Am văzut „protestul” celor din Sângeorz-Băi de pe facebook încă de ieri, dar sinceră să fiu tot ce vine pe via unui post de radio local îmi ridică mari semne de întrebare și nu din cauza celor care lucrează acolo, ci mai degrabă din cauza celui care patronează instituția media respectivă. Traian Ogâgău e patron de discotecă, de pizzerie, e om politic, trage cu arma când are chef și, din când în când, blochează drumuri.
La primele sale acțiuni am percutat în secunda doi fiindcă mi s-au părut civice, apoi, după ce partidul lui (PDL) a ajuns la putere, blocarea drumurilor naționale nu mi s-a mai părut atât de distractivă, nu de alta, dar DN-urile țin de Ministerul Transporturilor, minister condus de PDL.
Precum am gândit eu, au mai gândit și alții din PDL, mult mai importanți decât Traian Ogâgău (la vremea aceea președinte al organizației locale PDL Sângeorz-Băi), așa că protestul cu pricina care a pus televiziunile pe drumuri nu a mai avut loc. Apoi s-a așternut liniștea. Mi s-a părut chiar că omului de afaceri i-a cam pierit pofta de răzbunare pe administrația din Sângeorz-Băi care devenise o cauză mult prea obsesivă. Indiferent cât de supărați am fi pe administrație la un moment dat, dacă suntem avizați cât de cât știm că primarul nu face ce vrea, face ce poate și în funcție de câți bani îi dă Guvernul. Din păcate aceasta este autonomia locală despre care se tot vorbește în ultimii 20 de ani. O vorbă goală.
Când am văzut de dimineață o nouă rundă de mailuri de la Sângeorz-Băi cu același subiect în care administrația locală era înfierată cu mânie proletară fiindcă „închide ochii”, recunosc, m-am înfuriat. În primul rând că grupurile cetățenești de atitudine mie nu-mi spun mare lucru. Eu vreau să vorbesc cu oameni și să aflu de la ei ce-i doare. Am scris un mail și l-am trimis celor care mi-au trimis în total vreo șapte sesizări toate cu același conținut și am rugat să fiu apelată la unul din numerele mele de telefon.
Cum nu mă suna nimeni pe moment, am pus eu mâna pe telefon și l-am sunat pe primarul Roland Venig. Mi-a relatat cum stau lucrurile din punctul său de vedere. Mi-a atras atenția să mă uit cu atenție la fotografii și să văd că majoritatea sunt din șantier. Tot el mi-a spus că lucrările nu sunt gata.
Am închis cu gândul că ar fi mare păcat să se piardă finanțarea și în fața ochilor am văzut același Sângeorz-Băi oropsit, cu străzi pustii, cu clădiri vechi și cu cele două hoteluri aproape sinistre. O eventuală pierdere a finanțării pentru reabilitarea drumurilor ar însemna să ne întoarcem înapoi și să nu mai existe șanse să ieșim din grotă.
Și m-am mai gândit și la DN 17 când era în lucru. Mi se părea sinistru, imperfect, oribil, mi se părea că tot ce se face se face aiurea. În final, după numeroase straturi de uzură, a ieșit un drum pe care plutim până la Cluj și Suceava. Mi-ar fi părut rău în sinea mea ca nerăbdarea unora să ducă la pierderea banilor europeni.
Cu această stare de spirit, am răspuns unui telefon la capătul căruia era un domn Dacian Măgurean. Am înțeles că dânsul e cel care a făcut fotografiile și a pornit dezbaterea pe facebook. Am purtat numeroase discuții sterile de pe urma cărora eu nu aveam dreptate, dânsul avea și tot așa. I-am explicat de ce nu pot fi de acord cu o atitudine civică care pornește dintr-o anumită direcție, de ce am semne de întrebare legate de legitimitatea unui astfel de demers. I-am explicat degeaba. Știe mai bine diverse lucruri din auzite, își face dreptate pe site-uri de socializare, e pus pe fapte mari să mă confrunte cu primarul, să mă ducă în fața Inchiziției. Spre seară, l-am rugat să facă ce vrea și să nu mă mai sune. Nu sunt chiar atât de importantă în această mare cauză în care luptă.
