La sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, miercuri 29 iunie, IPS Andrei – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a slujit la Mănăstirea Rebra-Parva, care și-a serbat hramul.
La Altarul de vară al mănăstirii, Mitropolitul Andrei a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența oficialităților locale și județene, precum și a mii de credincioși, mulți fiind îmbrăcați în straie populare specifice Țării Năsăudului.
Din sobor au făcut parte: consilierul eparhial pe probleme de misiune și protocol, arhidiaconul Claudiu Grama, protopopul de Năsăud, preotul Ioan Dâmbu, starețul mănăstirii, protosinghelul Chiril Zăgrean, protosinghelul Natanael Zanfirache, slujitor al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, stareți și duhovnici de la mănăstirile din Eparhia Clujului, precum și alți preoți invitați.
După citirea pericopei evanghelice, Mitropolitul Clujului a rostit un cuvânt de învățătură, intitulat „Viață în Hristos”, îndemnându-i pe cei prezenți să aibă o viață deplină în Hristos, dându-i exemplu în acest sens pe cei doi mari corifei pomeniți, Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul de călugări al mănăstirii. La chinonic, Vasile Scurtu a interpretat câteva pricesne.
La finalul slujbei, părintele stareț Chiril Zăgrean a mulțumit ierarhului și tuturor celor prezenți la hramul mănăstirii. De asemenea, IPS Andrei le-a dăruit cărți de rugăciune tuturor copiilor și tinerilor prezenți.
Despre Mănăstirea Rebra-Parva
Ridicată pe o colină, între satele Rebra și Parva, mănăstirea care le poartă numele celor două localități are obște de călugări și hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Colina respectivă este cunoscută de secole sub numele de ”La Mănăstire”, aici existând încă din secolul al XVI-lea un lăcaș de rugăciune. Primele însemnări despre acesta datează din 1755, dar este sigur că bisericuța din lemn, în care se închinau călugării și alți credincioși, era mult mai veche. Așezământul a fost desființat în urma unui decret imperial din 1782, dar biserica a rămas intactă.
Deși călugării fuseseră alungați, mănăstirea a fost totuși locuită până în 1882, când biserica a fost demontată și strămutată în Parva, mai întâi în cimitir, iar mai apoi, în centrul satului. Pe colina de pe care fusese coborâtă, o cruce de lemn marca locul pe care fusese Altarul bisericii.
După 1990 credincioșii din zonă și-au dorit reînființarea vechiului așezământ, a cărui amintire se păstrase în memoria colectivă și în sufletele bătrânilor. Se spune că, de jur împrejurul Parvei erau peste 40 de schituri și lavre monahale.
Astfel, în anul 1993, când părintele Paisie și ucenicii săi vin să zidească o nouă mănăstire, găsesc terenul curat, neatins, țăranii nepermițând nici măcar să se pască vitele în locurile cu nume sfinte: ”La Fața Crucii”, ”La Piciorul Crucii”, ”La Mănăstire”.
La 21 iulie 1993, cu sprijinul teologului Dumitru Stăniloaie, cu acordul starețului Ioanichie de la Mănăstirea Turnu și cu acceptul Preasfântului Episcop Gherasim al Vâlcei, șapte călugări de la Mănăstirea Turnu primesc binecuvântarea IPS Bartolomeu al Clujului pentru reîntemeierea vechii vetre monahale. La construcția noului locaș au participat nu doar credincioșii din satele apropiate ci și din alte colțuri ale țării.
Piatra de temelie a bisericii mari, de zid, a mănăstirii a fost pusă la 15 august 1994, edificiul fiind definitivat în anul 2009. A fost târnosită în ziua de 30 august 2009.
În cadrul așezământului au mai fost construite chilii, un pangar, o bibliotecă și un arhondaric pentru pelerini, un altar de vară și o clopotniță. Mănăstirea a devenit nu doar un important obiectiv turistic, ci și un important centru cultural-religios. Cuprinde ateliere de pictură și o bogată bibliotecă teologică, cu peste 10.000 de volume.
Patrimoniul vechii bisericuțe a fost păstrat și adus aici în anul 2003. Printre piesele deosebit de valoroase pe care le deține, se află și icoana Eleusa, considerată făcătoare de minuni.
Biserica Ortodoxă sărbătorește în 29 iunie pe unii dintre cei mai mari și mai cunoscuți dintre sfinți, Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cei doi sfinți au fost martirizați la Roma în timpul persecuției împăratului Nero din anul 67. Pomenirea lor comună are la bază mai multe evenimente: martiriul lor din aceeași zi, care a determinat credincioșii să instituie o sărbătoare în cinstea muceniciei lor încă din secolul al II-lea, și mutarea moaștelor celor doi Apostoli, potrivit teologului Louis Duchesne (Les Origines du culte chrétien), în această zi, în locul numit ‘ad catacumbas’, de pe Via Appia din Roma la 258. La Roma, acest eveniment a fost sărbătorit încă din vremea împăratului Constantin cel Mare. De aici a trecut și în Răsărit, unde a fost sărbătorită cu mai multă solemnitate, mai ales din secolul al VI-lea.
Adaugă comentariu