Femei, politică, pumni

Aşa a făcut, la Prundu Bârgăului, un individ pe care încă nu îl cunoaştem cu nume şi prenume şi nici nu ştim „de-al cui” e. Am aflat că ar fi utilizat doar cuvântul „târfă” ca să-şi justifice violenţa asupra consilierului judeţean Monica Săsărman fiindcă – nu-i aşa? – o „târfă” merită un pumn direct în faţă, măcar unul dacă nu chiar mai mulţi. Un bărbat care-şi înşală soţia sau o părăseşte pentru alta nu e niciodată „târfă”. El are voie să derapeze cât vrea că doar nu rămâne gravid. Se vor găsi şi nişte proaste care să-l admire că are „succes” la femei şi să stea la coadă că poate vor fi băgate în seamă. Conform concepţiei noastre străbune, o femeie însă nu are voie să fie fericită. Dacă s-a măritat, din naivitate sau din neştiinţă, cu un ghiolban, nu are decât să-şi care crucea până la capătul zilelor. Aşa îi spune popa la biserică, familia, societatea. Drept bonus pentru chinul ei mai capătă şi pumni, doar de-asta s-a inventat fondul de ten ca să fie astupate urmele.

Societatea românească e, în anul de graţie 2014, la fel de primitivă ca şi acum câteva secole. Soţiile apreciate de cei mai mulţi bărbaţi sunt, vezi Doamne, cele de casă, pricepute la gătit, curăţenie, copii, care nu au niciodată nimic de spus, nimic de reproşat, al căror ceas biologic e programat în funcţie de telenovele, acele femei care vorbesc la nesfârşit, la telefon, cu prietenele despre cum li s-a ars plăcinta, ce au mai pus în murături şi ce au mai făcut copiii la şcoală. În realitate, bărbaţii nu dau doi bani pe ele. Le utilizează aşa cum folosesc maşinile, telefoanele şi ciorapii, cu scop precis. Plictisiţi fără măsură de astfel de fiinţe fără personalitate, majoritatea bărbaţilor sunt în schimb fascinaţi de cele pe care le numesc „târfe”, femei care mai au şi o carieră, aspiraţii, păreri, îi ţin în şah şi în tensiune în timp ce se pricep să facă toate lucrurile aflate în fişa postului unei femei obişnuite. Nu sunt păpuşi Barbie, ci competitori redutabili, adesea mai puternice decât alţi bărbaţi. În timp ce le admiră şi tânjesc oarecum să le intre în graţii acestor femei, în esenţă însă, bărbaţii le urăsc  pentru că aceste femei le ameninţă poziţiile. În plus, îşi dau seama că o femeie care poate face atât de multe lucruri într-o casă şi la serviciu, dacă mai intră şi în politică, îi face praf. Şi atunci, în primitivismul lor, unii folosesc ultima armă care le mai rămâne: violenţa.

E de ajuns să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat la Prundu Bârgăului ca să înţelegem dimensiunea grotescului atinsă de un aşa-zis bărbat care loveşte o femeie. Mai întâi o urmăreşte, apoi se apropie de ea aparent cu prietenie, o jigneşte, îi dă cu pumnul/pumnii în cap şi fuge. Nici măcar nu are tăria să stea drept în faţa ei dacă tot face pe viteazul. Atât de laş şi de lipsit de vlagă e în profunzimea fiinţei lui.

Nu ştiu ce a generat agresiunea asupra consilierului judeţean Monicăi Săsărman, dar tot ce sper este că niciun partid politic şi niciun om din vreun partid nu are de-a face cu ce s-a întâmplat. Sper că nici măcar în glumă vreun lider de partid nu a spus către vreunul de prin sat, spălat pe creier dis-de-dimineaţă “Du-te, mă, şi sperie-i pe ăia!” pentru că, dacă a făcut asta, e mai vinovat decât cel care a dat cu pumnul. Ca lider politic, ca om ce conduci o comunitate, trebuie să ştii cât poate fiecare şi că e o adevărată crimă să te foloseşti de violenţă ca să fii lider. Pe de altă parte, sper că nici cealaltă parte nu a fost capabilă de mârşăvia victimizării ca să le însceneze adversarilor te miri ce. Nicio campanie electorală, niciun candidat, nimic nu justifică urmele albastre de pumn de pe faţa unei femei care cade într-un şanţ.

E extrem de grav ca o femeie să fie bătută în general şi mi-e foarte greu să înţeleg de ce unele îndură în continuare cu stoicism violenţa domestică a unei fiare cu care s-au căsătorit într-un moment de rătăcire. Niciun om nu trebuie să trăiască în teamă doar de dragul ideii de a avea un partener. E şi mai grav ca o femeie să fie lovită cu pumnul în cap ziua în amiaza mare de un străin pe care nici măcar nu-l cunoaşte pentru că are anumite păreri sau convingeri fie ele şi politice.

E inadmisibil să privim la astfel de derapaje ca şi cum ar fi normale în lupta politică doar pentru că, aproape în fiecare campanie electorală cu miză mare, am avut parte de câte o bătaie între găştile judeţene. Probabil nici cei care au lăsat hitlerismul să prindă aripi nu au crezut, la început, că unii vor fi capabili să gazeze milioane de oameni. Indiferenţa a dat naştere unui monstru pe care societatea cu mare dificultate l-a mai ucis apoi, după ani întregi de război şi milioane de vieţi plătite tribut. Tocmai de aceea, nu trebuie să privim violenţa ca şi cum ar fi ceva firesc în „lupta politică”. Am citit comentariile postate de tot felul de oameni care s-au situat ba de partea victimei, ba împotriva ei. Cu toţii au strecurat ură în tot ce au scris acolo.

Oameni buni, niciun candidat, nicio politică, nimic nu justifică violenţa! Ea apare pentru că nişte primitivi nu au depăşit faza patrupedelor care atacă dacă le-ai încălcat teritoriile, iar dumneavoastră, indiferent din ce partid faceţi parte, pe ce candidat susţineţi, ar trebui să vă abţineţi din a continua să fiţi violenţi prin cuvinte fiindcă ele nu fac altceva decât să stârnească fiara din voi.

Şi bărbaţii, şi femeile, şi stânga, şi dreapta, au loc pe acest pământ. Ca în orice luptă, unii câştigă, alţii pierd, însă politica presupune luptă de idei şi niciodată nu e totul pierdut când ai argumente.

Înainte să fie om politic, Monica Săsărman e o femeie fragilă ca orice altă femeie, soţie, mamă. În dispute verbale de orice fel, are tolba plină de argumente şi niciodată nu evită o discuţie nici măcar atunci când e pusă în dificultate. O cunosc de mulţi ani şi pot garanta pentru asta. Regret faptul că cineva nu a găsit niciun alt argument în faţa ei decât pumnul. Nu-mi place absolut deloc faptul că apare din nou comuna Prundu Bârgăului în prim plan la capitolul „Aşa, NU!”. Sper că primarul Doru Crişan nu are niciun amestec. L-ar descalifica definitiv. Cer instituţiilor statului să-l pedepsească aspru pe agresor fiindcă nu e o simplă lovire în stradă. E germenele unor instincte criminale care trebuie distrus din start şi în văzul lumii pentru ca nimănui să nu-i mai vină nicio idee din spectrul acesta vreodată.

Cristiana Sabău