La poalele Munților Rodnei, un profesor predă lecții de viață pentru generații întregi de copii care ajung să îndrăgească și să respecte tot ceea ce natura ne oferă. Se numește Toader Dorel Bazga, are 36 de ani, este originar din comuna Maieru și predă agrobiologia la Clubul Copiilor din Sângeorz-Băi.
”Pe vremea când aveam 4 ani, mama mă căuta pe dealuri, cu vărguța în mână și plângea efectiv pentru că nu mă găsea. Pe la 12 ani, am început să scriu în tot felul de caiețele observațiile mele din teren până am dat peste revistele formidabile ale domnului Ilie Hoza care m-au transformat complet. Erau primele informații științifice despre natură și cu ajutorul lor mi-am descoperit pasiunea pentru natură. La vârsta de 15 ani știam că vreau să fiu profesor de biologie, era o certitudine”, povestește prof. Bazga.
A urmat Facultatea de Biologie-Geologie la Cluj, promoția 2008. Văzându-l cât de pasionat este de ceea ce face, profesorii lui i-au propus să continue să lucreze în mediul academic, însă i-a refuzat.
”A fost greu să renunț, dar am ales să revin între munții mei dragi, să trăiesc o viață mai curată, ca să zic așa. Eu zic că și nivelul de spiritualitate este altul aici. La Clubul Copiilor din Sângeorz-Băi m-am fixat din primul an în care am dat concurs pe post. Nu știam exact ce înseamnă cercul de agrobiologie, efectiv a trebuit să o iau de la zero. Mi-am dat seama că nu există o programă solidă pentru agrobiologie și a trebuit să o întocmesc eu. Am constatat că le place mult copiilor să studieze plantele și animalele, iar eu am încercat să fac în așa fel încât la acest cerc, copiii să studieze ceea ce au aici, în zonă. Având foarte aproape Parcul Național Munții Rodnei, ne-am concentrat pe aspectele acestea de zoologie, de botanică prin ieșiri în teren. Pentru mine lecția adevărată este în natură”, a spus Dorel Bazga.
În toate ieșirile pe munte, i-a învățat să fie atenți la ceea ce este în jur, să deosebească plantele și animalele, să culeagă ciuperci comestibile și ierburi de leac.
”Avem în Parcul Național Munții Rodnei peste 6500 de specii de animale și plante. E o biodiversitate uimitoare. Noi căutăm să profităm din plin, să mergem în natură, împreună cu elevii, să explorăm fiecare colțișor și să vedem o grămadă de animale și de plante. Am o pasiune și pentru artele plastice, așa că am început să combin tot mai mult arta decorativă cu agrobiologia și rezultatele, zic eu, sunt frumoase. Creativitatea este un cuvânt care-mi place foarte mult. Caut să dezvolt creativitatea la copiii cu care am tangență pentru că mi-am dat seama că nu pot să fac o lecție la fel ca alta. Monotonia nu-mi place. Eu îi provoc pe copii să facă diverse lucruri, altele de fiecare dată. Lecțiile de viață sunt cele de care avem nevoie. Degeaba le explicăm copiilor tot felul de noțiuni abstracte. Ei au nevoie de ceva concret, să știe cum să supraviețuiască. În aceste vremuri se vorbește despre supraviețuirea în niște ziduri de beton, însă chiar și acolo, cunoștințele dobândite în natură pot fi de un real folos. Le explic întotdeauna că față de natură trebuie să avem respect, trebuie să evaluăm corect forțele naturii și, conștientizând lucrul acesta, vom acționa în consecință”, a spus el.
Un grup de copii cu care iese săptămânal pe munte este pasionat de șerpi.
”Poate pare un lucru foarte periculos pentru un profesor. Eu am acceptat provocarea lor și am format o echipă formată doar din băieți. Ieșim în tot felul de locuri potențial periculoase, dar în același timp încercăm să nu depășim limitele, ci să respectăm natura. Viperele sunt în ochii multora un pericol mare pentru munte. E doar un mit. La baza Munților Rodnei, la altitudini mai joase, viperele nu stau decât accidental sau pe perioade scurte, așa că e puțin probabil să dăm peste ele în zone locuite. Viperele nu atacă decât dacă se simt vulnerabile, sunt la o distanță mică de noi și facem gesturi bruște. Altfel nu vor ataca. Există în zonă Șarpele rău, mai agresiv, dar neveninos”, a spus el.
