Domnilor candidaţi, am şi eu o rugăminte

A fost minima mea revendicare ca una care am avut adresă de domiciliul pe strada Ioan Creangă (a Archiudului) timp de aproape 30 de ani. Mi-am dorit ca ai mei, care stăteau la capătul străzii, spre Archiud, să apuce momentul în care va fi asfalt şi pe strada lor şi nu va mai fi nevoie să meargă cu două perechi de pantofi sau cu cârpe de şters noroiul de pe ei în buzunar. Tatăl meu nu a mai apucat momentul, deşi în 2008 eu l-am asigurat că nu va trece mult până când va avea utilajele uruind prin faţa casei, fiindcă eu l-am crezut pe Liviu Rusu.

Aveam să înţeleg mai târziu că, pentru Liviu Rusu, zona de câmpie a  judeţului Bistriţa-Năsăud nu a existat. Cum nu şi-a făcut nicio vilă prin preajmă, cum nu a avut niciun conac, cum primarii nu au fost de-ai lui, a lăsat de izbelişte o zonă frumoasă cu oameni care probabil l-au crezut, la fel ca şi mine, şi l-au votat. Nu a făcut absolut nimic să reînvie viticultura de la Teaca, să încurajeze oamenii să se asocieze, să acceseze bani ca să-şi revigoreze podgoriile, nu a asfaltat nicio palmă de drum (DJ 151 nu se pune că nu trece pe la Teaca), nu a inclus în marile şi fantasmagoricele lui proiecte (care mă tem că nici nu există) Băile lui Bocer dinspre Archiud, Băile de la Pintic, toate cu apă vie care vindeca bolile oamenilor şi-i ajuta să plece acasă sănătoşi. Nu a făcut nimic pentru comuna mea natală. Dacă a venit vreodată pe acolo se pare că a avut cu totul alte scopuri, întâlniri secrete cu personajele din dosarul DNA. Nu spun eu, spune rechizitoriul.

Pentru PDL, judeţul Bistriţa-Năsăud ar trebui să înceapă de la Dumitra, să meargă spre Năsăud, să facă stânga împrejur pe Valea Someşului până la poalele Munţilor Rodnei. Acesta este colegiul lui Ioan Oltean. Nimic altceva nu mai există şi nu va mai exista probabil cât timp acest partid va fi lăsat să stăpânească judeţul ca un tată vitreg care pune mult în farfuria propriilor fii de dă mâncarea pe afară, în timp ce alţii, adoptaţi să le zicem, mor de foame uitându-se la graşi cum înfulecă.

Nu ştiu cum a reuşit primarul din Teaca să răzbească în cei patru ani în care Liviu Rusu a fost preşedintele CJ, timp în care spitalul făcut de austrieci şi dat de pomană românilor a fost închis, liceul nu a mai fost racordat la electricitate, lucrările la DN 15 A nu au început decât foarte târziu. S-a străduit cât a putut şi a făcut rost de bani europeni să introducă în sat canalizarea, a racordat comuna la apă, a mai făcut un parc, ce a putut. Ca poartă de intrare în Bistriţa-Năsăud dinspre Capitală (via Târgu Mureş – Reghin), ca vechi sat sătesc cu multe naţionalităţi, Teaca merita ceva mai mult şi sunt şi mai furioasă pe Liviu Rusu şi ai lui că nu au avut niciun fel de priorităţi, doar preferinţe şi înţelegeri tacite cu unii şi cu alţii. De aceea, Teaca nu a fost niciodată pe agenda lor.

Cel mai mult mă doare, acum la final de mandat al domnului preşedinte Liviu Rusu, că m-a minţit direct şi în faţă. Putea să-mi spună că nu sunt bani, că nu va asfalta drumul acela niciodată fiindcă nu e important. L-aş fi înţeles probabil. Eu însă l-am crezut şi am transmis mai departe şi altora crezul meu. 

Zilele acestea în care mulţi candidaţi trec pe strada copilăriei mele cerându-le vecinilor mei să îi voteze, eu am o singură rugăminte, să nu-i mai mintă pe oameni, să nu le spună lucruri pe care nu ştiu dacă le pot face. Să fie sinceri şi să nu promită nimic. Doar să facă ce pot cu adevărat. Doar atunci le va ajuta şi Dumnezeu.

Cristiana Sabău