Fetele din Bistrița-Năsăud sunt stropite cu parfum în cea de-a doua zi de Paști, obiceiul preluat de la germani și maghiari fiind păstrat atât la țară, cât și la oraș.
Potrivit tradiției, în a doua zi de Paști, băieții se adună în grupuri și merg pe la casele fetelor pe care, cu acordul părinților, le stropesc cu parfum. În Bistrița-Năsăud, fetele nu sunt stropite până când „udătorii” nu rostesc versurile: „Am auzit că aveți un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească și mulți ani să trăiască!”.
Conform Centrului Județean de Cultură Bistrița-Năsăud, udatul sau stropitul fetelor era un simbol al vieții și fertilității și a fost practicat de mai multe popoare germanice. Creștinismul i-a dat o altă conotație, și anume aceea că evreii i-au stropit cu apă pe adepții lui Isus care aduceau vestea Învierii. În Transilvania, stropitul s-a practicat în familile nobiliare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după care doar locuitorii satelor l-au mai păstrat. La țară, fetele erau udate de-a dreptul cu găleți pline cu apă. În timp, s-a renunțat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică și la oraș.
„Udătorii” își aleg cu grijă fetele pe care le stropesc cu parfum. De regulă, merg la casele celor pe care le simpatizează și se străduiesc să le impresioneze cu un parfum scump. Se mai întâmplă însă ca, în glumă, în sticluțe de parfum să fie pusă doar pe care udătorii o toarnă cu generozitate pe câte o fată ca să se amuze de reacția ei, speriată că va trebui să-și schimbe hainele din cauza mirosului puternic.
Obiceiul udatului este unul cât se poate de amuzant și, de regulă, se încheie cu câte o petrecere pe la casa fetelor cu mulți udători sau admiratori.
Adaugă comentariu