Cărtărescu, onorat de ”Premiul pentru literatură al oraşului Bistriţa”. Scriitorul a refuzat banii

Premiul pentru literatură al oraşului Bistriţa a fost acordat, pentru al doilea an consecutiv de Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, la iniţiativa directorului instituţiei Gavril Ţărmure.

Dacă anul trecut premiul a ajuns la Marin Mălaicu Hondrari, anul acesta, un juriu prezidat de prof. univ. dr. Mircea Martin de la Universitatea Bucureşti din care au mai făcut parte prof. univ. dr. Ion Pop de la UBB Cluj, poetul Ion Mureşan, prozatorul Alexandru Vlad, premiantul de anul trecut, Dan Coman şi George Ţâra au decis ca distincţia să-i fie acordată lui Mircea Cărtărescu.

Prezent la Bistriţa, împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolae şi cu fiul său, Mircea Cărtărescu a spus, imediat după laudatio susţinut de Mircea Martin că are de împărţit un sac de mulţumiri.

„În seara aceasta am crescut în ochii mei, m-am simţit fericit. Este un premiu care realmente mă onorează. Realmente îmi place foarte mult Bistriţa, realmente cred că, de câţiva ani încoace, inima culturii şi inima poeziei româneşti bate la Bistriţa şi, de aceea, simt nevoia să răspund mult prea generosului laudatio al profesorului meu Mircea Martin cu un alt laudatio care cuprinde un sac întreg de mulţumiri. Vreau să laud acest oraş, vreau să laud această clădire care e plină de vibraţii pozitive şi în care întotdeauna m-am simţit grozav şi care a devenit o clădire foarte cunoscută în viaţa culturală naţională. Vreau să laud oamenii pe care, prin intermediul Ioanei, i-am cunoscut aici şi care sunt printre cei mai buni scriitori de azi. Vreau să o laud pe Ioana Bradea pentru că Scoth este ultima carte pe care am citit-o dintre cele ale bistriţenilor. E o carte mai puţin remarcată de critică, dar care m-a impresionat adânc. Este una din cărţile pe care aş fi vrut să le scriu eu dacă aş fi fost în stare. Ioana Bradea, în această carte, e creatoarea unor peisaje abstruse industriale extraordinare. Cartea aceasta me-a stârnit dorinţa de a vedea locurile acelea, fabricile acelea dezafectate, edificiile care îţi dau sentimente de planetă străină. Vreau să-i laud pe cei care sunt mai mult decât prieteni ai mei, sunt fraţi de litere, pe Marin Mălaicu Hondrari şi pe Dan Coman, doi scriitori vizionari, uniţi embrionar, al treilea geamăm fiind Florin Partenie, şi totuşi atât de diferiţi unul de celălalt. Vreau să îl laud pe domnul Ţărmure care e sufletul vieţii culturale din Bistriţa-Năsăud şi să îi mulţumesc foarte mult pentru acest premiu care, în mare parte, îi se datorează. Vreau să-i laud pe scriitorii Ion Mureşan şi Alexandru Vlad, aici de faţă, cu care am crescut împreună şi cu care nu am avut niciodată un conflict. Ştiţi că scriitorii sunt o specie iritabilă. Au fost întotdeauna de partea mea şi eu de partea lor. Dincolo de orice, am simţit firiul de aur al valorii în tot ce au scris”, a spus Mircea Cărtărescu.

Premiantul a ţinut să spună că personal nu a mai evoluat de la „23-24 de ani”. „Dacă m-ar trezi cineva din somn şi m-ar întreba ce sunt aş spune că sunt student pentru că mă simt un student perpetuu. De aceea mă simt şi bine în facultatea de Litere unde predau pentru că mental eu mă identific cu studenţii de acum, am sentimentul că suntem la fel”, a mai spus el.

„Eu nu-mi recitesc cărţile. Singura carte care contează pentru mine e cea la care lucrez acum. Eu nu mă consider un scriitor în sensul tradiţional al cuvântului, ci un om care încearcă să înţeleagă ceva din propria situaţie scriind, nu pentru obiectele fizice numite cărţi, din librării. Nu pentru asta a scris Muri (Ioan Mureşan -n.r.), el a scris ca să trăiască situaţia, ca să ştie de ce există pe lume, ca să ştie ce este cu el. E acelaşi lucru pe care îl fac şi eu şi îl face orice scriitor serios care se respectă. Nu suntem autori de best-sellers. Suntem bieţi oameni care încearcă să înţeleagă de ce există realitatea, ca şi filosofii, ca şi oamenii de ştiinţă. Poezia e una din căile cunoaşterii realităţii, atât a celei interioare, cât şi exterioare. Pentru asta scriem: ca să înţelegem realitatea, pe noi în centrul realităţii şi probabil şi pe altcineva  în centrul nostru”, a spus Mircea Cărtărescu.

El a spus că e foarte onoart de premiul primit şi a venit special la Bistriţa pentru el.

„Am venit pentru o singură seară, la Bistriţa, dar a meritat. Vreau să vă mulţumesc tuturor şi să mă bucur că ne bucurăm împreună. Sunt şi eu, deci, bistriţean. Mă consider locuitor al acestui judeţ binecuvântat pentru că este al lui Rebreanu şi Coşbuc şi al multor altora. Am descoperit lumea Ardealului prin Ioana, o lume absolut fabuloasă pe care ea o are şi mi-a arătat-o şi mie la Sîngeorz-Băi, lumea părinţilor ei, a surorilor şi fraţilor ei, pe un deal în formă de ou, o lume despre care habar nu aveam că există, aşa că mă simt mai puţin Mitică, deşi sunt Mitică fiindcă mă cheamă şi Dumitru, şi mai mult Ion sau Gheorghe cum se numesc bistriţenii tradiţionali. Acest premiu e foarte generos atât din punctul de vedere al faimei pe care o aduce, cât şi din punct de vedere material. Suma cu care este dotat acest premiu ar bucura pe toată lumea, dar bucuria de a face un lucru de care să se bucure alţii e şi mai mare pentru mine. De aceea, eu nu voi profita de această sumă, o să o las, aici, la Bistriţa, şi o să-l rog pe domnul Ţărmure să-i dea cea mai bună destinaţie cu putinţă, o destinaţie culturală, nobilă. Eu i-aş sugera publicarea unor cărţi. Cred că e cel mai bun lucru pe care banii îl pot face”, a spus Mircea Cărtărescu.