Ioan Nelu Botiș a demisionat din funcția de ministru, plățile către Asociația Parteneriat Euroactiv Bistrița au fost sistate, Ioan Iany Moroșanu – fostul consilier al ministrului, a rămas fără loc de muncă, Dorin Stoian de la Comelf va da declarații la DNA, Florin Urîte a plecat din fotoliul managerial din „motive personale” de la Teraplast și lista „victimelor” se cam oprește aici, deși la masa bogaților s-au înfruptat mai mulți.
Unul dintre cei care a încasat câte 8400 de lei lunar a fost Ovidiu Lăzăroaie – pensionat din Armată, în prezent redactor al cotidianului „Mesagerul de Bistrița-Năsăud”. Potrivit raportului dat publicității de Agenția Națională de Integritate, Lăzăroaie era „responsabil cu informarea și publicitatea” proiectului „Șansa la demnitate” și avea unul din cele mai mari venituri, de 8400 de lei lunar.
Directorul „Mesagerului”, Dorin Arsinte, care s-a eschivat timp de o săptămână să ne spună care e poziția ziarului în legătură cu implicarea lui Lăzăroaie într-un astfel de scandal cu iz de corupție, ne-a declarat, joi, cu seninătate, că Ovidiu Lăzăroaie activa „în timpul liber” în cadrul acestui proiect.
Mai precis, în opinia lui Arsinte, un jurnalist încetează să mai fie jurnalist la ora 16.00 când părăsește redacția, o viziune absolut halucinantă pentru un director de ziar. Arsinte uită, probabil, că ani de-a rândul s-a trezit la 4 dimineața să distribuie ziare, s-a prezentat apoi la redacție și a plecat pe teren să caute știri, s-a trezit la miezul nopții să fotografieze accidente și a luat-o de la capăt a doua zi. Firește că toate aceste lucruri s-au întâmplat când Dorin Arsinte era un simplu reporter și șef al difuzării. Funcția aduce schimbări nu doar de atitudine, ci și de concepție din câte se pare.
Îi reamintim totuși lui Dorin Arsinte că jurnalismul este mai mult decât o profesie, e o vocație. Nu te lepezi de ea la 16.00 ca să o îmbraci, din nou, a doua zi dimineața. Sau poate că știm noi greșit, iar „Mesagerul” are altă politică de succes.
Întrebat care este totuși poziția publică a cotidianului „Mesagerul” referitoare la angajatul său, Ovidiu Lăzăroaie, Arsinte a declarat că aceasta a fost exprimată deja într-un text pe prima pagină în care era incriminată subsemnata fiindcă am descoperit „cazul Botiș”.
Tot de la Dorin Arsinte am înțeles că Ovidiu Lăzăroaie, în ciuda faptului că e pensionar, are o vârstă înaintată și că a reușit să aducă grave prejudicii de imagine profesiei de jurnalist, va continua să semneze în cotidianul „Mesagerul”.
Cristiana Sabău
Suntem gata sa ne distram si noi de-a comentatul. Nu vreti sa va uitati mai degraba la barna din ochii cuiva? Stim ca sunt multi „baieti destepti” care se stiu juca cu IP-uri. E singurul motiv pentru care le stergem. Ne-am saturat de „baietii destepti”. Scrieti la Mesagerul ce aveti de spus in caz ca aveti curaj.
Apropo, v-a plattit cu 8400 de lei sau v-a aruncat doar maruntis?
Si totusi un sambure de adevar exista?
Da, exista. Ovidiu Lazaroaie a incasat 8400 de lei dansul stie cate luni la rand din proiectul „Sansa la demnitate”. Si e la fel de adevarat ca e in continuare redactor al Mesagerului. Asta e viata. Nu suntem toti colonei. 🙂
Era vorba de administratorul de la Erin`s Pub
Nu stiu sa fie actionar la Mesagerul. Va rog sa-l intrebati pe Dorin Arsinte. E directorul ziarului.
Doamna Cristiana incercati sa evitati raspunsul? Am vazut inainte pe site cum ca administratorul Erin`s Pub ar fi actionar la ziarul dvs.
Registrul Comertului, platiti taxa, aflati. Trebuie sa facem rost de bani la bugetul statului. Nu de alta, dar sa-si ia domnul Lazaroaie salariu de 8400 de lei lunar sa implementeze proiectul „Sansa la demnitate”. Mie asa mi se pare corect. Sa platim daca vrem sa stim. Restul sunt mesagerisme. Ieftine.
Mai vreti sa ma intrebati ceva? Nu de alta, dar timpul costa bani si mie nu-mi intra pensia pe card luna de luna.
Ca sa terminam discutiile securiste, va informez ca nimeni nu candideaza nicaieri in afara domnului Ovidiu Lazaroaie, candidat la premiul „Jurnalistul demn al anului”.
Jenant. Din nou constat. Dupa ce ati dus stindardul expunerii public-private, inclusiv pe plan personal, atitudinea e de neinteles, iar lumea incepe sa asiste doar ca spectator… Va dati cu firma in cap. Singura.
Ce e jenant? Nu inteleg. Ca sunt obligata sa lupt cu toti comunistii astia nesatui ca sa traiesc? Cititi Mesagerul, un ziar vertical, cu mesaj, ca-l spala pe Botis de pacate. Bravo lui. E piscina publica. Nu fac jocurile nimanui, cu atat mai putin ale coloneilor securisti.
Sa dea publicitatii Mesagerul numele actionarilor, valoarea tranzactiilor si ce mai tine de transparenta si sunt prima care fac adunare publica si va spun tot ce vreti. Ok?
A, inca ceva. mai scutiti-ma, securistilor, de comentariile voastre sinistre. M-am saturat de cum va aparati intre voi, de cum schimbati nume, adrese, IP-uri. M-am saturat de tara pe care o conduceti voi, de mizeria si saracia in care ati adus poporul acesta in care NUMAI voi aveti dreptul sa traiti. Omorati-ne odata ca sa aveti loc de parcare.
Hopa, hopa, ca n-am dat cu parul. E doar o parere, parerea mea. Am apreciat ca e jenant, la fel ca saptamana trecuta cand nu trecusera trei zile de la „minune” si scriati stirea „Botis are sansa sa redevina un parlamentar euroactiv”
In al doilea rand, interesul meu de cititor vechi al dv. era orientat, in legatura cu acest subiect, in directia pe care am gasit de cuviinta sa postez comentariul, iar nu in cea pe care incercati sa ma orientati.
Nu sunt un cititor usor de convins si nici un cititor al oricarei publicatii, pentru ca nu am timp de pierdut, iar cu aceasta atitudine m-ati edificat cat timp merita sa mai consum in aceasta noua directie de a carei transparenta eram si eu curioasa, mai ales ca o invocati ca prim-motiv ce va mana in lupta cea mare.
In al treilea rand, faptul ca sariti si in ceea ce priveste comentariul meu cu anateme de tipul „comunisti”, „securisti” este pe cat pueril, pe atat de penibil, ca sa nu mai spun de derizoriu. „Spaimele” sau argumentele de genul asta nu subzista la un anumit nivel de… ma abtin ca sa nu jignesc.
Acestea fiind spuse, va doresc numai bine in lumea asta mare, care uneori pare mai mare decat gradina lui Dumnezeu.
La ceva mi-a folosit totusi, acesta fiind motivul ce m-a determinat totusi sa postez acest ultim comentariu, in speranta sincera ca poate va foloseste si dv.
bine