Marea fuziune? Ţinte ratate şi trandafiri ofiliţi

Mare vânzoleală şi pozeală pe Facebook după congresul de fuziune între PNL şi PDL care nu s-a soldat cu un mariaj, din câte ne putem da seama, doar cu o logodnă despre care daţi-mi voie să fac un pronostic: se va rupe înainte să apară binecuvântările preoţeşti în peisaj din cauza faptului că mirii sunt foarte „îmbătrâniţi în rele”, vorba unui om politic autohton, nu prea au zestre nici unul, nici altul. În plus, stau foarte prost şi cu nuntaşii, de-asta s-au gândit să comaseze nunta că poate le iese socoteala mai bine la dar, afacerişti cum îi ştim. Ce-a ieşit din marea adunătură de trandafiri şi săgeţi? Nişte ţinte ratate, după părerea mea, şi nişte trandafiri ofiliţi, adică nimic.

Am citit pe diagonală numeroase vorbe, nimicuri lecturate de pe foi în care nu cred nici cei care le rostesc, şi am constatat că din marea adunătură pusă pe format un şi mai mare partid de dreapta a ieşit o biată alianţă cam mititică dacă stăm să adunăm zi de zi nemulţumiţii care fug din ea. Acestei aşa-zise ACL nu-i vor ajunge nici câţiva ani să ne explice cum de azi poţi scuipa şi mâine poţi linge scuipatul de pe pardoseala celuilalt darămite câteva luni până la alegerile prezidenţiale. La fel de greu, dacă nu imposibil, le va fi formaţiunilor care alcătuiesc noua adunătură de litere să ne spună cum au ajuns ele să fie de dreapta. PD, aşa cum bine ştiţi, s-a desprins din FSN – progenitura PCR, a stat mult şi bine pe stânga până când „enteresul” i-a dictat să treacă pe dreapta. PNL, la rândul lui, a lăsat în plata Domnului dreapta în care făcea, vezi Doamne, opoziţie, şi s-a lipit repede de PSD când a simţit miros de putere şi bani. Eu, una, sunt convinsă că, dacă la marele congres de fuziuni, participanţii ar fi dat un extemporal în care să scrie cel puţin zece principii de dreapta, am fi avut mari surprize. Nici măcar preşedinţii care şi-au strâns mâinile în aplauze ipocrite nu cred că ar fi făcut punctaj maxim pentru că, în România, nu există stânga şi dreapta, există doar politicieni care sunt la putere şi alţii care vor să ajungă să-i dea jos ca să se instaleze ei. Toţi sunt flămânzi de putere şi de bani.

Să revin însă la oile noastre drepte din noul cuplu. Dacă analizăm situaţia prin prisma însemnelor, e clar că PNL, cu săgeata lui, e mirele şi că, în baza tradiţiei noastre creştine – cuvânt inserat în noua alianţă, el a cerut mireasa care stătea cu trandafirul ofilit în mână, disperată că nu-şi mai găseşte niciun fraier să o ia de nevastă. Mie îmi pare rău pentru mire. Consider că a făcut o mare prostie. Când ai un nume purtat cu mândrie de înaintaşii tăi nu te poţi căsători chiar cu fata care a schimbat nume după nume (PD, PDL, ARD), culoare şi preferinţe doar ca să ajungă şi ea cineva în viaţă fiindcă, dacă o faci, nu o ridici pe ea la înălţimea numelui tău, ci te cobori tu la nivelul ei, îţi pierzi reputaţia, îţi pierzi şi numele. „Cu aia s-a însurat?”, va spune gura satului, şi va căuta un alt personaj care să se ridice la înălţimea aşteptărilor ei.

Dacă noua alianţă de dreapta vrea să câştige alegerile prezidenţiale bazându-se pe Ardeal, eu cred că îşi face mari iluzii. Judeţe din Transilvania ai căror lideri au dat ora exactă la Bucureşti în timpul guvernării PDL arată – din punctul de vedere al infrastructurii – mai rău ca cele din sud şi din Moldova conduse de PSD din opoziţie. Târgu Mureş, de exemplu, cu primarul Dorin Florea prim-vicepreşedinte PDL la vremea respectivă, nu are nici măcar o biată centură ocolitoare. Tot traficul trece prin centrul oraşului peste nişte dâlme oribile de care a dispus din plin şi Bistriţa cu Vasile Moldovan în fruntea oraşului. Înclin să cred că a fost ceva contract „pe linie de partid”. Ca să nu mai vorbim de Bistriţa-Năsăud, judeţ care „l-a dat ţării” pe Ioan Oltean, secretar general al PDL, al doilea om din partid după premierul Emil Boc sau al treilea dacă-l includem şi pe şeful statului. Nici măcar DN 17 C, drumul care ducea spre colegiul său, nu a fost asfaltat în timpul guvernării „de dreapta” a PDL ca să nu mai vorbim de DN 17 D pe care doamna Udrea şi-a înfipt tocurile ca să rămână şi mai multe promisiuni neonorate înţepenite în gropi. Poate că vă mai aduceţi aminte de spectacolul oferit de Anca Boagiu, la vremea aceea ministru al Transporturilor, care a venit în cârje în Pasul Tihuţa să inaugureze a suta oară DN 17, drum deblocat de Ludovic Orban (PNL). Suferindă, ministra a promis centură ocolitoare la Bistriţa. Putea să ne promită şi luna de pe cer că tot cu atât ne alegeam. În tot acest timp, DNA venea în Bistriţa-Năsăud pentru şpăgi de milioane de euro luate de turma lui Ioan Oltean care a făcut un depozit de gunoi nefuncţional. Aceasta a fost guvernarea PDL, mult prea minunata guvernare de dreapta într-un rezumat de câteva rânduri. Ne trebuie însă tomuri întregi să-i înşiruim dezastrele. Să ştie PNL toate acestea şi să meargă pe acelaşi drum cu oamenii aceştia care s-au îmbogăţit în timp ce luau din pensiile bătrânilor şi salariile bugetarilor, vezi Doamne, ca să salveze ţara? Trebuie să fie inconştient sau sinucigaş.

A nu se înţelege că eu sunt un om de stânga şi că ce fac cei care mor de grija săracilor din jeep-uri mi se pare un lucru bun. Nici vorbă! Cine mă cunoaşte ştie că pot fi orice mai puţin de stânga. Pe zi ce trece însă constat că nu mai pot înghiţi ipocrizii şi mizerii, că m-am săturat de cetele de pozaci şi aplaudaci, de obsedaţii de putere, de nesătuii de bani, de cei care după 20 de ani de politică încă mai au tupeul să vină şi să ne promită marea şi sarea. Pentru ei am un mesaj: daţi tot ce aveţi celor de la care aţi furat şi mai vorbim peste 20 de ani, un termen rezonabil în care nu mai vrem să auzim de voi.

Cristiana Sabău