Nu știu de ce s-a ajuns aici în țara noastră, habar nu am. Fiecare își face dreptate așa cum vrea fiindcă în adâncul sufletului său crede că celălalt, cu siguranță, fură. Oamenii nu au dovezi, nu au nimic de partea lor decât convingerea că se fură. De dragul de a dovedi că au dreptate sunt în stare de orice. Ar risca orice. Mai bine să nu se facă decât să se facă și să fure unii. Firește că nici eu nu sunt de acord cu furatul. Vreau să se facă lucruri bune, repede și frumos. Am însă mari rezerve să acuz aiurea fără probe. Cred că nu doar ca indivizi, ci și ca nație, ar trebui să depășim faza „știu eu sigur că se fură”.
Personal nu am încredere în cei care sunt convinși că ei nu pot greși, nici în cei care își fac dreptate singuri. Am dreptul să am punctul meu de vedere chiar dacă e unul complet aiurea. Am dreptul să întreb cine dovedește ce spune cineva în afară de trei comentatori. Deocamdată nimeni. Dar ne facem dreptate. Singuri. Mai e mult până ne dăm în cap? Părerea mea este că nu.
Personal aș vrea ca peste un an să ne plimbăm prin Sângeorz-Băi, pe străzi noi și curate și să râdem de toate mizeriile de azi. Nu mi-aș dori sub nicio formă să avem soarta celor din Teleorman sau Ilfov care au rămas fără finanțări. Ar fi păcat, dacă nu pentru noi măcar pentru generațiile care vor veni.
Cristiana Sabău
Da .Trebuie sa fim optimisti in ce priveste viitorul statiunii Sangeorz Bai.Sunt sigur ca aceste fonduri pentru reabilitarea strazilor si a parcului din statiune sunt ca o gura de oxigen pentru imaginea in ansamblu a orasului.As vrea ca cel putin vara statiunea sa fie plina de turisti,totul sa renasca fiindca ,personal mi se pare ca e o localitate cenusie cu oameni tristi si poate sarmani,cu strazi pe care arareori m ai vezi cate un om cu acele cladiri ce odata gazduiau mii de turisti iar acum sunt goale.Nu stiu daca vreodata va m ai fi vreun hotel plin de turisti dar stiu ca ani de zile unii s au imbogatit de pe urma zaharului si uleiului pe care il dadeau la pensionarii care nu ramaneau sa beneficieze de cazare,masa si tratament.Era foarte simplu ,Luau cu camionul din Cibela cele mai ieftine produse si dupa ce isi adaugau ,ma rog,adaosul comercial de suta la suta ,le dadeau pensionarilor acele produse,repet,cele mai ieftine si de proasta calitate din Cibela.Nu tu curent consumat pentru gatit,spalat ,calcat,tratament,si …uite asa unii au facut averi.Da ce averi…
Din pacate, acesta este un adevar care a fost dovedit cu inregistrari la vremea aceea. Nu s-a intamplat nimic. Privatizate dupa diverse metode obscure, hotelurile au intrat in diverse combinatii in ingineria asta cu biletele care a scapat de sub control. E pacat, Tinerii nici nu au ce face la Sangeorz. Hotelurile zici ca-s facute chiar pentru pensionari. Sa nu ai nici macar un strand intr-o statiune laudata pentru apele ei….e ingrozitor de aiurea. Bistritenii nici nu vor mai veni la Sangeorz. Drumul pana la Baile Figa e super. Ajungi in 20 de minute. Acolo e totul modern. Poti sa te balacesti. Copiii au ce face. Trist, tare trist ce se intampla la Sangeorz.