Investiţi, lăsaţi populismele!

Am stat de vorbă astăzi cu omul de afaceri Tănase Dumitru care mi-a vorbit despre aerodromul pe care vor ateriza, în iunie, nu mai puţin de 50 de aeronave din Franţa. Iată aşadar că poarta aerului, deschisă nu cu mult timp în urmă, ne face să fim o destinaţie pentru străini, nu unul sau doi, ci o sută deodată. Francezii vor vedea, de sus, un judeţ foarte frumos, înzestrat de Dumnezeu cu un relief spectaculos, dar la aterizare vor găsi un drum desfundat care face legătura cu oraşul şi nici măcar o parcare amenajată, deşi ar putea la fel de bine să găsească alei pietruite cu piatră naturală, fântâni arteziene, un parc generos în care să se poată relaxa. Lipsa acestora îi vor determina probabil să-şi dorească să plece cât mai repede de la noi ca să se bucure de vacanţă de sus, acolo unde lipseşte praful dens, mizeriile aruncate la marginea drumului şi indolenţa. Şi e păcat fiindcă, dacă ar rămâne mai mult fascinaţi de ordine, curăţenie, frumos, ar avea de câştigat şi hotelierii, şi proprietarii de restaurante şi cluburi, toată lumea.

Mi-e greu să înţeleg de ce la un nivel atât de important precum cel politic, decizional, lucrurile nu se văd astfel. Aerodromul reprezintă o afacere de viitor cu beneficii pentru noi toţi, nu doar pentru un singur om sau un grup restrâns de oameni de afaceri, şi ar trebui să beneficieze de investiţii atât din zona publică, cât şi privată. Avem de partea noastră mitul Contelui Dracula, povestea lacului blestemat de la Colibiţa, sate în care s-au născut sfinţi sau păduri seculare. Dacă, în loc să aruncăm banii pe festivaluri de doi lei care şi-au dovedit în timp inutilitatea profundă, am investi într-un proiect nou pe măsura anului în care ne aflăm, sunt convinsă că beneficiile pe termen lung ar fi mult mai mari şi rezultatele s-ar vedea chiar mai repede decât ne aşteptăm fiindcă trăim în lumea în care cuvântul Dracula e super căutat pe google, iar un simplu site al aerodromului, tradus în toate limbile de circulaţie, ne-ar ajuta să fim cunoscuţi până la capătul lumii. Fireşte, dacă am vrea, nu de alta, dar suntem departe de Bucureşti şi puţini sunt atât de masochişti încât să facă o zi cu trenul până la noi şi încă una înapoi spre casă. În afară de DN 17 şi de DN 15 A, toate drumurile sunt varză. Cine a venit o dată şi a reuşit să-şi facă praf maşina prin cratere, a doua oară nu va mai veni, dar o va face dacă va putea survola Munţii Rodnei dintr-un avion uşor sau dacă îi vom oferi pe tavă „misterul” care să atragă.

Cineva mi-a spus că a făcut un calcul şi a ajuns la concluzia că, anual, în Bistriţa-Năsăud, Centrul Judeţean pentru Cultură şi Centrul Cultural Municipal ar cheltui împreună trei milioane de euro pe diverse manifestări. Cu ce efect? Zero sau aproape de zero. Vă rog să-mi spuneţi câţi turişti străini vin la Bistriţa să vadă „Nunta Zamfirei”. Vă răspund eu ca să nu vă mai chinuiţi: niciunul! Sunt tropăieli populiste făcute de unii ca să aibă motive, tot ei, să plece prin lumea largă cu autocarul de cinci stele. Cu ce ne alegem noi, ca oraş, ca judeţ? Eventual cu mizeria care rămâne în urma tropăielilor şi cu nimic altceva concret. Bani tocaţi degeaba.Veţi spune că nişte formaţii vin şi se cazează prin hoteluri. Da, e adevărat. Prin cele mai ieftine şi mai lipsite de confort fiindcă tot timpul organizatorii invocă lipsa banilor. Cu ce impresie pleacă străinii? Că suntem o ţară înapoiată şi demnă de ocolit în rest. În schimb, dacă am investi cu adevărat în aerodrom, ar veni la noi oameni cu bani care-şi permit să zboare şi să întreţină aeronave, care s-ar caza în hoteluri de la patru stele în sus şi care, dacă ar fi impresionaţi de ce le oferim aici, le-ar spune şi altora de teapa lor. Aşa se atrag turiştii, nu prin campanii sterile în care discutăm despre obiceiuri arhaice pe care unii le mai resuscitează prin cămine culturale.

Aşa cum azi nu se mai zboară cu aparate precum cele din timpul lui Aurel Vlaicu, tot aşa ar trebui să înţelegem că epoca tradiţiilor a apus. Nu are sens să ne mai uităm înapoi. Viitorul arată altfel decât cu opinci şi cu oale pictate cu nu ştiu ce motive. E treaba muzeografilor să le păstreze. Dovadă că oamenii vor lucruri noi şi interesante e că nici măcar târgurile tradiţionale nu mai au succes la Bistriţa. Toate sunt la fel şi nu reuşesc să ne mai suprindă cu nimic. Inovaţia, inspiraţia, curajul sunt valorile care atrag în toate domeniile, inclusiv în turism.

Anul 2013 nu mai e unul electoral, iar politicienii, care mai au de stat patru ani în funcţii ar trebui să aibă la rândul lor curajul să le spună oamenilor că puţinii bani pe care îi avem îi vom folosi anul acesta şi în ceilalţi doi care vor urma pentru ca să clădim casa. În anul electoral 2016 putem cânta şi dansa din nou dacă va mai ţine reţeta respectivă de cucerit electoratul. Până atunci, aş anula toate festivalurile de duzină. Aş da mână liberă privaţilor să aducă ce trupe vor, dacă vor, iar oamenii să plătească bilet dacă sunt interesaţi. Nu aş mai băga pe gâtul nimănui manifestări de trei lei care valorează, la decont, milioane. E cazul să ne oprim din tropăit şi să construim fără să fim populişti.

Oricum, în istorie rămân doar cei vizionari care fac ce ţine de ei ca viziunea să se transforme în realitate. Pe ceilalţi societatea îi va uita şi istoria îi va condamna.

Cristiana Sabău