Mi-am cumpărat câteva lucruri dintr-un magazin nu neapărat pentru că aveam nevoie de ele chiar acum, ci pentru că am simțit nevoia să o încurajez cumva pe doamna care îl deține. Mi s-a părut destul de afectată de situația actuală și oarecum decisă ca, în viitor, să-și închidă definitiv afacerea din teama că oamenii nu vor mai cumpăra ce vinde ea, haine și încălțăminte de calitate, ci vor prefera lucrurile ieftine.
Am asigurat-o că nu va fi așa și că pandemia aceasta nu ne-a transformat chiar pe toți în devoratori de ieftinisme. Apoi, chiar m-am gândit că nu mi-ar plăcea ca, în viitor, să nu mai găsesc la Bistrița tricouri care nu miros la prima purtare, pantofi care nu se fac urâți după prima ploaie și multe alte lucrușoare pe care le găsesc la ea. Și, da, mi-am cumpărat ceva pe repede înainte fără să probez, doamna mi-a făcut și o reducere și uite așa am adus zâmbetul pe fața unui om pe care chiar nu aveam de gând să-l las trist.
Am cunoștințe și amici care dețin diverse afaceri de familie. Cei mai mulți au pornit de foarte jos și s-au ridicat încet, cu investiții mari, credite multe, timp și nervi mulți. Fiecare a sperat, în felul lui, nu că va da mari lovituri, ci că va trăi decent din munca lui. Această criză i-a lovit pe toți și văd multă supărare și descurajare peste tot. Fiecare gest pe care îl facem noi, cei de lângă ei, pornind de la ideea că nu am vrea să dispară definitiv, cred că acum contează cel mai mult.
Eu nu cred în slogane de tipul #totulvafibine și nici nu vreau să le sfidez inteligența cunoscuților mei repetând ceva cu care își umplu timpul internauții veseli, de regulă cei care nu ar da un leu pentru nimic, dar s-ar înghesui la gratuități. Nu sunt de felul meu nici prea optimistă, nu văd eu curcubee peste tot și raze de soare, ci mai degrabă observ norii negri.
Pot face însă altceva: să bag mâna în buzunar și să cumpăr de la magazinul care nu aș vrea să se închidă, de la producătorul pe care mi-ar plăcea să-l văd și mâine tot acolo, cu marfa lui, în magazin sau pe tarabă, să merg la coafeza sau cosmeticiana care mă cunoaște atât de bine încât nu mai trebuie să-i spun nimic altceva atunci când intru. Chiar dacă toate acestea sunt gesturi egoiste fiindcă până la urmă este vorba tot despre mine și confortul meu, eu cred că în acest moment, cu cât sunt mai multe, ele fac diferența între a fi sau a nu fi pentru micile afaceri locale.
Firește că nu e de ajuns pasul făcut dintr-o singură parte. E nevoie ca și ceilalți să reacționeze pe măsură. Doamna la care m-am referit mi-a făcut o reducere, vânzătoarea de la magazinul din cartier mi-a deschis ușa ca să pot ieși având ambele mâini ocupate, domnul care conduce magazinul mereu mă întreabă ce mai fac, într-un fel sau altul se creează relații care cumva trebuie întreținute, online sau offline.
Cred că una dintre lecțiile bune ale pandemiei este aceea că am observat fiecare, mai mult ca altădată, că dincolo de marfă și cumpărător e un om care vinde și altul care cumpără. Cu cât reușești să creezi o relație cu celălalt, cu atât ești mai câștigat pe termen lung fiindcă orice relație presupune și o responsabilitate. Ea funcționează dacă fiecare este mulțumit și tot ea te salvează la greu.
Nu trebuie să faceți ca mine să vă cumpărați acum lucruri de care nu aveți nevoie, dar ceva tot puteți face: să-i încurajați pe cei care se simt acum mai vulnerabili ca oricând chiar și cu o vorbă bună.
Până la urmă, cu măști, cu mănuși, cu ce o mai fi, viața tot va merge înainte și vom avea nevoie unii de alții în diferite feluri.
FRUMOS
de ce dati minusuri analfabetilor la cititorul nostru civilizat ?….frumos si impresionant scris necivilizatilor !
Cred că e un moment bun ca românii să se trezească,să cumpere cu prioritate produsele românești fabricate din materii prime românești să nu se lase furați de ambalajele celor străine,cred că e timpul să gândim nemțește,am redescoperit gustul produselor „unicarm” și ce diferență de pret,cumpărați cu încredere si vă convingeți,să auzim numai de bine!
