Mihaela Schreiner, ultimul zâmbet. Lecția pe care trebuie să învățăm din plecarea ei grabnică

(FOTO-VIDEO) O mulțime îndoliată s-a adunat vineri seara la capela de pe strada Tărpiului să o plângă pe Mihaela Schreiner, fiica cunoscutului cântăreț de muzică populară Petre Petruse, care s-a stins din viață la numai 42 de ani răpusă de o boală crâncenă care i-a răpit bucuria de a-și vedea copiii crescând și de a îmbătrâni alături de cei dragi.

Colegi de la Inspectoratul Județean de Poliție, foști colegi din ansamblul în care a dansat, prieteni, rude, cunoscuți, au venit să-i acopere sicriul cu flori și să o privească zâmbind, pentru ultima oară, din imaginile proiectate pe un ecran, fotografii realizate de-a lungul anilor în care și-a dedicat toată energia pentru a-i ține departe pe copiii din acest județ de răufăcători. I-a învățat cum să se ferească de ei, le-a explicat legile pe înțelesul lor, i-a îmbrățișat ca o mamă și le-a zâmbit întotdeauna cu drag, ocrotindu-i cu optimismul și seninătatea ei. A lăsat în urmă o carieră de succes și o viață plină de prieteni mari și mici care cu greu se pot obișnui că ea, astăzi, nu mai este printre noi.

Pr. Nicolae Feier de la Biserica ”Coroana”, care a fost părintele ei duhovnicesc și s-a rugat mult, în ultima perioadă, alături de familie pentru ca Mihaela să învingă boala crâncenă, a rostit câteva cuvinte în memoria ei.

”Dumnezeu nu a promis nimănui ziua de mâine, iar dacă i-o dă, i-o dă ca dar! (…) Unde-s rugăciunile cele multe? De ce ne-am rugat atât? Acum constat că ne-am rugat ca Dumnezeu să o scape de suferință. Și Dumnezeu tocmai a scăpat-o de suferință. Mihaela ajunge în ceruri repede, repede. Mă uit la acest catafalc pe care ați pus atâtea flori și spun: Mă doare această floare/ Și-această zi/ Ce mâine nu va mai fi”, a spus, printre altele, pr. Nicolae Feier.

A vorbit și părintele Dan din Cluj-Napoca care a făcut parte, împreună cu Mihaela, dintr-un ansamblu de dansuri. A mărturisit că a primit vestea morții Mihaelei cu mare tristețe.

”Dumnezeu, în măreția Sa, vede lucrurile dincolo de timp și de ani și vede lucrurile așa cum trebuie văzute. Pe drumul de la Cluj încoace, am avut timp să mă gândesc de ce un ochi îmi plânge și altul îmi zâmbește. Un ochi îmi plânge pentru că trăiesc niște emoții sincere. Acolo unde se ducea Mihaela, se lumina totul. Când a venit în ansamblul nostru, ceva s-a schimbat, Toată lumea era într-o bună dispoziție permanentă. De ce? Mihaela zâmbea tot timpul, și când era supărată. În timp ce plângea, ea zâmbea. Copil fiind nu înțelegeam cum poți să fii supărat și să zâmbești în același timp. Apoi, Dumnezeu mi-a dat acest răspuns: că fericirea Mihaelei venea dintr-o putere de dincolo de noi, fericirea ei venea de la Dumnezeu. De aceea, ochiul meu care râde o face pentru că Mihaela a ajuns acolo unde a fost toată viața, în lumină, în lumina cea dumnezeiască pe care și-a dorit-o cu toată inima ei. (…) Nu vârsta ne spune când vom trece în cealaltă lume, nu vârsta ne spune dacă mai avem timp să ne distrăm, să ne iertăm unii pe alții sau să ne uităm. Atunci când vom auzi glasul lui Dumnezeu, vom lăsa familie, colegi și vom pleca. Vârsta e doar o cifră, nu contează. Învățați de la Mihaela să fiți zâmbitori, să fiți iubitori și să fiți iertători pentru că nu știți nici ceasul, nici ziua când pe noi ne va chema Dumnezeu la el. Dacă Mihaela a fost chemată la Dumnezeu la 42 de ani, să învățăm ceva din acest lucru, să nu fie în zadar. Să nu fim schimbați doar 2-3 zile și apoi să uităm iar și să fim stresați, supărați, să ne enervăm, că poate vine ziua când nu vom mai avea șansa să ne iertăm unii pe alții, să ne îmbrățișăm și să ne iubim. Trăiți clipa de acum!”

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, la ora 12.00, la Capela Municipală.