Secolul 21 începe să-și amintească veșmintele create și uitate de-a lungul istoriei!
Modul în care ne îmbrăcăm este o parte importantă a societății occidentale de astăzi. Deși a determinat întotdeauna statutul sau clasa socială a unei persoane, acum determină și grupul social căruia îi aparține acea persoană.
Deși inițial rochia a început ca o nevoie de bază care a protejat omul de intemperii, ea a dobândit caracter estetic și a fost supusă canoanelor modei și nevoilor fiecărei ere.
Introducere în istoria hainelor
Îmbrăcămintea apare cu nevoia lui Homo Sapiens de a se proteja de frig cu pieile animalelor pe care le vânau. În neolitic, omul știa deja să țese. Baza costumului egiptean era shenti, o bucată de in care se înfășura în jurul șoldurilor și se fixa cu o centură. Mai târziu, au apărut calasirisul, o îmbrăcăminte de lux formată dintr-o tunică strânsă şi nici nu se punea problema de pantaloni, nici măcar la bărbaţi. Femeile purtau o tunică lungă și strânsă, vopsită în diferite culori, în funcție de statutul social. În Mesopotamia, Persia, Grecia și Roma, variațiile acestor haine au fost folosite în diferite culori și materiale, de la lână siriană până la mătase orientală.
Popoarele germanice au fost cele care au inventat cusutul hainelor şi au început să combine tunicile scurte cu pantaloni. În Evul Mediu, cel mai folosit material era lâna, deși inul era folosit pentru cămăși și lenjerie intimă. Bărbații purtau două tunici: una subțire din fir și una mai lungă deasupra, din lână, cu mâneci înguste, strânsă la brâu cu o curea. Sub ele purtau pantaloni. Şi femeile purtau două tunici: una interioară cu mâneci înguste și una exterioară din lână, lungă până la glezne, cu mâneci lungi. În plus, puteau purta o pelerină și un voal care le acopereau capul. Tot în Evul Mediu au apărut primele mănuşi şi a început să fie folosită catifeaua. În plus, au început să fie confecţionate tot mai multe haine din mătase, bumbac şi blănuri.
Conceptul modei așa cum este înțeles în prezent a apărut însă în Renaștere. Atunci apar croitorii profesioniști care se străduiesc să creeze costume originale, în culori strălucitoare și modele din ce în ce mai ingenioase. Croitorii încep să fie tot mai atenți la detalii și încep să acorde mai mare importanță mânecilor, pliurilor și volanelor. Acesta este momentul în care apar din pantaloni tot mai scurți și ornamente îndrăznețe din puf. La îmbrăcămintea de damă își face apariția corsetul care strange talia și evidențiază bustul. Apare și crinolina, precum și inelele metalice care dau rochiilor o formă evazată.
În secolul al XVII-lea, o puternică influență religioasă a dus la revenirea la forme austere și pânza începe să fie folosită cel mai des, astfel că mătasea le rămâne rezervată claselor superioare ale societății. În acest moment, dubletul este transformat într-o jachetă cu guler ridicat, iar pantalonii sunt din nou alungiți și apar cizmele înalte. Curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea a început să dicteze evoluția modei la nivel european și a introdus cravata (la început ca o formă de fundă legată la gât) și jacheta.
În secolul al XVIII-le, ținutele nu s-au schimbat la fel de mult în comparație cu secolul anterior. Ținuta bărbătească consta din cămăși cu mâneci largi, cu cravată și jachetă, și pantaloni și ciorapi până la genunchi. Ținuta feminină era alcătuită din fuste foarte voluminoase, pe crinoline. După Revoluția Franceză, îmbrăcămintea este standardizată. Bărbații au început să poarte jachete scurte și pantaloni lungi, iar femeile corsete, fuste voluminoase și șaluri de pânză. În Anglia, bărbații încep să poarte pălării și pantaloni până la genunchi. Femeile abandonează corsetul și crinolina și încep să poarte rochii lungi, legate cu o panglică sub piept, în stilul Greciei Antice.
În secolul al XIX-lea, fracul este scurtat și lărgit până seamănă cu jacheta actuală, în loc de pantaloni largi apar cei care se îngustează până la gleznă și își face loc dunga, iar pelerinele sunt înlocuite cu paltoane tăiate drept. În acest secol, croitorii devin creatori de tendințe și se inventează mașina de cusut.
Ajungem în secolul al XX-lea, cel în care au avut loc cele mai multe schimbări de modă din toată istoria, în special în ceea ce privește moda femeilor. Aceasta a fost simplificată, deoarece s-a acordat o mai mare importanță caracterului practic al hainelor. Fustele sunt scurtate, apare fusta mini și ia avânt moda unisex. De acum, femeile încep să poarte pantaloni. La mijlocul secolului, designerii din Statele Unite ale Americii încep să controleze tendințele în modă. Asta înseamnă modele tinerești și sportive, astfel că blugii încep să câștige teren. Tot din acest secol, hainele încep să se fabrice în serie, iar același model începe să fie produs în mai multe dimensiuni. Asta face ca moda să fie accesibilă pentru oricine, iar diferențele dintre clasele sociale sunt diminuate. Acum, discrepanțele se văd doar la nivel de țesături, și nu la modul în care se îmbracă oamenii. Cererea pentru hainele la comandă începe să scadă foarte mult.
Secolul XXI se confruntă cu o mare provocare: toată moda este deja inventată. Revelația este de a relua moda secolelor anterioare cu materiale moderne. Blugii și fustele sunt păstrate, iar fustele lungi și pantalonii largi se întorc. Înălțimea pantalonilor variază enorm la fiecare doi ani și se introduc articole de îmbrăcăminte din alte culturi (de exemplu, pantaloni sau cămăși indiene folosite în Occident). Este uimitor că nu purtăm halate grecești, deși purtăm sandale romane! În orice caz, ceea ce este spectaculos la acest secol în comparație cu celelalte este că nu există o modă uniformă. În secolele anterioare, îmbrăcămintea pentru femei și cea pentru bărbați erau complet diferentiate, iar toată lumea dintr-o anumită clasă socială se îmbrăca la fel. Acum nu mai există doi oameni la fel! O femeie poarta pantaloni și pulover, iar alta, din aceeași clasă socială, poate alege o fustă lungă și o jachetă. Moda acestui secol se bazează pe diversitate!
(Advertorial)
Comentarii recente