Grija mare si la produsele romanesti care o parte contin materii prime din import,multi producatori de vinuri comercializeaza vin in cantitati industriale si au cate 10 ha.de vie,producatori de produse lactate fara ferme de animale,producatori de mezeluri tot fara ferme proprii,etc,etc. organele abilitate ar trebui sa ia masuri fata de acestia, e o pacaleala pe fata!
Frumos spus și totodată adevărat!
foarte frumos. Produsele româneșțti sunt de foarte bună calitate.
foarte frumos dar noi facem fix pe dos ! Ca asa vrem noi !
Am auzit că unele persoane au cumpărat diferite servicii ACUM, când magazinele sunt închise, și vor beneficia de serviciul respectiv IN VITOR, adică atunci când se vor deschide restaurantele, Grădina Zoologică, Parcul de distracții etc.
Plătești acum 200 lei și îți faci rezervare la Restaurantul X in luna August,
Plătești acum 200 lei pt 4 bilete la ZOO și mergi cu copiii la ZOO in luna Iulie etc.
Grădina Zoilogica are nevoie de bani acum, să cumpere mâncare pt. animale, altfel sunt nevoiți să eutanasieze animalele.
Putem incepe prin a cumpara masti, de la producatori locali si nu aduse din China.
Cu hainele , e mai greu si asta datorita faptului ca multi se afiseaza doar cu haine pe care apare sigla unei firme .Ca este o chinezarie ieftina si dupa 2 purtari arata jalnic, asta nu conteaza .
Am o banuială. Nu-i așa că pentru ceea ce ați cumpărat ați primit bon fiscal? Sau, pentru că nu aveați buzunarele pline de bani cash, ati avut alternativa de a plăti folosind cardul? Știu că ați primit bon fiscal, cel putin in cazul magazinului alimentar, pentru că și mie îmi face placere să intru în el, datorită amabilității proprietarilor, nu neaparat pentrucă vânez prețul cel mai mic.
Am avut saptămâna asta două experiențe contrare. Prima, intr-un magazin legume-fructe, ce este situat lângă o cofetărie , pe partea opusă a blocului Lamă, puțin mai sus, de unde am luat niște cartofi noi, dar la achitare, am fost poftit să mă duc să scot bani de la bancomat, pentru că nu există posibilitatea plății cu cardul. Întrebând vânzătoarea de ce nu își pun un POS, mi s-a răspuns că proprietara afacerii nu dorește să facă asta pentru că ar însemna să ridice prețurile legumelor și fructelor. M-am conformat, am last punga cu cartofi pe tejghea, am fugit la bancomat, am scos banii necesari, am plătit, doar că nu am primit și bonul de casă pentru banii cash pe care i-am dat în schimbul cartofilor.
Experiența doi, e de același fel, doar că este dintr-un magazin second-hand de pe strada Gen. G. Bălan, unde am renunțat să mai iau ceea ce alesesem din același motiv: nu aveau POS. Dar au o strategie de a încasa banii cash, ceva de n-ai văzut. Fără să îmi doresc, am observat cum cineva din magazin, nu știu ce hram purta, a scos un bon de control din casa, după care și-a numărat banii și o parte consistentă a lor și-a strecurat -o într-un buzunar, cealaltă reîntorcându-se în casa de marcat. Mă întreb, cum pe acolo se plimbă o groază de dudui ce muncesc pe la finanțele publice, asta nu-i o metodă de a face concurență neloaială celor ce au POS ? Că sigur nu crede nimeni că e o metodă de a face evaziune fiscală, nu-i așa? E paza bună, care trece primejdia rea!
Da…gestul ar trebui sa fie normal pentru multi dintre noi.Dar pentru a face asemenea gesturi trebuie sa ai cel putin 7 ani de acasa, sa fii civilizat si sa fii si empatic.Nu dau cu batul, ci doar scriu aceasta pentru……un prieten.
Si ca sa faci aceste lucruri ar mai fii nevoie de responsabilitate si de proprietate… doua dintre componentele care te „trec „peste linie….adica sa iti asumi proprietatea responsabilitatii….sa ai curajul sa decizi si sa asumi decizia luata.
timponline, pe când un omonim și în județul Galați?
Că vreau și eu un ziar de bun simț!