(FOTO-VIDEO) Mănăstirea Rebra-Parva și-a sărbătorit hramul de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ocazie cu care Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către IPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Ridicată pe o colină, între satele Rebra și Parva, mănăstirea care le poartă numele celor două localități are obște de călugări și hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Colina respectivă este cunoscută de secole sub numele de „La Mănăstire”, aici existând încă din secolul al XVI-lea un lăcaș de rugăciune. Primele însemnări despre acesta datează din 1755, dar este sigur că bisericuța din lemn, în care se închinau călugării și alți credincioși, era mult mai veche. Așezământul a fost desființat în urma unui decret imperial din 1782, dar biserica a rămas intactă.
Deși călugării fuseseră alungați, mănăstirea a fost totuși locuită până în 1882, când biserica a fost demontată și strămutată în Parva, mai întâi în cimitir, iar mai apoi, în centrul satului. Pe colina de pe care fusese coborâtă, o cruce de lemn marca locul pe care fusese Altarul bisericii.
După 1990 credincioșii din zonă și-au dorit reînființarea vechiului așezământ, a cărui amintire se păstrase în memoria colectivă și în sufletele bătrânilor. Se spune că, de jur împrejurul Parvei erau peste 40 de schituri și lavre monahale.
Astfel, în anul 1993, când părintele Paisie și ucenicii săi vin să zidească o nouă mănăstire, găsesc terenul curat, neatins, țăranii nepermițând nici măcar să se pască vitele în locurile cu nume sfinte: „La Fața Crucii”, „La Piciorul Crucii”, „La Mănăstire”.
La 21 iulie 1993, cu sprijinul teologului Dumitru Stăniloaie, cu acordul starețului Ioanichie de la Mănăstirea Turnu și cu acceptul Preasfântului Episcop Gherasim al Vâlcei, șapte călugări de la Mănăstirea Turnu primesc binecuvântarea IPS Bartolomeu al Clujului pentru reîntemeierea vechii vetre monahale. La construcția noului locaș au participat nu doar credincioșii din satele apropiate ci și din alte colțuri ale țării.
Piatra de temelie a bisericii mari, de zid, a mănăstirii a fost pusă la 15 august 1994, edificiul fiind definitivat în anul 2009. A fost târnosită în ziua de 30 august 2009.
În cadrul așezământului au mai fost construite chilii, un pangar, o bibliotecă și un arhondaric pentru pelerini, un altar de vară și o clopotniță. Mănăstirea a devenit nu doar un important obiectiv turistic, ci și un important centru cultural-religios. Cuprinde ateliere de pictură și o bogată bibliotecă teologică, cu peste 10.000 de volume.
Patrimoniul vechii bisericuțe a fost păstrat și adus aici în anul 2003. Printre piesele deosebit de valoroase pe care le deține, se află și icoana Eleusa, considerată făcătoare de minuni.
Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29 iunie pe unii dintre cei mai mari și mai cunoscuți dintre sfinți, Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cei doi sfinți au fost martirizați la Roma în timpul persecuției împăratului Nero din anul 67. Pomenirea lor comună are la bază mai multe evenimente: martiriul lor din aceeași zi, care a determinat credincioșii să instituie o sărbătoare în cinstea muceniciei lor încă din secolul al II-lea, și mutarea moaștelor celor doi Apostoli, potrivit teologului Louis Duchesne (Les Origines du culte chrétien), în această zi, în locul numit ‘ad catacumbas’, de pe Via Appia din Roma la 258. La Roma, acest eveniment a fost sărbătorit încă din vremea împăratului Constantin cel Mare. De aici a trecut și în Răsărit, unde a fost sărbătorită cu mai multă solemnitate, mai ales din secolul al VI-lea. Cinstirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este atestată în Constituțiile Apostolice (VIII, 33): ‘Zilele Apostolilor, să le serbeze, căci ei au fost învățătorii voștri în Hristos și v-au învrednicit de Duhul Sfânt’.
Sfântul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a fericit pentru mărturisirea numelui Lui, cu numele simbolic de ‘Chifa’, care înseamnă piatră și pe a cărui mărturisire adevărată a fost zidită Biserica lui Hristos. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru a fost cel dintâi care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat. Sfântul Petru a mai propovăduit Evanghelia lui Hristos în Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia și la Roma. În anul 44, regele Irod Agripa, făcând pe plac iudeilor, l-a ucis pe Apostolul Iacob și l-a închis într-o temniță bine păzită de Sfântul Petru, dorind să-l omoare și pe el. Printr-o minune însă, un înger trimis de Dumnezeu l-a scos din temniță. După eliberarea minunată, Sfântul Petru a plecat din Iudeea la Roma, unde a suferit moartea martirică. Sfântul Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos pentru a arăta deosebirea dintre chinurile sale și cele ale Mântuitorului Iisus Hristos. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru s-a ridicat Bazilica ‘Sfântul Petru’.
Sfântul Pavel, ‘fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos’
Pavel Apostolul se numea înainte Saul, fiind evreu din seminția lui Veniamin, zelos apărător al Legii Vechi și aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. După convertirea de pe drumul Damascului, Sfântul Apostol Pavel, ‘vasul ales’ al Domnului, a propovăduit cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos în timpul celor trei călătorii misionare ale sale atât printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: în Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia până la Roma. De aceea, Sfântul Pavel a fost numit ‘Apostol al Neamurilor’. Sfântul Ioan Gură de Aur a spus despre el că ‘este fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos’. Lucrarea lui misionară a provocat ura față de el din partea iudeilor, care în anul 58 l-au prins în Ierusalim și l-au întemnițat timp de doi ani în Cezareea Palestinei. Apoi a fost dus la Roma pentru a fi judecat de către împărat deoarece era cetățean roman. Aici a stat alți doi ani, iar după judecarea lui în anul 63 a fost eliberat. După această captivitate, Sfântul Pavel își continuă apostolatul prin Spania, Italia, Efes, Macedonia, Corint, Creta și alte părți, ceea ce au determinat autoritățile romane să-l prindă și să-l ducă din nou în închisoare la Roma, de unde scrie testamentul său spiritual, Epistola a doua către Timotei, în anul 66, unde îndeamnă pe episcop să aprindă și mai mult harul primit prin hirotonie de la el, să rămână statornic în credință și să-și împlinească cu responsabilitate slujirea lui. La 29 iunie 67 a fost martirizat prin decapitare, deoarece a fost cetățean roman, pe colina Vaticanului, dimpreună cu Apostolul Petru care fost răstignit. Potrivit tradiției, ‘Apostolul Neamurilor’ a fost martirizat pe Via Ostia, unde capul său a sărit de trei ori pe pământ, la fiecare atingere răsărind câte un izvor, de aici și denumirea ‘Tre Fontane’. Mai târziu, s-a ridicat Biserica ‘San Paolo fuori le Mura’ (Sfântul Pavel din afara zidurilor).
Adaugă comentariu