales greşit partidul… Nu va avea şanse în PD… Că de liberalism nu poate fi vorba in acest partid
… da’ unde zmau poate fi vorba de lioberalism in vreun partid in Romania?
Asa cum vorbeste d-l Urite de lucruri intangibile, apoi dumneavoastra vorbiti de un alt lucru crunt inteles la noi: liberalism.