Am emis aceste maxime fiindcă, de câteva zile, citesc diverse comentarii răutăcioase la adresa unor persoane despre care scriu. Nu sunt injurii, ci constatări de „cunoscători”. „Ştiu eu mai bine cine eşti şi de ce ai ajuns acolo!”, par să spună toţi cei care scriu diverse sub protecţia anonimatului. Unii poate că ştiu, alţii doar profită că nu putem verifica. Nu le-am eliminat pe de-o parte fiindcă, în linii mari, au respectat cerinţele noastre adresate comentatorilor. Pe de altă parte, cei care decid să iasă din anonimat în jungla politică cred că ar trebui să fie suficient de puternici ca să le facă faţă şi oamenilor de acest fel.
M-am întrebat de ce orice om cu funcţie e atacat fără milă şi am găsit şi unele răspunsuri. Societatea noastră e atât de plină de situaţii în care funcţiile sunt obţinute pe criterii care nu au nimic de-a face cu competenţele cuiva. Uneori X ajunge într-o funcţie fiindcă e agreat de Y, cel cu funcţie mai mare, alteori fiindcă a cotizat în timpul campaniei electorale şi acum vrea investiţia înapoi. Mai sunt situaţii în care părinţii îşi împing în faţă odraslele, altele în care unii îşi favorizează amantele şi aşa mai departe. Sunt atât de rare situaţiile în care cineva ajunge într-o funcţie „pe bune” încât nici nu ne vine să mai credem că acest lucru este posibil. Iată aşadar că excepţia întăreşte şi aici regula.
Pe de altă parte, aşteptările noastre faţă de oameni, mai ales cei care fac politică, gravitează în jurul cuvintelor integritate, moralitate, devotament, solidaritate, valori pe care, în mod normal, le găsim mai mult la creştini adevăraţi şi practicanţi decât la politicienii care profită mai mult de pe urma lor să culeagă voturi.
Aşteptările noastre sunt aşadar false. Cei care fac politică, în marea lor majoritate, o fac pentru succesul personal, pentru faimă, bani, carieră, dar vor să ne facă să credem că este exact pe dos. Dacă ar fi exact pe dos, i-am vedea în organizaţii caritabile, neştiuţi de nimeni, în cămine de bătrâni, în orfelinate, în ghetouri ajutându-i pe cei nevoiaşi. Nu se întâmplă aşa. Îi vedem la televizor, în adunări publice, frumos îmbrăcaţi, coafaţi, parfumaţi, mereu preocupaţi de ei înşişi şi de imaginea lor.
Ca urmare, nu mă miră că atunci când un om din lumea politică obţine o funcţie care îl poate ajuta să obţină succes, faimă şi bani, ies la iveală viperele care nu au reuşit cu aceeaşi viteză să obţină aceleaşi lucruri. În acelaşi timp, nu am văzut niciun om cu adevărat implicat şi devotat semenilor săi care să fie hulit de alţii fiindcă, de cele mai multe ori, nu ştim nimic despre oameni de acest fel. Lor le place anonimatul.
Cristiana Sabău
Lipsa participarii la viata sociala si economica a omulul cu vocatie de policticean creeza perceptia alegatorului, ca nu are pe cine alege. O concurenta pentru functii si pozitii pe criteri necunoscute, sau cel putin nepublice, duce inevitabil la o functionare dezastruoasa a institutilor guvernate de stat. Sinecura primita nu il obliga cu nimic pe cel care o are, fata de cetatean, ci doar fata de sistemul ce functioneaza dupa reguli doar de ei stiute. Politicieni isi motiveaza neputinta ca fiind emanatia unui popor cu limite in a intelege democratia, ei lucreaza in numele nostru, ei se cred reprezentati de drept al cetateanului, ignorand total necesitatile acestuia. Ceteateanul nu poate fi adversar celui ales, adversar fiind decat cel din acelasi sitem obscur. Lupta se da intre politicieni, iar invinsi vor fi mereu cetatenii.
In aceste vremuri de criza economica si spun eu si sociala, iata ca si din punct de vedere al dreptului traim clipe istorice.