Cea mai mare pasiune a sa este pentru păsări, datează din 1997.
”A devenit pasiunea mea de bază. Îmi plac păsările, și libelulele, și fluturii, dar în special păsările. În 1999, am luat legătura cu domnul Ilie Hoza. El a început să-mi împărtășească din pasiunea lui. Ca o boală molipsitoare a trecut și la mine și am știut că asta voi face. Numărul păsărilor este mare, le putem observa ușor și ne trimit spre gândul acela ancestral, de a fi liber, de a zbura peste toate lucrurile, de a fi deasupra. Anul trecut mi-am propus să fotografim 150 de specii, am ajus la 143. Anul acesta am reluat, am fotografiat deja 69, iar cu ceva deplasări spre periferia județului, am putea să obținem cifra de 150. Pe la Viile Tecii, de o vreme, am dat peste iazurile de la Budurleni. Am primit informații că acolo ar fi multe păsări și, într-adevăr, am descoperit o zonă minunată care ar merita să fie o rezervație”, a spus el.
Chiar anul trecut a observat o specie interesantă, mai puțin obișnuită pentru zona noastră, uliul pescar, pe care l-a filmat în ce timp ce ataca un pește.
Aceste fotografii, filme și informații vrea să le adune într-un mini determinator al speciilor din județul Bistrița-Năsăud, cu distribuția în geografia județului, cu câte o descriere și o fotografie: ”Determinatorul e o cărțulie pe care cineva o poate lua, în buzunar, pe teren, ca să identifice corect speciile. Conține informații despre specie, una-două fotografii relevante, cu diferențe față de alte specii, și o hartă de distribuție. Se poate face și online, se poate transforma într-o aplicație. Orice variantă este posibilă”.
Colaborarea profesorului Bazga cu Cercul de agrobiologie de la Clubul Copiilor din Sângeorz-Băi este însă pe final. A găsit un post în Maieru, în localitatea sa de baștină, unde dorește să se transfere: ”Voi continua însă cu și mai mare ardoare ceea ce fac acum fiindcă voi intra în contact cu și mai mulți elevi. Copiii sunt cel mai ușor de modelat să fie sensibili față de problemele de mediu. Ei cresc cu dragostea asta pentru natură indiferent unde vor ajunge. Chiar dacă vor locui în orașe, vor evada în natură și atunci își vor aminti de aceste cunoștințe și le vor prinde bine”.
O mare pasiune dusa si spre altii, spre copiii care au atata nevoie de educatie, de indrumare! Felicitari, domnule profesor!
Sunt mândră că am un nepot atât de pasionat de natură și dedicat activităților cu elevii! Felicitări! Mult succes în continuare!
Felicitari marelui domn Profesor pt. preocuparile sale.
Aici trebuie adusi si parlamentarii Psd + Pnl care doresc sa omoare raurile salbatice din Carpati intoducand apa prin conducte ca sa aprinda cateva bercuri.
Cica numai asa incorsetand si distrugand raurile de munte devenim noi independenti energetic .
Asta este gradul de pregatire al politrucilor .
Multumim mult,domnule profesor! Am învățat mult de la dumneavoastra ,natura și frumusețile ei de nemaipomenit. Nu o sa uit niciodată călătoriile pe munti pe care le-am facut împreună, mai ales cand am descoperit animale și plante noi în Poiana Narciselor. Multumim pentru efortul depus tuturora!
Felicitari domn prof Bazga Dorel,pt pasiune si determinare.
Felicitări domnule profesor!
Și eu am copii care merg la clubului copiilor din Sângeorz. Anii trecuți au fost înscriși aproape la toate cercurile și vin foarte mulțumiți pentru că acolo se face școală altfel, cu mai multă pasiune. Păcat că nu prea au spații corespunzătoare și dotări.