Povestea locală a călcâiului lui Ahile sau a buturugii mici care răstoarnă carul mare

Vineri, în premieră pe ţară l-am auzit pe Ioan Oltean supărat pe presa online, ştirea zilei sau poate chiar a anului fiind aceea că o citeşte. S-a supărat fiindcă această presă nu a înfierat cu mânie proletară diverse lucruri pe care Ioan Oltean voia să le distribuie pe internet după ce, la montaj, s-a lucrat mult şi bine la pixeli. Şi, ce să vezi, distribuţia a avut de suferit în ciuda link-urilor sponsorizate de pe dreapta şi a maculaturii pe care o primim în cutia poştală. Ce să faci când lucrurile nu merg bine? Cerţi şi repari.

Cu permisiunea dumneavoastră fac o mică săritură în cadru şi vă spun că Ioan Oltean, fiind unul dintre cei mai longevivi politicieni locali, are privilegiul de a ne cunoaşte pe unii dintre noi, „jurnaliştii cei răi”, încă din anii 90. Eu cred că m-am intersectat pentru prima oară cu domnia sa undeva prin 1998. Să tot fie aşadar un deceniu şi mai bine. Cum PD a fost în special un partid de opoziţie vocal a avut privilegiul să aibă de partea sa mai toată presa. Aşa se face că, în timpul diverselor guvernări în care alţii care au făcut tot ce au putut ca să bage pumnul în gura presei, fostul PD a ieşit şi a apărat libertatea de exprimare. Nu-mi aduc aminte ca Ioan Oltean să mă fi sunat vreodată să mă întrebe cum de mi-am permis să scriu una sau alta. După ce formaţiunea a ajuns la guvernare, s-a întors foaia. Vă amintiţi că liderii nu s-au mai dus la Antena 3, că preşedintele Băsescu a început să înjure jurnalişt şi să-i facă în fel şi chip, diverse astfel de situaţii care au distrus o veche prietenie între noul PDL şi presă.

Ioan Oltean nu a procedat aşa pe plan local. A tratat cu respect presa locală indiferent cât de ostilă a fost o parte a ei fostei guvernări. Fireşte că nu i-a convenit că de acasă s-a aflat că Botiş e băgat în afaceri, dar a avut puterea să nu pună mâna pe telefon şi să se descarce, iar în politică, la fel ca în viaţă, dacă poţi să te controlezi, supravieţuieşti.

Greşeala teribilă pe care PDL a făcut-o spre final de guvernare şi început de opoziţie a fost aceea că şi-a aservit o parte a presei, în special ziare tipărite, singurele pe care le citea Ioan Oltean. Numai că, în anul de graţie 2012, degeaba nu citeşti în ziar a doua zi despre isprăvile lui Botiş sau Rusu că internetul vuieşte şi nu i te poţi împotrivi.

În zile noastre nu mai pot fi controlate lucrurile printr-un ziar care merge la nu ştiu ce primărie în zece exemplare sau altul pe care îl găsim în cutia poştală „distribuit gratuit”. Oamenii postează, în câteva secunde, ce vor ei pe internet, trimit poze, filme, comentează, spun ce ştiu, distribuie la alţii tot ce vrea cineva să ascundă. Vremea ziarului tipărit pe hârtie pe care îl citeşte omul la cafea de dimineaţă a apus, dovadă că nu le mai cumpără nimeni de la chioşcuri. Toate ştirile se ştiu din secunda doi în care s-au întâmplat, majoritatea telefoanelor mobile având aplicaţii pentru asta. În consecinţă, degeaba şi-a aservit PDL două-trei ziare, ele nu pot acoperi furtuna stârnită pe internet. E ceea ce nu a înţeles Ioan Oltean decât foarte târziu şi nici măcar nu sunt convinsă că e conştient 100% de această realitate, însă e treaba domniei sale.

Eu pot să îl asigur că nici Botiş, „cel mai bun ministru în ţara asta”, nu a fost mai presus. A crezut că nu ştie nimeni despre ingineriile lui, dar internetul l-a dat de gol. O declaraţie de avere de pe un site, cu o adresă de pe alt site au fost cele două puncte care au unit o linie imaginară şi au făcut legătura între un ministru aparent afectat de sărăcirea omului şi pasiunea lui pentru îmbogăţire personală. De la internet i s-a tras şi lui Botiş şi niciun ziar tipărit nu l-a putut salva, oricât de mult s-a chinuit.

Tot de pe internet, oamenii, oriunde s-ar afla, îl pot vedea şi asculta pe Vasile Moldovan, la rândul lui un personaj care nu pricepe o iotă din acest mijloc de comunicare, dar care are pretenţia că poate conduce un oraş alţi patru ani bătând, probabil, cu telefonul în furcă. Viitorul nu va aştepta însă ca ca unii să înţeleagă prezentul. Îi va strivi înainte ca ei să îşi dea seama.

În final, am un mesaj pentru postacii PDL, angajaţi să contracareze tot ce se scrie „de rău”  în presa online în care nu apar bannerele albastre ale partidului. Se întâmplă ca unele comentarii ale voastre să ajungă direct în spam din cauza faptului că ne-aţi „bombardat” cu diverse mizerii de pe adresele respective. Vă asigur că acolo o să şi rămână. Toate  aceste „comentarii” vorbesc despre lipsa noastră de corectitudine, nu sunt semnate şi, ca urmare, tratate ca atare, merg direct în coşul de gunoi. Vă invit să le trimeţi, în plic, ziarelor de partid, scrisori la redacţie prin care să le mulţumiţi pentru corectitudine!

Cristiana Sabău